ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 213/2023

Ședința publică din data de 9 februarie 2023

Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 23 aprilie 2019, contestatorul A. a declarat recurs împotriva încheierii din 25 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015.

La termenul de judecată din 13 iunie 2019, instanța a dispus suspendarea judecării cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât nicio parte nu s-a prezentat la strigarea cauzei și nu a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă.

La 10 ianuarie 2020, recurentul A. a formulat cerere de repunere pe rol.

La 16 martie 2020, judecata recursului s-a suspendat de drept pe perioada stării de urgență.

Prin încheierea din 9 iulie 2020, s-a menținut măsura suspendării cauzei, deoarece s-a constatat că subzistă temeiul măsurii de suspendare dispuse în ședința publică din 13 iunie 2019, având în vedere că nu a fost solicitată judecarea în lipsă. Totodată, pentru soluționarea cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru aferentă cererii de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurentul-contestator A., potrivit dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, s-a dispus înaintarea dosarului către completul imediat următor.

Potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., prin rezoluție s-a stabilit termen la 9 februarie 2023 și s-a dispus citarea părților în vederea repunerii cauzei pe rol pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. pentru perimarea căii de atac.

Analizând excepția perimării, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare, din vina părții, timp de un an.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 101 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua anului sau lunii corespunzătoare zilei de plecare. În cazul în care termenul se sfârșește într-o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare, potrivit alin. (5) al aceluiași text legal.

În litigiul pendinte, deși legal citate, părțile nu s-au prezentat în instanță la termenul din 13 iunie 2019, stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că niciuna din părți nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii.

În ceea ce privește cererea de repunere pe rol formulată de recurent la 10 ianuarie 2020, Înalta Curte reține că aceasta nu are valența unui act de procedură de întrerupere a perimării, în sensul prevăzut de dispozițiile art. 249 C. proc. civ., în condițiile în care nu a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă, măsura suspendării fiind menținută prin încheierea din 9 iulie 2020.

Termenul de perimare de un an prevăzut de lege a început să curgă la data pronunțării încheierii de suspendare a judecății, iar curgerea acestuia a fost suspendată pe durata stării de urgență, respectiv între 16 martie 2020 – 14 mai 2020, în temeiul art. 250 C. proc. civ., cu referire la dispozițiile din Decretele nr. 195/2020 și nr. 240/2020 ale Președintelui României, termenul reluându-și curgerea la 15 mai 2020, astfel că s-a împlinit la 13 august 2020 (zi de joi).

Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (13 iunie 2019) și până la data repunerii pe rol a cauzei trecând mai mult de un an, timp în care niciuna dintre părți nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății și nici nu s-a făcut dovada existenței vreunei cauze de întrerupere a cursului termenului de perimare.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părților pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancțiunea prevăzută de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursului declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015 fiind perimată de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosarul nr. x/2015.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 februarie 2023.