ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 201/2023

HOTĂRÂRE

08.02.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 201/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 19.07.2021 sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., să se constate ca datorii comune creditele contractate de reclamant de C. în cuantum de 10.000 de euro, D. în cuantum de 28.000 RON respectiv, E. în cuantum de 24.300 de euro și să fie obligată pârâtă la plata a 70% din valoarea acestora, valoare actualizată cu dobânda legală și indicele de inflație; să se constate că reclamantul are un drept de creanță asupra imobilului situat în localitatea Lumina, str. x, jud. Constanța, înscris în CF nr. x Lumina și să fie obligată pârâta la plata a 80% din valoarea acestui imobil; să fie obligată pârâtă la plata/restituirea, către reclamant, a sumei de 24.550 de euro (sau echivalentul în RON la data plății), sumă actualizată cu dobânda legală și indicele de inflație, sumă pe care pârâta a debitat-o din contul reclamantului de la F.; să fie obligată pârâta la plata, către reclamant, a sumei de 6.318,74 RON reprezentând cheltuieli de executare conform încheierii din data de 11.03.2019 emisă de BEJ G., în dosarul nr. x/2019; să se constate că autovehiculul achiziționat de pârâtă la data de 11.10.2017 este bun comun, fiind achiziționat prin contribuția exclusivă a reclamantului și să fie obligată la plata sumei de 500 de euro (sau echivalentul în RON la data plății), sumă actualizată cu dobânda legală și indicele de inflație; cu cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate disp. art. 983 și urm. C. proc. civ., art. 634 și urm., art. 669 și urm. C. civ., art. 2009 și urm. C. civ., art. 1330 si urm. C. civ., art. 1341 și urm C. civ., art. 1345 și um. C. civ., art. 1349 și urm. C. civ.

II. Hotărârile care au generat conflictul de competență

Prin sentința nr. 1292/05.04.2022, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanța.

A reținut instanța că, din înscrisurile depuse la dosar, imobilul ce face obiectul cererii de partaj bunuri comune, menționat în petitul cererii de chemare în judecată, se află situat în localitatea Lumina, str. x, jud. Constanța, înscris în CF nr. x Lumina, reclamantul solicitând obligarea pârâtei la plata a 80% din valoarea acestuia. Or, prin aceasta, practic, reclamantul introduce acest bun imobil la masa partajabilă, solicitând 80% din valoarea lui, fiind incident art. 117 alin. (3) C. proc. civ.

Pe de altă parte, prin întâmpinare, pârâta solicită instanței să se constate că alt imobil, respectiv imobilul teren situat în intravilanul comunei Lumina, județul Constanța, în suprafață de 86 mp, cu categoria de folosință teren arabil, este bun propriu al pârâtei. Prin urmare, cu privire la acest imobil introdus la masa partajabilă, instanța va trebui să verifice, în raport de solicitarea pârâtei, dacă respectivul imobil are calitatea de bun propriu al pârâtei, astfel cum a solicitat, introducându-l astfel la masa partajabilă, ceea ce de asemenea atrage incidența art. 117 alin. (3) C. proc. civ.

Pe cale de consecință, în cauză devin incidente prevederile art. 117 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., în conformitate cu care "cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul". De asemenea, potrivit alin. (3) al aceluiași articol, dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.

Așadar, textul legal stabilește o competență teritorială exclusivă, fiind unanim acceptat în doctrina și practica judiciară faptul că, în situația în care partajul bunurilor comune al soților este formulat pe cale principală, distinct de procesul de divorț, cum este cazul în speță, competența teritorială a instanței este exclusivă, fiind competentă a soluționa cauza instanța de la locul situării imobilului, în situația în care în masa bunurilor supuse partajului există un bun imobil.

Prin sentința nr. 12185/21.10.2022, Judecătoria Constanța, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că prin punctul 2 din acțiune, reclamantul a solicitat să se constate că are un drept de creanță asupra imobilului situat în localitatea Lumina, str. x, înscris în CF nr. x Lumina și să fie obligată pârâta la plata a 80% din valoarea acestui imobil, niciunde în cererea de chemare în judecată a reclamantului nefiind făcute precizări sau apărări cu privire la imobilului situat în comuna Lumina, județul Constanța.

De asemenea, imobilul care a reprezentat temeiul reținerii incidenței dispozițiilor art. 117 alin. (3) C. proc. civ. a fost dobândit de pârâtă singură, la data de 10.02.2015, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/10.02.2015 de BNP H. iar căsătoria și implicit regimul comunității legale de bunuri a început la data de 30.08.2015, conform certificatului de căsătorie, aspect de natură să confirme limitele acțiunii de partaj și obiectul concret al acesteia, respectiv fără includerea în masa partajabilă a imobilului ce a reprezentat temeiul declinării cauzei în favoarea acestei instanțe.

Această concluzie se impune cu necesitate având în vedere și apărările formulate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată unde acesta precizează fără echivoc că solicită constatarea unui simplu drept de creanță asupra locuinței din localitatea Lumina cu privire la care precizează fără dubiu că "este proprietatea exclusivă a pârâtei".

Mai mult, reclamantul a arătat, atât în fața instanței de trimitere cât și la termenul de judecată din prezenta cauză, că excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu de Judecătoriei Drobeta Turnu Severin este neîntemeiată având în vedere că acesta nu are pretenții asupra unor drepturi reale cu privire la bunuri imobile aflate în indiviziune, aceleași concluzii fiind formulate și de către apărătorul ales al pârâtei, acesta, la rândul său, indicând instanței că excepția invocată din oficiu de judecătoria Drobeta Turnu Severin este o excepție de ordine privată, care putea fi invocată doar de către pârâtă, prin întâmpinare, conform prevederilor art. 129 C. proc. civ., ori la primul termen de judecată, termen la care pârâta nu a înțeles să invoce această excepție.

