ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1905/2024

HOTĂRÂRE

17.10.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1905/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizării pensiei, prin măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu ar fi intervenit modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 31 mai 2017 și H.G. nr. 28/2023, privind actualizarea soldelor de grad, precum și obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne să restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei prin raportare la prevederile art. 38 din Legea nr. 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, dacă nu ar fi intervenit modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015, la data deschiderii drepturilor de pensie, respectiv 12 septembrie 2017 și art. 1 și art. 2 din H.G. nr. 28/2023 privind actualizarea soldelor de grad, conform gradului de plutonier adjunct deținut, sume actualizate, după caz, cu indicele de inflație și dobânda legală penalizatoare prevăzută de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Prin acțiune, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, prin raportare la art. 1 alin. (3) și (5) și ale art. 79 alin. (1) din Constituția României.

În drept, au fost invocate prevederile art. 9 alin. (1), alin. (4) și alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 95/2023 din 26 aprilie 2023, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Iași, secția I civilă - complet specializat în soluționarea de litigii de asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că obiectul cauzei îl constituie modalitatea de indexare si de actualizare a pensiilor militare de stat, reglementată de dispozițiile art. 59 și art. 60 din Legea nr. 223/2015. În acest context, a apreciat că stabilirea competenței trebuie realizată potrivit art. 100, art. 102 și art. 104 din această lege, precum și art. 40 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, respectiv în favoarea tribunalului la o secție sau, după caz, la un complet specializat în conflicte de muncă și asigurări sociale, iar, din punct de vedere teritorial, în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului.

De asemenea, a reținut că invocarea dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu atrage, în mod automat, competența de soluționare a cauzei în favoarea instanței de contencios administrativ, câtă vreme acțiunea vizează prevederile art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 59/2017.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă sub nr. x/2023, care, la rândul său, prin sentința civilă nr. 1029/2024 din 23 mai 2024, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal. Totodată, constatând intervenit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul cauzei Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

În motivarea soluției de declinare, tribunalul a reținut, în esență, că, în speță sunt aplicabile prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, întrucât obiectul principal al judecății îl reprezintă constatarea vătămării produse prin adoptarea unei ordonanțe de urgență de către Guvernul României, chestiune ce atrage competența instanțelor de contencios administrativ, restul capetelor de cerere având caracter subsidiar.

Astfel, a stabilit că obiectul acțiunii nu privește un litigiu de asigurări sociale, dat fiind că în manifestarea principiului disponibilității, reclamantul nu a contestat o decizie de pensie și nici nu a formulat o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 65 din Legea 223/2015, ci a sesizat instanța de contencios administrativ cu o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 9 Legea nr. 554/2004, motivarea cererii și temeiurile de drept fiind clare în sensul susținerii aplicării acestui text de lege.

Analizând actele dosarului din perspectiva conflictului de competență ivit, Înalta Curte, constatând în prealabil legalitatea învestirii, reține următoarele:

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate reclamantul A., în speță, competența de soluționare a litigiului își găsește rezolvarea în calificarea juridică a cererii deduse judecății.

Reclamantul, considerându-se vătămat în drepturile sale prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 59/2017, care, în opinia sa, sunt neconstituționale, a învestit Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal cu o acțiune cu mai multe capete de cerere, primul capăt de cerere fiind cel de constatare a vătămării provocate de adoptarea acestui act normativ, iar celelalte vizează repararea prejudiciului produs prin această ordonanță de urgență.

Acțiunea reclamantului a fost întemeiată dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora,,(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. (2) Instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond. (3) După pronunțarea Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă termen, cu citarea părților. Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă. (4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I. (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative".

Textul de lege reglementează mecanismul acțiunilor persoanelor vătămate într-un drept sau interes legitim printr-o ordonanță a guvernului neconstituțională și reprezintă expresia prevederilor constituționale ale art. 126 alin. (6) teza a doua din Constituția României, conform cărora "Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale".

De remarcat că în interpretarea acestei norme legale, instanța de contencios constituțional a statuat, prin decizia nr. 479/2015, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 602 din 10 august 2015, că "atât timp cât acțiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanței Guvernului care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-le, reclamantul are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea Curții Constituționale în vederea efectuării controlului de constituționalitate al actului Guvernului."

Altfel spus, se circumscriu sferei litigiilor de contencios administrativ prevăzute de art. 9 din Legea nr. 554/2004, și "acțiunile care au ca obiect repararea unei vătămări produse de o ordonanță a Guvernului, ca act administrativ normativ, vătămarea provenind, într-o atare situație, din însăși conformarea cu măsurile dispuse prin actul Guvernului" (par. 20 din decizie).

În speță, titularul acțiunii reclamă lezarea drepturilor și intereselor sale prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 59/2017, sens în care solicită desființarea actului, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fondurile pentru restituirea sumelor pentru indexarea și actualizarea pensiei de care ar fi beneficiat, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor art. 59 și 60 din Legea nr. 223/2015, rezultate prin aplicarea Legii nr. 153/2017 și H.G. nr. 28/2023 și obligarea pârâților să restituie sumele reținute din pensie în temeiul actului normativ.

De asemenea, în cuprinsul cererii de chemare în judecată invocă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. VII pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 59/2017, ca și a acesteia în ansamblul său.

Ca atare, prin demersul judiciar inițiat reclamantul urmărește repararea prejudiciului înregistrat de acesta ca urmare a instituirii de către pârât unor măsuri fiscale cu impact asupra dreptului de pensie, însă nu în accepțiunea Legii nr. 223/2015, care presupune contestarea unei decizii de pensie emise de casele de pensii teritoriale ori solicitarea emiterii unei astfel de decizii, ci ca o consecință a adoptării actului administrativ contestat.

Cererea reclamantului se circumscrie sferei litigiilor reglementate de art. 9 din Legea nr. 554/2004, având în vedere, pe de o parte, că obiectul și cauza acțiunii se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004 și vizează în mod direct înlăturarea efectelor ordonanței de urgență neconstituționale și repararea vătămării produse prin adoptarea acesteia.

Iar, pe de altă parte, temeiul de drept indicat de reclamant în fundamentarea demersului său judiciar este clar și în concordanță cu motivele cererii sale, împrejurare care impune a se da eficiență principiului disponibilității, aplicarea art. 22 alin. (4) C. proc. civ. fiind înlăturată. Aceasta, în măsura în care, partea a stabilit expres calificarea juridică și motivele de drept, determinând, expressis verbis, limitele judecății procesului.

În concluzie, față de elementele enunțate anterior, precum și de calitatea pârâtului, Înalta Curte reține că pricina are natura unui litigiu de administrativ aflat în competența instanțelor de contencios administrativ.

În atare condiții, constatând că actul suspus controlului de contencios administrativ îl reprezintă ordonanța de urgență al cărui emitent este Guvernul României, iar titularul acțiunii domiciliază în circumscripția Curții de Apel Iași, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.