ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 208/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secția I civilă la data de 17.01.2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Județean de Urgență Brăila, obligarea acestuia la plata sumei de 1.000.000 euro, în echivalent la data plății, cu titlu de daune morale ca urmare a suferinței de natură fizică și psihică care i-a fost cauzată în urma infectării în această unitate spitalicească cu microbii Clostridium Difficile și Stafilococul Auriu. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 655 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, art. 1349 și 1357 C. civ. Pârâtul Spitalul Județean de Urgență Brăila a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată. Pârâtul Spitalul Județean de Urgență Brăila a formulat și cerere de chemare în garanție a S.C. B. S.A.. Reclamantul a depus răspuns la întâmpinare. SC B. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată. În ședința publică din data de 23.06.2017 instanța a admis în principiu cererea de chemare în garanție.

Primul ciclu procesual Prin sentința nr. 829/25.11.2019, Tribunalul Brăila, secția I civilă a respins, ca nefondată, acțiunea; a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de chemare în garanție; a constatat că ajutorul public judiciar în sumă de 14.500 RON de care a beneficiat reclamantul rămâne în sarcina statului. Prin decizia nr. 89/A/02.10.2020, Curtea de apel Galați, secția I civilă instanța a admis apelul reclamantului împotriva sentinței; a schimbat, în parte sentința apelată numai în ceea ce privește soluția dată pe cererea principală și în consecință, a admis, în parte, acțiunea; a obligat pârâtul Spitalul de Urgență Brăila la plata, către reclamantul A., sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței; a obligat același intimat-pârât la plata, către apelantul A., a sumei de 5000 RON, reprezentând cheltuieli judecată în apel și 1000 RON cheltuieli de judecată de la fond. Prin decizia nr. 2686/08.12.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursul reclamantului împotriva deciziei nr. 89/A/02.10.2020 a Curții de Apel Galați, secția I civilă, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de apel.

Al doilea ciclu procesual Prin decizia nr. 128/22.06.2022, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a admis apelul reclamantului împotriva sentinței; a schimbat în tot sentința; a admis, în parte, acțiunea; a obligat pârâtul Spitalul Județean de Urgență Brăila la plata, către reclamantul A., a sumei de 70 000 euro (echivalent în RON la data plății), cu titlu de daune morale; a admis, în parte, cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Spitalul Județean de Urgență Brăila, în contradictoriu cu chemata în garanție S.C. B. S.A.; a obligat chemata în garanție la plata, către pârâtul Spitalul Județean de Urgență Brăila, a sumei de 30 000 euro (echivalent în RON la data plății), cu titlu de despăgubiri; în temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, a obligat pe pârâtul Spitalul Județean de Urgență Brăila la plata, către stat, a sumei de 1015 RON, reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat reclamantul în primă instanță; în temeiul art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008, suma de 13485 RON, reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat reclamantul în primă instanță, a rămas în sarcina statului; a obligat pe intimatul-pârât Spitalul Județean de Urgență Brăila la plata, către apelantul- reclamant A., a sumei de 11752,35 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță, apel și recurs; a obligat pe chemata în garanție la plata, către pârâtul Spitalul Județean de Urgență Brăila, a sumei de 4700 RON, cu titlu de despăgubiri, reprezentând cheltuieli de judecată; în temeiul art. 18 din O.U.G. nr. 51/2008, a obligat pe intimatul-pârât Spitalul Județean de Urgență Brăila la plata, către stat, a sumei de 1701,14 RON, reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat apelantul-reclamant în apel; în temeiul art. 19 din O.U.G. nr. 51/2008, suma de 22600,86 RON, reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat apelantul-reclamant în apel, a rămas în sarcina statului.