Prin urmare, în prezenta cauză competența teritorială pentru introducerea cererii de chemare în judecată este reprezentantă de regula generală stabilită în art. 107 C. proc. civ., conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin, pentru următoarele argumente:

În cauză, declinarea reciprocă de competență este determinată de modalitatea diferită în care cele două instanțe aflate în conflict apreciază asupra incidenței fie a dispozițiilor art. 107 C. proc. civ., care instituie regula generală conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța de la domiciliul pârâtului, dacă legea nu prevede altfel, fie a dispozițiilor art. 117 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cărora atunci când se deduc judecății drepturi reale imobiliare instanța competentă este cea de la locul situării imobilului, regulă aplicabilă și în caz de împărțeală judiciară.

Astfel, pentru a declina competența, Judecătoria Drobeta Turnu Severin (prima instanță investită cu soluționarea cauzei) a reținut că reclamantul a introdus la masa partajabilă bunul situat în localitatea Lumina, județul Constanța și că pârâta solicită a se constata că imobilul teren situat în intravilanul comunei Lumina, județul Constanța este bun propriu, aspecte care determină, în opinia acestei instanțe, incidența art. 117 alin. (3) C. proc. civ.

Față de aceste statuări, Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat următoarele: să se constate ca datorii comune anumite credite contractate de acesta de la mai multe organisme financiare, cu obligarea pârâtei la plata a 70% din valoarea acestora; să se constate că reclamantul are un drept de creanță asupra imobilului situat în localitatea Lumina, județul Constanța, înscris în CF nr. x Lumina și obligarea pârâtei la plata a 80% din valoarea acestui imobil; obligarea pârâtei la restituirea sumei de 24.550 de euro (sau echivalentul în RON la data plății), actualizată cu dobânda legală și indicele de inflație, pe care pârâta a debitat-o din contul reclamantului de la F.; obligarea pârâtei la plata, către reclamant, a sumei de 6.318,74 RON reprezentând cheltuieli de executare conform încheierii din data de 11.03.2019 emisă de BEJ G., în dosarul nr. x/2019; să se constate că autovehiculul achiziționat de pârâtă la data de 11.10.2017 este bun comun, fiind achiziționat prin contribuția exclusivă a reclamantului și să fie obligată la plata sumei de 500 de euro (sau echivalentul în RON la data plății), sumă actualizată cu dobânda legală și indicele de inflație; cu cheltuieli de judecată.

Din conținutul cererii de chemare în judecată rezultă că reclamantul nu solicită introducerea în masa partajabilă a bunului situat în localitatea Lumina, județul Constanța, înscris în CF nr. x Lumina, ci solicită un drept de creanță, pe care îl cuantifică ca fiind 80% din valoarea acestui imobil.

În acest sens, prin înscrisul aflat la fila x, volumul I, dosar Judecătoria Drobeta Turnu Severin, adresat Primăriei comunei Lumina, reclamantul solicită eliberarea unui certificat fiscal "...cu valoarea de impunere a imobilului situat în localitatea Lumina, județul Constanța, înscris în CF nr. x, al cărei proprietar este B.".

Totodată, prin notele de ședință depuse pentru termenul din 22.03.2022, aflate la filele x, volumul II, dosar Judecătoria Drobeta Turnu Severin, reclamantul precizează că "...în prezenta cauză nu sunt incidente prevederile art. 117 C. proc. civ., în prezenta cauză nu solicităm partajul unui imobil sau vreun drept real, ci, printre altele, un drept de creanță asupra unor bunuri imobile", aspect susținut și prin concluziile orale ale apărătorului reclamantului expuse la termenul de judecată menționat.

Aceleași susțineri au fost învederate de către reclamant și prin notele de ședință de la dosarul Judecătoriei Constanța.

În ceea ce privește imobilul teren situat în comuna Lumina str. x, județul Constanța, cu privire la acesta nu există nicio solicitare în petitele acțiunii, iar faptul că prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat să se constate că este bun propriu nu are relevanță în stabilirea competenței, câtă vreme actul de învestire al instanței este cererea de chemare în judecată, iar prin aceasta nu s-a solicitat atare partajare.

În acest context, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 117 C. proc. civ., întrucât prin demersul judiciar părțile nu dezbat drepturi reale, ci drepturi de creanță, aspect care rezultă atât din conținutul cererii de chemare în judecată, cât și din actele dosarului.

Prin urmare, este incidentă regula generală de competență teritorială reglementată de art. 107 C. proc. civ., privind instanța de la domiciliul pârâtului, coroborată cu art. 116 din același cod, conform căruia "Reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente".

Astfel, fiind vorba de o competență relativă, aceasta putea fi invocată doar de către pârâtă, prin întâmpinare (care nu și-a manifestat voința procesuală în acest sens), conform prevederilor art. 129 C. proc. civ., iar nu de către instanță, din oficiu, întrucât conform prevederilor art. 130 C. proc. civ. necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Cum în cauză pârâta nu a invocat excepția de necompetență teritorială în condițiile prevăzute de art. 130 C. proc. civ., iar obiectul cererii de chemare în judecată (acordarea unor drepturi de creanță) nu atrage aplicarea dispozițiilor art. 117 C. proc. civ., competența teritorială de soluționare a cauzei rămâne cea a primei instanțe investite, respectiv Judecătoria Drobeta Turnu Severin.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.