ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 760/2024

HOTĂRÂRE

09.04.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 760/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 9 aprilie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 16.02.2023 pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat constatarea vătămării drepturilor și intereselor sale legitime, prin măsura reglementată de art. VII din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 31.07.2017 și Hotărârea de Guvern nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad, publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023, precum și obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reținute din pensie, rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu interveneau modificările aduse de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie și H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, publicată în Monitorul Oficial nr. 41 din 13.01.2023, art. 1 și art. 2, conform gradului de plutonier adjunct, sume actualizate, după caz, cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Prin acțiune, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituția României.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 9 alin. (1), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 111/2023 din 8 mai 2023, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția de conflicte de muncă și asigurări sociale.

În considerentele acestei sentințe, prima instanță a reținut că natura juridică a litigiului dedus judecății este unul în materia asigurărilor sociale, reclamantul urmărind să obțină diferența dintre suma de bani încasată cu titlu de pensie și cea de care ar fi beneficiat prin indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, fiind invocată și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

Potrivit curții de apel, modalitatea de indexare și de actualizare a pensiilor militare de stat este reglementată prin dispozițiile art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, modificată prin O.U.G. nr. 59/2017, iar conform art. 100 din Legea nr. 223/2015 "jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel", iar conform art. 102 din același act normativ, "Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul".

A concluzionat curtea de apel că, față de dispozițiile legale citate, reiese că legiuitorul a prevăzut competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului la o secție sau, după caz, la un complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, iar din punct de vedere teritorial în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului.

A mai reținut prima instanță că, deși reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocarea acestui text de lege nu este de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ de soluționare a cauzei, în condițiile în care ceea ce se pune în discuție prin acțiunea formulată este modalitatea de indexare și actualizare a unei pensii militare de stat după modificarea prevederilor art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015 prin O.U.G. nr. 59/2017, în acest sens fiind făcută trimitere la considerentele deciziei nr. 5684 din 10.12.2009, pronunțate de Înalta Curte de Casație si Justiție, prin care s-a reținut că "intră în sfera de aplicare a art. 9 din Legea nr. 554/2004 numai raporturile de drept administrativ născute în aplicarea ordonanței de guvern declarate neconstituționale, raporturi juridice în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică și care sunt supuse unui regim de drept public".

Prin sentința civilă nr. 2285/2023 din 27 noiembrie 2023, Tribunalul Iași, secția I civilă - completul specializat în litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, fiind trimisă cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

În pronunțarea acestei sentințe, a reținut tribunalul că, reclamantul, fost militar, beneficiind de pensie de serviciu, se consideră vătămat în drepturile sale prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 59/2017.

Potrivit instanței, acțiunea dedusă judecății are mai multe capete de cerere, capătul principal fiind cel de constatare a vătămării produse prin adoptarea unei O.U.G., ce atrage competența instanțelor de contencios administrativ, restul capetelor de cerere având caracter subsidiar.

Prin urmare, potrivit principiului disponibilității, reclamantul a înțeles să învestească instanța de contencios administrativ, motivarea și temeiurile de drept ale acțiunii fiind clare, în sensul aplicării art. 9 Legea nr. 554/2004.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la data de 16 februarie 2024.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței materiale a instanței de judecată, care este determinată în funcție de obiectul, valoarea sau natura cererii deduse judecății.

Înalta Curte constată că reclamantul se consideră vătămat de măsura aplicării prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, solicitând desființarea ordonanței, declararea neconstituționalității acesteia și despăgubiri, reprezentând diferențele drepturilor de pensie ce i s-ar cuveni ca urmare a desființării actului normativ atacat.

Acțiunea fiind formulată în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, rezultă că litigiul dedus judecății are natura unuia de contencios administrativ.

Împrejurarea că prin O.U.G. nr. 59/2017, privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, a cărei neconstituționalitate se invocă, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei astfel cum era reglementat de dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cum este și cazul reclamantului, nu schimbă natura litigiului în sensul că acesta aparține jurisdicției asigurărilor sociale, iar competența soluționării cauzei revine Tribunalului Iași, secția I civilă, complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale.

Capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat și restituirea contribuțiilor ce i-au fost reținute din pensie urmare a ordonanței de urgență criticate pentru neconstituționalitate, reprezintă un capăt accesoriu de cerere aflat tot în competența instanței de contencios administrativ, în conformitate cu textul art. 123 C. proc. civ., potrivit căruia:

"(1) Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești (...)".

Prin urmare, această cerere accesorie se încadrează și în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 care stipulează că "Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative" astfel că, cererea prin care se solicită restituirea contribuțiilor reținute în baza ordonanței de guvern criticate pentru neconstituționalitate, precum și dobânda legală penalizatoare și actualizarea cu rata inflației a sumelor, reprezintă o cerere de acordare a unor despăgubiri.

În ceea ce privește instanța de contencios administrativ competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, fiind un litigiu care privește o ordonanță emisă de Guvernul României, prin urmare un act emis de o autoritate centrală, se soluționează în primă instanță de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Așadar, competența teritorială revine, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, exclusiv instanței de la domiciliul reclamantului, respectiv Curții de Apel Iași.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.