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul A. și pârâtul Spitalul Județean de Urgență Brăila. Recurentul-reclamant a expus pe larg situația de fapt și soluțiile pronunțate de instanțele anterioare, arătând că, deși Înalta Curte, prin decizia de casare, a stabilit în mod corect legătura de cauzalitate între fapta ilicită (infecția nosocomială care a determinat îmbolnăvirea reclamantului) și prejudiciul de ordin afectiv produs acestuia, instanța de apel, în rejudecare, limitează în timp efectele acestui prejudiciu, la intervalul cuprins între sfârșitul lunii decembrie 2014-18 februarie 2015, reținând, totodată, că "bunul mers al vieții reclamantului a fost afectat, ceea ce presupune plata unei sume de bani care măcar să atenueze, dacă nu poate înlătura integral, suferințele psihice încercate de persoana infectată". De asemenea, deși Înalta Curte reține că îmbolnăvirea reclamantului a fost determinată de infecțiile nosocomiale, instanța de apel, în rejudecare, reține că "efectele infecțiilor indicate asupra apelantului au fost potențate de manifestările bolii Crohn a cărei cauză, așa cum au arătat anterior, nu poate fi legată de infecțiile menționate și nu poate fi pusă în sarcina intimatului-pârât". Recurentul învederează că evaluarea nu se poate face în mod global, deoarece decizia trebuie raportată strict la toate probele existente individual, ținând cont de handicapul existent, traumele psihice și fizice suferite, care au lăsat amprente permanente asupra vieții personale, profesionale și familiare, limitând toate drepturile și obstrucționând dreptul acestuia la o viață normală. Efectele unui șoc septic conduc la deces în cazul unei persoane anterior sănătoase. Șocul septic pe un organism tarat nu dă dreptul la viață. Recurentul a depus dovada că persoana sănătoasă, internată pentru ocluzie intestinală decedează în anul 2020 din pricina infecției cu Clostridium, infectată în Spitalul Județean Brăila Corp B. Afirmatia instanței este ireală, fapt demonstrat prin diagnosticul de internare, analizele medicale la data internării din 26.11.2014 și dosarul medical al reclamantului de la medicul de familie. Efectele Clostridiumului difficile au fost arătate prin depunarea unei foi de observație acordul aparținătorului, în anul 2020 pacienta internată în Spitalul Județean Brăila, corpul B, cu diagnostic de internare ocluzie intestinală, infectata cu CD, decedează din cauza șocului septic, fără afecțiuni de bază, document ce se află la dosar și nu a fost luat în considerare. Mai arată recurentul că instanța de apel nu a luat în considerare practica judiciară în materie depusă la dosar, cu privire la cuantumul daunelor morale în cazuri similare, nici obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de către acesta și că prejudiciul creat impune o redimensionare a acestor daune. În drept au fost invocate dispozițiile art. 483 alin. (1) raportat la art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Recurentul-pârât a arătat că motivele pentru care a fost obligat la plata unei sume atât de mari cu titlu de despăgubire nu au fost lămurite, în cauză nu a fost identificată nicio infecție nosocomială, între suferințele specific bolii Crohn și complicațiile determinate de celelalte diagnostic nu există legătură de cauzalitate, iar reclamantul nu urmărește decât să denigreze instituția sanitară. Mai arată recurentul-pârât că apărările sale nu au fost luate în considerare ori au fost minimalizate în mod nejustificat, iar în cauză nu s-a dat eficiență rapoartelor de expertiză. Recursul a fost încadrat generic, pe normele de drept aplicabile în materie.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin rezoluție a fost stabilit termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părți, la data de 08.02.2023. Recurentul-reclamant a formulat punct de vedere la raportul de admisibilitate, prin care a solicitat admiterea recursului propriu și a arătat că prin hotărârea recurată se reține greșit că traumele psihice și fizice ale acestuia au fost produse de Boala Crohn și nu de cele două bacterii, Clostridium Difficile și Stafilococul Auriu, în condițiile în care la data internării în Spitalul Județean Brăila (26.11.2014) pacientul A. nu era diagnosticat cu Boala Crohn. Mai arată recurentul că hotărârea instanței de apel evaluează în mod global, iar nu particular, practica judiciară în materie, fără a determina în mod concret suferința fizică și psihică a acestuia, fiind, astfel, limitat dreptul la un proces echitabil

