ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 198/2023

HOTĂRÂRE

08.02.2023

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 198/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 24.11.2022 (urmare a declinării dispusă prin decizia nr. 217/A/21.06.2022 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă), revizuenta S.C. A. a solicitat anularea sentinței nr. 865/F/23.12.2021 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă în dosar nr. x/2021, întrucât este contrară deciziei nr. 178/A/30.09.2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă în dosar nr. x/2015.

În motivare, s-a arătat că prin sentința nr. 865/F/2021, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2021, a fost admisă acțiunea intimatei B. în contradictoriu cu UAT Municipiul Turda, instanța de judecată dispunând obligarea acesteia să direcționeze notificarea nr. x/2001 către S.C. A.. S.C. A. nu a fost parte în respectivul proces, nefiind chemată în judecată sau introdusă din oficiu în cauză, astfel încât nu s-au putut efectua apărări, deși litigiul o viza în mod direct. Pentru a dispune astfel, Tribunalul Cluj a luat în considerare situații de fapt și mijloace de probă efectuate în dosarul nr. x/2015 care și-au pierdut actualitatea, respectiv validitatea, ca efect al admiterii apelului prin decizia nr. 178/2020 a Curții de Apel Cluj. Astfel, Tribunalul Cluj face vorbire în considerentele sentinței civile a cărei revizuire se solicită, despre raportul de expertiză topo-cadastrală efectuat în prima fază procesuală în dosarul nr. x/2015, prin care s-ar fi stabilit calitatea revizuentei de unitate deținătoare a imobilelor pentru care reclamanta solicită retrocedarea, în condițiile în care s-a criticat acest lucru în apel în fața Curții de Apel Cluj, iar instanța de control judiciar a apreciat că nu se mai impune analizarea acestui motiv de apel, atât timp cât cererea reclamantei din respectivul dosar, formulată în contradictoriu cu revizurenta, este tardivă.

De asemenea, în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Cluj a stabilit că notificarea nr. x/2001 nu a fost soluționată pe fond și că din acest motiv acțiunea ar fi admisibilă.

În realitate, soluționarea pe fond a notificării nu mai este posibilă, deoarece aceasta ar încălca tocmai autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 178/2020 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr. x/2015, prin care instanța a stabilit în mod definitiv că reclamanta a pierdut termenul de sesizare a instanței, chiar cu privire la dreptul la restituirea imobilelor pretins a fi deținute de S.C. A.. Așadar, nemaifiind în termen să ceară restituirea imobilelor în contradictoriu cu revizuenta, nici notificarea nu mai poate fi soluționată în fond, deoarece nu mai există temeiuri procedurale pentru analiza sa în fond. Practic, notificarea nr. x/13.08.2001 adresată de autorul intimatei, C., către UAT municipiul Turda, în ceea ce privește S.C. A., a fost deja soluționată în mod definitiv prin decizia nr. 178/2020 a Curții de Apel Cluj pronunțată în dosarul nr. x/2015. Potrivit acestei hotărâri judecătorești, cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtele A. și Domeniul Public Turda S.A. având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii în baza Legii nr. 165/2013 a fost respinsă, ca tardivă, fiind respinsă și cererea reclamantei de restituire în natură, pe vechiul amplasament, a imobilelor libere.

Curtea de Apel Cluj a reținut că cererea de chemare în judecată formulată în dosarul nr. x/2015, în baza dispozițiilor art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, a fost introdusă în penultima zi a termenului prevăzut de lege. Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 33 alin. (1) lit. a) și art. 33 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, incidente în cauză față de împrejurarea că la data intrării în vigoare a acestei legi la nivelul Municipiului Turda din cele 517 notificări înregistrate au rămas nesoluționate doar 7, astfel cum rezultă din înscrisul de la fila x verso vol. I din dosarul primei instanțe. Ca atare, termenul legal până la care putea fi sesizată instanța, conform an. 33 alin. (1) lit. a), art. 33 alin. (2) și an. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, era 01.07.2015, cererea de chemare în judecată fiind formulată la data de 29.06.2015.

