ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5602/2023

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Alba sub dosar nr. x/2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, anularea Hotărârii nr. 688/09.10.2019 a CNCD, comunicată reclamantului în data de 17.12.2019, și constatarea de către pârâtă a existenței discriminării având în vedere că, odată cu intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 53/28.06.2018, pentru modificarea și completarea Legii nr. 360/2002 privind Statutul Polițistului, gradul profesional se acordă polițistului care intră în corpul ofițerilor de poliție în funcție de vechimea în structurile MAI, pe când anterior li se acorda gradul profesional în funcție de pregătirea și de vechimea în specialitatea corespunzătoare studiilor absolvite, constând în faptul că pentru aceeași categorie de angajați, în speță polițiști se creează o situație discriminatoare - diferențiere de tratament, la valorificarea vechimii în structurile MAI, aceștia nebeneficiind de drepturi egale; cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 75/CAF/2020 pronunțată de Tribunalul Alba a fost admisă excepția necompetenței materiale, iar Tribunalul Alba a declinat competența în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 69 de la data de 7 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal și fiscal în dosarul nr. x/2019, cererea de chemare în judecată a fost respinsă, ca inadmisibilă.

La data de 30 iulie 2020 a fost înregistrat recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile menționate.

Prin încheierea de ședință, pronunțată la data de 6 mai 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus suspendarea judecății cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., care prevede că "(1) Judecătorul va suspenda judecata: ... 2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă.".

Ulterior momentului suspendării cauzei, recurentul-reclamant a formulat o cerere de repunere pe rol, care a fost soluționată la termenul de judecată de la data de 25 noiembrie 2022, cu motivarea că nu a fost solicitată judecata cauzei în lipsa părților și că nu a fost achitată taxa de timbru în cuantumul stabilit de lege; cu aceeași ocazie a fost menținută măsura suspendării dispusă în cauză.

La data de 7 aprilie 2023, același recurent-reclamant a formulat o nouă cerere de repunere pe rol, cu privire la care Înalta Curte s-a pronunțat în practicaua prezentei decizii în sensul anulării acesteia, ca netimbrată, și, având în vedere excepția de perimare invocată prin întâmpinarea intimatului-pârât, a reținut cauza spre soluționare cu privire la incidența perimării.

Înalta Curte constată că încheierea de ședință de la data de 6 mai 2022 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., care, în raport de prevederile art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 6 noiembrie 2022.

În acest sens, instanța de control judiciar observă că, de la data la care a intervenit suspendarea judecății în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., respectiv de la data de 6 mai 2022, cauza de față a rămas în nelucrare, ambele cereri de repunere pe rol formulare de recurentul-reclamant fiind anulate pentru netimbrare și neconducând la reluarea judecății dosarului.

Având în vedere cele expuse anterior, precum și dispozițiile legale ce reglementează perimarea, ca sancțiune procesuală ce intervine de drept, se constată că aceasta operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în scopul judecării cauzei, situație datorată lipsei de diligență a părților ce nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea sa o facă.

Pe de altă parte, nu s-a invocat sau dovedit vreo cauză mai presus de voința părții, care să o fi împiedicat să stăruie în judecata pricinii, ceea ce ar fi întrerupt și termenul defipt de lege.

Perimarea este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la judecarea cererii făcute, dedusă din faptul nestăruinței în timpul prevăzut de lege, și intervenind din necesitatea de a pune punct stării de incertitudine privind raporturile juridice deduse judecății prin cererea lăsată în nelucrare timp de 6 luni, din vina părții.

Astfel, în temeiul art. 416 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții timp de 6 luni, iar art. 417 din același Cod prevede că termenul de perimare se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Față de textul de lege mai sus menționat, Curtea reține că în prezenta cauză un astfel de act de procedură nu a fost îndeplinit în interiorul termenului de perimare.

Prin urmare, dacă termenul de primare nu a fost întrerupt, atunci la momentul împlinirii sale perimarea operează de drept și în bloc asupra întregului cadru procesual. Astfel, termenul de 6 luni, stabilit de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil în cauza de față, s-a împlinit, ceea ce a condus la intervenirea de drept a perimării.

În consecință, Înalta Curte va constata intervenită sancțiunea perimării cererii de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de perimare, invocată prin întâmpinare.

Constată perimat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 69 din 07 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare, calea de atac urmând a se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată astăzi, 24 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.