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, recurentul-reclamant A. a solicitat respingerea excepțiilor invocate de către recurentul-pârât prin întâmpinare și a arătat că infecția cu clostridium din urma intervenției chirurgicale din data de 27.10.2014 a condus la îmbolnăvirea sa pentru tot restul vieții cu boala Crohn, aspect care a fost probat cu înscrisurile de la dosar. Recurentul a făcut referiri la rapoartele de expertiză întocmite în cauză și a arătat că au fost ignorate anumite obiecțiuni formulate de către acesta, iar judecarea unui dosar nu se poate realiza exclusiv pe baza a două rapoarte de expertiză. A mai arătat recurentul că starea sa de sănătate este afectată permanent, situație față de care se impune tragerea la răspundere civilă a pârâtului. Prin întâmpinare, recurentul-pârât a solicitat respingerea criticilor formulate de către recurentul-reclamant, menținerea soluției instanței de fond, care s-a bazat pe probatoriile administrate, respectiv pe concluziile specialiștilor în materie, fiind înlăturată, fără dubii, posibilitatea ca reclamantul să fi fost infectat pe perioada internării în unitatea sanitară cu cei doi microbi. Recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor din întâmpinarea recurentului-pârât, admiterea recursului propriu. Recurentul-pârât a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului reclamantului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursurile sunt nule, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. În ce privește recursul reclamantului, acesta este încadrat formal, pe dispozițiile art. 483 și urm. C. proc. civ. și nu conține chestiuni de nelegalitate care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În acest sens, se reține că recurentul expune, într-o manieră generică, anumite aspecte despre care arată că instanța de apel le-ar fi reținut greșit (fără a indica încălcarea vreunui text legal), arată că decizia atacată a fost motivată doar pe baza rapoartelor de expertiză medicală, cu ignorarea celorlalte probe din dosar (însă modalitatea de administrare și interpretare a probatoriilor nu poate fi analizată în recurs) și că instanța a subdimensionat despăgubirea acordată (de asemenea, fără a evidenția încălcarea vreunui text legal). Referirea recurentului la o pretinsă nerespectare a deciziei de casare nu reprezintă o veritabilă critică de nelegalitate, întrucât nu se grefează pe dezlegările instanței de recurs, care nu au statuat cu valoare obligatorie asupra intervalului de timp înăuntrul căruia se produc consecințele vătămătoare, ci au semnalat, sub acest aspect, considerentele contradictorii ale deciziei din apel anterioare. În acest sens, casarea s-a dispus întrucât hotărârea instanței de apel din primul ciclu procesual nu este motivată sub aspectul daunelor morale, este motivată contradictoriu și prin considerente de ordin general care nu răspund exigențelor dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. La fel, în ce privește cauza îmbolnăvirii recurentului, nu există o statuare a instanței de recurs, care doar a reținut că era stabilită de instanța fondului o legătură de cauzalitate între ilicitul identificat în infecția nosocomială care a determinat îmbolnăvirea reclamantului și prejudiciul de ordin afectiv produs acestuia, fără ca aceasta să însemne că la rejudecare să nu se țină seama și de alte împrejurări și afecțiuni medicale care să fi potențat consecințele negative, în măsura în care rezultau din administrarea probatoriului. Apoi recurentul descrie parcursul medical pe care acesta l-a avut (când s-a internat, când s-a externat, când s-a prezentat la medicul de familie, când a solicitat transferul din spital, etc), investigațiile efectuate (EKG, ECO, biopsie, analize de laborator), diagnosticele stabilite, intervențiile chirurgicale suferite, descrie ce înseamnă un șoc septic și care sunt consecințele acestuia și concluzionează că a dobândit un handicap fizic permanent și accentuat, care i-a creat o traumă psihică ce nu poate fi reparată. În partea finală a memoriului de recurs, recurentul face referiri la raportul de expertiză, la forța probantă a acestuia, la faptul că în ultima expertiză s-a omis a se răspunde la toate obiecțiunile aprobate de Tribunalul Brăila și că s-ar fi încercat o fraudare a concluziilor acestei expertize. Din perspectiva consecințelor infecției dobândite în timpul spitalizării, recurentul arată că va fi vulnerabil până la sfârșitul vieții, că se confruntă cu probleme de adaptare socială, nu mai poate participa la îngrijirea celor doi copii minori în aceeași modalitate cum o făcea anterior infectării, nu mai poate asigura familiei aceleași mijloace financiare, soția sa a urmat cursuri de masaj și reflexoterapie pentru a-l ajuta, părinții săi au fost afectați de ceea ce i s-a întâmplat (ambii au decedat, tatăl datorită unui accident vascular, mama datorită unui stop cardio-respirator), nu mai poate ridica greutate, nu