După expirarea termenului prevăzut de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, persoana care se considera îndreptățită nu mai putea sesiza instanța de judecată pentru ca aceasta să se pronunțe conform alin. (3) al aceluiași articol, asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și pentru a dispune restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii în condițiile acestei legi. Având în vedere că în cauză s-a dovedit că o parte din imobilele revendicate nu se aflau în proprietatea privată a Municipiului Turda, ci a unor societăți comerciale, soluționarea notificării de către instanță, conform art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013, nu se putea face decât în contradictoriu cu aceste entități. Însă, introducerea în cauză a acestor societăți trebuia făcută în termenul maxim prevăzut de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

În cauză, cererea reclamantei de obligare a pârâtelor A. și Domeniul Public Turda S.A. la restituirea în natură și respectiv la acordarea de măsuri reparatorii sub formă de puncte pentru imobilele identificate la pct. e) din raportul de expertiză efectuat în cauză, a fost formulată la data de 04.07.2017, cu mult peste termenul prevăzut de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. Ca atare, prima instanță nu mai putea dispune soluționarea pe fond a notificării în contradictoriu cu aceste pârâte, întrucât cererea de chemare în judecată având ca obiect restituirea în natură și în echivalent a imobilelor aflate în proprietatea A. și Domeniul Public Turda S.A., ca unități deținătoare, a fost formulată cu depășirea termenului de decădere prevăzut de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

Împrejurarea că prin cererea inițială de chemare în judecată s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii și cu privire la imobilele identificate în C.F. nr. x Oprișani sub A+90 - A+ 97 este irelevantă în cauză. Aceasta întrucât, pentru suprafețele aflate în proprietatea celor două societăți comerciale, acordarea de măsuri reparatorii nu se putea face de către entitatea învestită cu soluționarea notificării, chemată în judecată în calitate de pârâtă. Soluționarea pe fond a notificării de către instanță conform art. 35 alin. (3) din Legea nr. 165/2013 se face cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 10/2001. Art. 21 din Legea nr. 10/2001 stabilește că, în cazul în care imobilul nu este deținut de unitatea administrativ teritorială, restituirea se face de către unitatea deținătoare, în cazul de față de către cele două societăți comerciale. Cererea de restituire a imobilelor deținute de către A. și Domeniul Public Turda S.A. trebuia formulată în termenul maxim prevăzut de Legea nr. 165/2013.

În caz contrar, validând maniera în care a acționat reclamanta, prin formularea unei cereri adiționale, de introducere în cauză în calitate de pârâte, a unităților deținătoare, peste termenul prevăzut de art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013, s-ar eluda scopul și finalitatea acestui act normativ.

Având în vedere aceste considerente, revizuenta a arătat că există autoritate de lucru judecat cu privire la faptul că aceasta nu are obligația de a restitui în natură niciun imobil către intimată și nici de a acorda măsuri reparatorii cu privire la imobilele despre care aceasta pretinde că ar reprezenta vechiul amplasament al proprietății ei și care s-ar afla în deținerea rervizuentei.

Autoritatea de lucru judecat a fost înfrântă de Tribunalul Cluj prin sentința civilă nr. 865/F/2021, prin care a admis acțiunea și a obligat UAT Municipiul Turda să-și direcționeze notificarea nr. x/2001 cu scopul soluționării sale în fond, cu privire la imobilele solicitate a fi retrocedate de reclamantă, presupus a fi deținute de către revizuentă.

II. Apărări formulate în cauză

Intimata B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cu cheltuieli de judecată.

Intimata a învederat că, așa cum susține și revizuenta, aceasta nu a fost parte în dosarul nr. x/2021, astfel încât nu are calitate procesuală pentru a formula o cerere de revizuire împotriva sentinței civile nr. 865/23.12.2021. Această sentință nu este definitivă, astfel încât nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii de revizuire, prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Tribunalul Cluj a dispus doar obligarea UAT Turda la redirecționarea soluționării notificării către A., astfel încât, contrar susținerilor revizunetei, instanța nu a dispus nicio obligație în sarcina acestei societăți. Prin urmare, nu se poate reține autoritatea de lucru judecat, cât timp obiectele celor două cauze sunt complet diferite și vizează alte părți.

