ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 393/2024

Ședința publică din data de 27 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin acțiune, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII, pct. 2 și 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2017, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituția României.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 7 alin. (5), art. 9 alin. (1), alin. (2), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Prin sentința civilă nr. 131/2023 din 10 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2023, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași – secția I civilă - complet specializat în soluționarea de litigii de muncă și asigurări sociale.

În considerentele acestei sentințe, prima instanță a reținut că, în cauză, reclamantul urmărește să obțină diferența dintre suma de bani încasată cu titlu de pensie și cea de care ar fi beneficiat prin indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017 dacă nu interveneau modificările aduse de către O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, fiind invocată și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017.

A mai reținut curtea de apel că modalitatea de indexare și de actualizare a pensiilor militare de stat este reglementată prin dispozițiile art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, modificată prin O.U.G. nr. 59/2017.

Astfel, potrivit art. 100 din Legea nr. 223/2015 "jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel", iar conform art. 102 din același act normativ, "Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul".

A concluzionat curtea de apel că, față de dispozițiile legale citate, reiese că legiuitorul a prevăzut competența de soluționare a cauzei în favoarea tribunalului la o secție sau, după caz, la un complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, iar din punct de vedere teritorial în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului.

A mai reținut prima instanță că, deși reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocarea acestui text de lege nu este de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ de soluționare a cauzei, în condițiile în care ceea ce se pune în discuție prin acțiunea formulată este modalitatea de indexare și actualizare a unei pensii militare de stat după modificarea prevederilor art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015 prin O.U.G. nr. 59/2017, în acest sens fiind făcută trimitere la considerentele deciziei nr. 5684 din 10.12.2009, pronunțate de Înalta Curte de Casație si Justiție, prin care s-a reținut că "intră în sfera de aplicare a art. 9 din Legea nr. 554/2004 numai raporturile de drept administrativ născute în aplicarea ordonanței de guvern declarate neconstituționale, raporturi juridice în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică și care sunt supuse unui regim de drept public".

În pronunțarea acestei sentințe, a reținut tribunalul că temeiul procedural al acțiunii este reprezentat de dispozițiile art. 9 alin. (1), (2), (4) și (5) din Legea nr. 554/2004, reclamantul fiind nemulțumit că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 59/2017, criticată de acesta ca nefiind constituțională, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei astfel cum era reglementat de dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015.

Așadar, în raport cu prevederile invocate prin cererea de chemare în judecată, competența funcțională aparține instanței de contencios administrativ, deoarece reclamantul nu a formulat o cerere la Casa de pensii sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale de recalculare a pensiei de serviciu și nu și-a îndreptat acțiunea împotriva refuzului acestei instituții de a proceda la recalcularea pensiei în forma reclamată, ci a solicitat acordarea despăgubirilor urmare a vătămării drepturilor și intereselor sale legitime.

A mai reținut tribunalul că, în virtutea principiului disponibilității, care guvernează procesul civil, instanțele trebuie să ia în considerare calificarea juridică a cererii dată de reclamant, în speță dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece litigiul, în temeiul art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Normele de competență materială sunt stabilite în funcție de obiectul, valoarea sau natura cererii, determinând astfel categoria cauzelor care se soluționează de o anumită categorie de instanțe judecătorești.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, Înalta Curte constată că prin acțiunea dedusă judecății reclamantul se consideră vătămat în drepturile sale prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 59/2017, criticată de acesta ca nefiind constituțională, motiv pentru care a solicitat obligarea Guvernului României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiilor dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 și obligarea pârâților la restituirea sumelor reținute din pensie, cererea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 9 alin. (1), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Împrejurarea că prin O.U.G. nr. 59/2017, privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, a cărei neconstituționalitate se invocă, s-a modificat dreptul la actualizarea pensiei astfel cum era reglementat de dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cum este și cazul reclamantului, nu schimbă natura litigiului în sensul că acesta aparține jurisdicției asigurărilor sociale, iar competența soluționării cauzei revine Tribunalului Iași – secția I Civilă, complet specializat în soluționarea litigiilor de muncă și asigurări sociale.

Acțiunea fiind formulată în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, rezultă că litigiul dedus judecății are natura unuia de contencios administrativ.

Așadar, capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat și restituirea contribuțiilor ce i-au fost reținute din pensie urmare a ordonanței de urgență criticate pentru neconstituționalitate, reprezintă un capăt accesoriu de cerere aflat tot în competența instanței de contencios administrativ, în conformitate cu textul art. 123 C. proc. civ., potrivit căruia: "(1) Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120", situație în care nu se încadrează solicitările reclamantului.

Prin urmare, această cerere accesorie se încadrează și în prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 care stipulează că "Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative" astfel că, cererea prin care se solicită restituirea contribuțiilor reținute în baza ordonanței de guvern criticate pentru neconstituționalitate, precum și dobânda legală penalizatoare și actualizarea cu rata inflației a sumelor, reprezintă o cerere de acordare a unor despăgubiri.

În ceea ce privește instanța de contencios administrativ competentă să soluționeze cauza, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, fiind un litigiu care privește o ordonanță emisă de Guvernul României, prin urmare un act emis de o autoritate centrală, se soluționează în primă instanță de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

Așadar, competența teritorială revine, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, exclusiv instanței de la domiciliul reclamantului, respectiv Curții de Apel Iași.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 februarie 2024.