ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2469/2023

HOTĂRÂRE

21.11.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2469/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 21 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal la 17 februarie 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanței să constate:

vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017;

obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 29.06.2017 și H.G. nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad publicată în Monitorul Oficial nr. 41/13.01.2023;

obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reținute din pensie, rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 și H.G. nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad publicată în Monitorul Oficial nr. 41/13.01.2023, art. 1 și art. 2, conform gradului de plutonier adjunct șef deținut, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Reclamantul a înțeles să invoce și excepția de neconstituționalitate extrinsecă a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituție, care afectează O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 9 alin. (1), (4) și (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale și funcționale a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, excepția inadmisibilității acțiunii, excepția tardivității și excepția prescripției dreptului material la acțiune, iar pe fond a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.

Pârâtul Guvernul României a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării, excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Iași, excepția nulității cererii de chemare în judecată, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, inadmisibilitatea primului petit al acțiunii, excepția lipsei capacității juridice civile a Guvernului României, excepția lipsei calității procesuale pasive a Guvernului României, iar pe fondul cererii a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.

Prin sentința nr. 140 din 10 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne. A admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâți și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă, complet specializat în litigii de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de trimitere a reținut că aspectele litigioase intră în sfera raporturilor juridice de asigurări sociale, competența de soluționare a cauzei revenind tribunalului, secție/complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, iar din punct de vedere teritorial, competența fiind exclusivă, revine instanței de la domiciliul reclamantului, în temeiul dispozițiilor art. 100-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, coroborate cu cele ale art. 40 alin. (3) din Legea nr. 303/2022 privind organizarea judiciară.

A învederat că, invocarea formală a prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu poate atrage competența instanței de contencios administrativ și nu poate determina calificarea naturii litigiului ca fiind unul de contencios administrativ, astfel cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 5684/10.12.2009.

Ca urmare a declinării competenței, cauza a fost înregistrată la 26 mai 2023 pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, sub nr. x/2023.

Învestit prin declinare, Tribunalul Iași, secția I civilă, la termenul de judecată din 02 octombrie 2023 a invocat din oficiu excepția necompetenței materiale a Tribunalului și a rămas în pronunțare.

Prin sentința civilă nr. 1685/2023 din 02 octombrie 2023, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata cauzei și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de conflict a reținut calificarea juridică dată de reclamant cererii de chemare în judecată, învederând că motivarea și temeiurile de drept invocate sunt clare, în sensul susținerii aplicării art. 9 din Legea nr. 554/2004.

A arătat că, de vreme ce partea a stabilit expres calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora a înțeles să limiteze dezbaterile, instanța, în temeiul rolului judecătorului în aflarea adevărului, nu poate deroga de la principiul disponibilității în procesul civil și nici nu poate schimba motivele de drept invocate de reclamant, obiectul sau cauza juridică a acțiunii.

De asemenea, a reținut că nu se poate schimba încadrarea juridică peste voința părții, neputând fi dispusă nici declinarea competenței pe motiv că acțiunea nu ar fi întemeiată astfel cum a fost formulată, acest aspect urmând a fi analizat de către instanța competentă în funcție de calificarea juridică a cererii, întrucât ține strict de temeinicia acțiunii.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 30 octombrie 2023, sub numărul x/2023.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Curtea de Apel Iași și Tribunalul Iași - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte, în calitate de instanță imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

În speță, reclamantul, fost militar, beneficiind de pensie de serviciu, se consideră vătămat de aplicarea prevederilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, care au blocat indexarea pensiei sale și pe care le consideră neconstituționale, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Conform dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, iar potrivit art. 10 alin. (1) din același act normativ, sunt stabilite două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ astfel că, din această perspectivă, Înalta Curtea constată că, în cauză, este determinant criteriul rangului central al autorităților pârâte față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale.

Totodată, Înalta Curte reține existența unei legături directe între vătămarea pretinsă și adoptarea ordonanței de urgență a cărei neconstituționalitate se invocă, instanța competentă să soluționeze cauza fiind tot cea ce contencios administrativ și fiscal, chiar dacă raportul juridic litigios vizează și un drept de asigurări sociale, respectiv dreptul la pensie, de vreme ce în art. 9 din Legea nr. 554/2004 legiuitorul nu face nicio distincție în funcție de natura raportului juridic dedus judecății, or unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

În ce privește capetele accesorii și subsidiare de cerere, care au ca obiect recalcularea pensiei și restituirea diferențelor rezultate, caracterul lor accesorie rezultă cu evidență din faptul că modul lor de soluționare depinde de soluția ce se va da asupra capătului principal de cerere astfel că instanța supremă va conferi aplicabilitate prevederilor art. 123 alin. (2) C. proc. civ. conform cărora cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești.

Cum, în cauză, competentă material a soluționa capătul principal de cerere este instanța de contencios administrativ, secția de contencios administrativ a curții de apel, în temeiul dispozițiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ., aceasta instanță este competentă material să soluționeze și capete accesorii de cerere.

Pe cale de consencință, reținând și dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza, în prima instanță, este curtea de apel în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul efectiv al reclamantului (localitatea Iași, județul Iași).

Pentru aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.