Intimata Unitatea Administrativ-Teritorială Municipiul Turda a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca efect al admiterii excepțiilor inadmisibilității, prematurității și lipsei de obiect a cererii de revizuire.

Referitor la inadmisibilitate, intimata a arătat că revizuirea vizează hotărâri judecătorești definitive, dar sentința civilă nr. 865/F/23.12.2021, pronunțată de către Tribunalul Cluj, în dosarul nr. x/2021, nu era definitivă la momentul formulării cererii de revizuire.

Referitor la prematuritate, intimata a arătat că termenul de revizuire este de o lună, socotindu-se la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Or, ultima hotărâre nu fost încă pronunțată.

Referitor la lipsa de obiect, intimata a arătat că ulterior pronunțării hotărârii, în temeiul unor prevederi legale, aceasta s-a conformat celor menționate în cuprinsul dispozitivului, direcționând notificarea nr. x/2001 și către revizuienta A..

Intimatul Domeniul Public Turda S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca prematur formulată iar în subsidiar, ca inadmisibilă și nefondată, cu obligarea revizuentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu în faza procesuală a recursului, în cuantum de 2.822,36 RON reprezentând onorariul avocațial.

A arătat intimata că sentința civilă nr. 865/F/23.12.2021 a fost comunicată revizuentei la data de 17.03.2022, la sediul procesual ales al acesteia. Revizuenta a promovat prezenta cerere de revizuire la data de 16.05.2022, conform dovezii de expediere poștală. Termenul de exercitare a revizuirii ar fi cel prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8, respectiv o lună de la data rămânerii definitive a hotărârii din dosarul nr. x/2021. Sentința atacată cu revizuire nu este însă definitivă, fiind atacabilă cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul declarat de apelanta UAT Municipiul Turda are termen de judecată în aceeași zi cu termenul fixat pentru soluționarea cererii de revizuire, respectiv 21.06.2022. Așa fiind, dreptul procesual al revizuentei de a ataca sentința cu revizuire nu este încă născut, fiind exercitat astfel cu încălcarea dispozițiilor art. 511 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 33 C. proc. civ.

Față de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 coroborate cu cele ale art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea nu se poate declara decât împotriva unor hotărâri definitive. Sentința atacată cu revizuire nefiind definitivă, rezultă că această cale extraordinară de atac declarată de revizuentă este inadmisibilă.

Referitor la fondul cererii de revizuire, intimata arată că, întrucât revizuenta a formulat apărări privind fondul cauzei, acestea nu pot face obiectul controlului judiciar în calea extraordinară de atac.

Intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului (AAAS) a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității cererii de revizuire, având în vedere că nu a fost întemeiată pe niciunul din motivele prevăzute de dispozițiile art. 509 alin. (1) C. proc. civ., fiind încălcate dispozițiile art. 513 rap. la art. 194 și art. 196 alin. (1) C. proc. civ.

De asemenea, în cauză nu sunt îndpelinite condițiile de admisibilitate ale revizuirii, sentința supusă acestei căi de atac nefiind definitivă la data formulării cererii, iar între cele două litigii nu există identitate de părți, obiect și cauză.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Se reține că potrivit art. 459 alin. (1) C. proc. civ., "Căile extraordinare de atac nu pot fi exercitate atât timp cât este deschisă calea de atac a apelului".

În cauză, cererea de revizuire a fost inițial înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj (instanță care a declinat competența de soluționare a revizuirii în favoarea Înaltei Curți prin decizia nr. 217/A/21.06.2022) la data de 16.05.2022 și vizează sentința nr. 865/F/23.12.2021 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția civilă în dosar nr. x/2021.

