ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 235/2026

Ședința publică din data de 10 februarie 2026

Asupra cauzei, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 23 ianuarie 2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, petentul A. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 51 C. civ. din 4 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

La termenul din 17 septembrie 2024, stabilit în vederea soluționării cererii de recurs, instanța a dispus suspendarea judecății în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatându-se că recurentul, legal citat, nu s-a înfățișat la strigarea cauzei și nu a solicitat judecarea în lipsă.

La 17 martie 2025 recurentul-petent a formulat cerere de repunere pe rol, pentru a cărei soluționare a fost stabilit termen la 6 mai 2025, partea fiind citată cu mențiunea de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 RON, aferentă soluționării cererii de repunere pe rol, obligație față de care nu s-a conformat.

La termenul din 6 mai 2025, constatându-se că recurentul nu a depus la dosar taxa judiciară de timbru pentru soluționarea cererii de repunere pe rol a cauzei, a fost anulată cererea de repunere pe rol și a fost menținută măsura suspendării.

Potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ., cauza a primit termen la data de 10 februarie 2026, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Asupra excepției de perimare a cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni."

Alin. (2) al aceluiași text de lege, dispune că "termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță, iar alin. (3) prevede că nu constituie cauze de perimare cazurile când actul de procedură trebuia efectuat din oficiu, precum și cele când, din motive care nu sunt imputabile părții, cererea n-a ajuns la instanța competentă sau nu se poate fixa termen de judecată."

În sensul prevederilor legale anterior redate, perimarea se înfățișează ca o sancțiune ce se răsfrânge asupra întregii activități judiciare, determinată de lipsa de stăruință a părților în soluționarea litigiului dedus judecății.

Perimarea operează cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit vreun act de procedură în vederea judecării cauzei, împrejurare determinată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Fiind un termen procedural, termenul de perimare se calculează potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., astfel încât acesta se împlinește în ziua corespunzătoare din ultima lună, iar dacă ultima lună nu are zi corespunzătoare celei în care termenul a început să curgă, termenul se împlinește în ultima zi a acestei luni.

În speță, recurentul (singura parte din dosar), deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță la termenul din 17 septembrie 2024 stabilit pentru judecarea recursului, termen la care, constatându-se că nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a fost dispusă suspendarea pricinii.

La 17 martie 2025 recurentul-petent a formulat cerere de repunere pe rol, cerere care nu a fost însă aptă a produce efectul reluării judecății, dat fiind că nu a fost legal timbrată, prin încheierea 6 mai 2025 fiind anulată, ca netimbrată, cererea de repunere pe rol, cu consecința menținerii măsurii suspendării judecății cauzei.

Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului anterior evidențiate, se constată a fi cumulativ îndeplinite cerințele perimării, respectiv, pricina a rămas în nelucrare în tot timpul prevăzut de lege, de la momentul suspendării (17 septembrie 2024) și până la data repunerii pe rol a cauzei în vederea analizării excepției de perimare trecând mai mult de 6 luni, timp în care partea nu a întreprins vreun demers pentru continuarea judecății și nici nu a fost făcută dovada existenței vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului de perimare.

Cum cauza a rămas în nelucrare din vina părții pe perioada prevăzută de lege, Înalta Curte constată că a operat sancțiunea reglementată de dispozițiile art. 416 alin. (1) C. proc. civ., judecata recursului declarat de petentul A. fiind perimată de drept.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de petentul A. împotriva sentinței nr. 51 C. civ. din 4 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă.

Cu recurs la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, în termen de 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 februarie 2026.