ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6015/2023

Ședința publică din data de 13 decembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 22.02.2023 pe rolul Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, următoarele:

I. să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

II. să se dispună obligarea pârâtului Guvernul României la asigurarea fondurilor pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 01.05.2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad public;

III. să se dispună obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne la restituirea sumelor reținute din pensie, rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 01.05.2017 și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, publicată în M.O. nr. 41 din 13.01.2023 (art. 1 și art. 2), conform gradului de agent șef adjunct deținut, sume actualizate cu indicele de inflație, dacă este cazul; totodată reclamantul a solicitat și plata dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Prin cererea introductivă de instanță, reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție, care, în opinia reclamantului, afectează O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său.

2.1. Prin sentința civilă nr. 263 din 13.06.2023 a Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost admisă excepția necompetenței materiale a antereferitei instanțe și a fost declinată soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, reținându-se, în esență, că acțiunea exercitată de reclamant are drept obiect solicitarea unor despăgubiri, ipoteză ce nu se încadrează în noțiunea de taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON, așa încât, având in vedere calitatea pârâților cu care reclamantul înțelege să se judece, de autorități publice centrale, este incident, în identificarea instanței competente, criteriul rangului autorității care a fost chemată in judecată.

2.2. Prin sentința civilă nr. 167 din 9 octombrie 2023, Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal a admis, la rându-i, excepția necompetenței sale materiale, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În susținerea soluției adoptate, Curtea de Apel Alba Iulia a argumentat, în esență, în sensul că, în raport de obiectul și cauza cererii de chemare în judecată și având în vedere și interdicția legală expresă, prevăzută de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că "obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță", prezentului litigiu i se aplică criteriul valoric în stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei, întrucât privește, în esență, despăgubiri întemeiate pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, constând în pretinse obligații bugetare neexecutate, aferente dreptului la pensie și rezultate din neindexarea și neactualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, ca urmare a intervenirii modificărilor aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015.

În considerarea acestor aspecte, reținând că valoarea obiectului litigiului este sub pragul de 3.000.000 RON stabilit prin prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Curtea de Apel Alba Iulia a opinat că revine tribunalului competența materială de soluționare a prezentei cauze.

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce succedă:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluționării în prezentul regulator de competență, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces (Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal) îl constituie, în esență, chestiunea competenței materiale, în raport de criteriile reglementate de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Din analiza cererii de chemare în judecată se reține că reclamantul a solicitat, în principal, să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 și, în esență, acordarea de despăgubiri, sub forma restituirii sumelor reținute din pensie. Pe cale de consecință, cererea cu care reclamantul a învestit instanța de judecată se încadrează în tipul special de acțiune judiciară în contencios administrativ reglementat de art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Regulile de determinare, din ierarhia instanțelor de judecată, a competenței de soluționare a cauzelor în materia contenciosului administrativ, sunt cele reglementate de art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilește două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze o pricină având această natură, mai precis criteriul poziționării autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și criteriul valoric, constând în cuantumul impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Având în vedere și jurisprudența consolidată la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, de care instanța învestită cu soluționarea regulatorului de competență este datoare să țină seama (Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Hotărârea din 6 decembrie 2007 pronunțată în cauza Beian contra României, parag. 39 și 63), dar și faptul că, în speță, suma a fost pretinsă cu titlu de despăgubiri în condițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte consideră că, în litigiul pendinte, nu este aplicabil criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din acest act normativ, ci cel al rangului central al autorității publice emitente a ordonanței de urgență, considerată de reclamant ca fiind actul ce ar fi generat, în opinia sa, vătămarea patrimoniului său.

Este adevărat că ordonanțele Guvernului nu sunt acte administrative supuse controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, ci reprezintă acte normative cu putere de lege, adoptate în temeiul delegării legislative, în condițiile prevăzute de art. 115 din Constituția României, sens în care reclamantul a și invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, însă nu se poate face abstracție de faptul că despăgubirile au fost solicitate de reclamant în considerarea demersului întreprins de autoritatea centrală (Guvernul României) de a emite această ordonanță de guvern.

Pe cale de consecință, în aplicarea criteriului rangului autorității, se reține că revine secției de contencios administrativ a curții de apel competența materială de soluționare a cauzei.

De asemenea, se reține, în raport și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, că instanța competentă teritorial să soluționeze cauza în primă instanță este curtea de apel în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul reclamantului, care, în litigiul pendinte, potrivit dovezilor de la dosar, se află în circumscripția teritorială a Curții de Apel Alba Iulia.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 decembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.