mai poate alerga și a necesitat intervenții chirurgicale ulterioare. Prin urmare, fără a dezvolta argumente care să combată dezlegările date de către instanța de apel și fără să indice textele legale încălcate de către aceasta prin hotărârea pronunțată, recurentul expune stări și situații de fapt precum și aprecieri asupra probatoriile administrate în cauză care excedează cadrului procesual în care se desfășoară judecata în recurs, întrucât reprezintă chestiuni de netemeinicie ce nu pot fi analizate în această etapă procesuală, în care instanța de control judiciar este învestită exclusiv cu analiza legalității hotărârii judecătorești. În realitate, recurentul este nemulțumit nu de o greșită interpretare a legii (întrucât nu dezvoltă niciun argument în acest sens), ci de o greșită interpretare a probelor și a stărilor de fapt, iar asemenea apărări nu pot forma obiect de analiză în recurs, fiind specifice exclusiv instanțelor de fond. Chiar dacă memoriul de recurs se întinde pe un număr considerabil de pagini iar recurentul-reclamant arată, în mod repetitiv, că instanța de apel reține eronat, apreciază greșit ori nu a luat în considerare, în conținutul său nu se identifică susțineri care să reliefeze aspecte de nelegalitate ale deciziei recurate, ci este prezentată doar o expunere exhaustivă a stării de fapt, considerații de ordin general, precum și referiri la probatorii, aspecte care nu pot fi avute în vedere de către instanța de recurs și, prin urmare, nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ. În aceeași manieră a conceput recurentul-reclamant și punctul de vedere la raportul de admisibilitate, prin intermediul căruia nu s-a răspuns concluziilor actului procedural, ci au fost reiterate aceleași aspecte privind situația de fapt și interpretarea probatoriilor expuse și prin memoriul de recurs, ce nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac. Modalitatea în care este interpretată practica judiciară în materie, despre care recurentul se arată nemulțumit în cadrul punctului de vedere la raportul de admisibilitate, apreciind că i-a fost încălcat dreptul al un proces echitabil, nu se circumscrie niciunuia din cazurile de nelegalitate reglementate de art. 488 C. proc. civ., iar susținerea că hotărârea recurată conține motive contradictorii nu este susținută de argumente în acest sens. Nici recursul pârâtului nu este încadrabil în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., întrucât, deși se pretinde că nu au fost luate în considerare apărări sau probatorii administrate și că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile, nu se indică, în mod concret și nici nu rezultă din memoriul de recurs, ce texte legale au fost încălcate, pentru a da posibilitate instanței de judecată, în această etapă procesuală, să exercite controlul de legalitate, situație față de care recursul este lovit de nulitate, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Prin memoriul de recurs al pârâtului este prezentat dispozitivul hotărârii recurate, sunt adresate instanței diverse întrebări retorice, se solicită a fi analizate cu obiectivitate considerentele pentru care unitatea sanitară trebuie să achite o sumă atât de mare cu titlu de despăgubire, se expune o părere generică în sensul că ar trebui modificat cadrul legislativ, se afirmă că prin recursul declarat de către reclamant se urmărește doar o denigrare a unității sanitare și se arată că argumentele și dezbaterile susținute în cadrul numeroaselor ședințe de judecată de către apărătorul unității sanitare au fost înlăturate și pe alocuri minimalizate. În finalul memoriului de recurs se precizează că recurentul-pârât este nemulțumit de modalitatea în care instanța de apel a stabilit o valoare pecuniară atât de ridicată în sarcina sa, "alături de aspectele ce au reprezentat puncte de referință, la stabilirea și identificarea vinovatului fără vină". Recursul nu a fost încadrat în drept și nu este nici încadrabil, întrucât din succesiunea de afirmații de ordin general ce alcătuiesc conținutul acestuia nu rezultă niciun aspect de nelegalitate și nu este indicat niciun text de lege care să fi fost încălcat de către instanța de apel la momentul adoptării soluției asupra cauzei. Prin urmare și față de acest recurs este incidentă sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Pentru aceste considerente, Înalta Curte va anula recursurile declarate de reclamantul A. și de pârâtul Spitalul Județean de Urgență Brăila împotriva deciziei nr. 128/A din 22 iunie 2022 a Curții de Apel Galați, secția I civilă.