Înalta Curte constată însă că apelul împotriva acestei sentințe a fost soluționat prin decizia nr. 273/A/21.06.2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă în dosar nr. x/2021, respectiv ulterior înregistrării cererii de revizuire.

Prin urmare, la data promovării cererii de revizuire (16.05.2022), apelul împotriva sentinței a cărei anulare se solicită în atare procedură nu era soluționat, astfel încât devin incidente dispozițiile art. 459 alin. (1) C. proc. civ. anterior menționate, în aplicarea cărora instanța constată că la data formulării cererii de revizuire hotărârea atacată nu era definitivă, astfel încât nu avea deschisă calea extraordinară de atac.

Totodată, se reține că subiectele principale și indispensabile ale oricărei căi de atac sunt părțile între care s-a declanșat litigiul în fața instanței de judecată, întrucât căile de atac reprezintă o continuare firească a exercițiului acțiunii civile.

În acest sens, potrivit art. 458 C. proc. civ., "Căile de atac pot fi exercitate numai de părțile aflate în proces care justifică un interes, în afară de cazul în care, potrivit legii, acest drept îl au și alte organe sau persoane".

În categoria părților litigiului se află reclamantul și pârâtul, dar și terții introduși în proces la inițiativa unuia dintre aceștia pe calea chemării în judecată a altor persoane, a chemării în garanție sau arătării titularului dreptului. Același drept este recunoscut și terților care au intervenit în proces din proprie inițiativă, cu anumite nuanțări în ceea ce privește intervenientul accesoriu, care nu poate uza de o cale de atac pe care partea în favoarea căreia a intervenit nu a exercitat-o.

Înalta Curte constată că în dosarul nr. x/2021, în care s-a pronunțat sentința nr. 865/F/23.12.2021 a Tribunalului Cluj, secția civilă (a cărei anulare se solicită pe calea prezentei revizuiri), au figurat ca părți reclamanta B., în calitate de reclamantă, Primăria municipiului Turda, prin primar, Primarul municipiului Turda și Municipiul Turda, în calitate de pârâți.

În atare situație și printr-o interpretare per a contrario a dispozițiilor art. 458 C. proc. civ., rezultă că revizuenta nu are deschisă calea extraordinară de atac pe care a promovat-o în prezenta cauză, întrucât nu a figurat ca parte în procesul în care s-a pronunțat hotărârea pe care tinde să o anuleze pe calea revizuirii.

Împrejurarea că art. 458 C. proc. civ. reglementează, pe cale de excepție și în anumite situații, exercitarea căii de atac și de alte organe sau persoane, nu îndreptățește revizuenta la promovarea prezentei revizuiri, întrucât aceasta nu face parte dintr-o astfel de categorie, care vizează acele persoane sau organe ce pot exercita acțiunea civilă (pe cale de consecință și calea de atac) în baza unor dispoziții exprese ale legii (legitimare procesuală extraordinară).

Întrucât intimata B. a solicitat cheltuieli de judecată, pe care le-a dovedit cu documentele aflate la dosarul de recurs și raportat la soluția ce se va da căii de atac, respectiv aceea de respingere, Înalta Curte reține că revizuenta este parte căzută în pretenții conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în favoarea părții care le-a solicitat și dovedit, respectiv intimata B., care a depus la dosar facturi în cuantum de 357 euro, 595 euro, 1,071.00 euro, 1,666.00 euro, cheltuieli care vor fi însă reduse în conformitate cu art. 451 alin. (2) C. proc. civ., având în vedere obiectul și complexitatea cauzei, împrejurarea că litigiul a avut un singur termen de judecată și că a fost soluționat din perspectiva unui aspect procedural, respectiv acela al neîndeplinirii condițiilor de admisibilitate a cererii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. A. împotriva sentinței nr. 865/F din 23 decembrie 2021 a Tribunalului Cluj, secția civilă și va obliga revizuenta la plata sumei de 3000 RON cheltuieli de judecată în favoarea intimatei B., reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.