ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1271/2021

Ședința publică din data de 20 mai 2021

Deliberând asupra cererii de revizuire, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Cluj-Napoca sub nr. 29196/211/11 decembrie 2013 reclamantele A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București, obligarea pârâtului la reconstruirea, pe amplasamentul pe care se găseau înainte de demolare, a imobilelor situate pe str. x, București, desființat în baza autorizațiilor de construire/desființare nr. x/08.12.2010 și nr. y/13.01.2011, str. x, București, cunoscut drept Casa în care a locuit C., desființat în baza autorizației de construire/desființare nr. x/08.12.2010 și str. x nr. 1/Calea x, București, fațadele dinspre Calea x și str. x, cunoscut drept Casa D., desființat în baza autorizațiilor de construire/desființare nr. x/08.12.2010 și nr. y/13.01.2011, reconstruiri ce reprezintă repararea prejudiciului adus de Municipiului București prin demolarea ilegală a respectivelor imobile.

Prin sentința civilă nr. 569/20.10.2016 și a încheierii 1723/19.02.2016 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr. x/2015 s-a admis excepția inadmisibilității.

S-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A. și B., în contradictoriu cu pârâtul Municipiul București.

S-a respins cererea pârâtului Municipiul București privind cheltuielile de judecată.

Împotriva acestei sentințe și împotriva încheierii de ședință nr. 1723/19.02.2016 pronunțată în dosar nr. x/2015 prin care acest dosar a fost conexat la dosarul x/2015 au declarat apel reclamantele A. și B., solicitând admiterea apelului, anularea hotărârii pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare către prima instanță în sensul respingerii excepției inadmisibilității acțiunii și a tuturor excepțiilor invocate de pârâți ca neîntemeiate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, respectiv respingerea excepției conexității ca neîntemeiată și disjungerea dosarului x/2015 și trimiterea sa la Judecătoria Cluj-Napoca, secția civilă.

Prin decizia civilă nr. 266/A/2017 din 25 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I Civilă s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul București.

S-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantele A. și B. împotriva sentinței civile nr. 569/20.10.2016 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr. x/2015 și a încheierii nr. 1723/19.02.2016 a Judecătoriei Cluj-Napoca, pronunțată în dosar nr. x/2015.

Prin cererea înregistrată la 20 octombrie 2017 la Înalta Curte de Casație și Justiție, revizuentele A. și B. au formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În prealabil, revizuentele au solicitat repunerea în termenul de exercitare a cererii de revizuire, raportându-se la data redactării hotărârilor atacate.

În subsidiar, a solicitat admiterea cererii de revizuire, modificarea deciziei civile în sensul admiterii apelului.

La 23 februarie 2018, revizuentele au formulat cerere prin care au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin încheierea din 01 martie 2018, a fost admisă cererea formulată de revizuente, fiind sesizată Curtea Constituțională cu soluționarea excepției de neconstituționalitate, fiind suspendată judecata cererii până la soluționarea excepției.

Prin decizia nr. 495 din 25 noiembrie 2020, Curtea Constituțională a soluționat excepția invocatăc cauza fiind repusă pe rol.

Examinând cu prioritate cererea de repunere în termen pentru promovarea căii de atac a revizuirii, Înalta Curte constată că aceasta nu este întemeiată pentru considerentele ce se succed.

Cererea de repunere în termen este un incident procedural asupra căruia instanța competentă să soluționeze calea de atac trebuie să se pronunțe cu prioritate, pentru a analiza apoi pertinența căii de atac promovate sub aspectul motivelor invocate.

În cazul de speță s-a invocat că declararea cererii de revizuire s-a efectuat după redactarea deciziei din apel.

Potrivit art. 186 din C. proc. civ., neexercitarea oricărei căi de atac, în termenul legal, atrage decăderea, în afară de cazul în care partea dovedește că a fost împiedicată de motive justificate.

Această împrejurare trebuie să fie una obiectivă și asimilată forței majore, mai mult să fie vorba de orice împrejurare care să excludă culpa părții respective.

Situația invocată de revizuente nu poate fi încadrată în norma de excepție prevăzută de art. 186 alin. (1) C. proc. civ.. Astfel, motivul invocat că a declarat prezenta cale de atac, ulterior conoașterii considerentelor deciziilor atacate nu reprezintă o situație excepțională, în sensul dispozițiilor art. 186 C. proc. civ.

În speță, nu se pune problema încălcării dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, câtă vreme s-au respectat dispozițiile art. 186 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termen, constatând că dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 prevăd că în acest caz de revizuire, termenul este de o lună și se socotește de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Revizuentele, care au pierdut termenul de declarare a căii de atac, nu pot invoca în apărarea lor dreptul la un proces echitabil, deoarece, așa cum s-a arătat, orice proces trebuie să se desfășoare într-un termen rezonabil, iar odată tranșat un litigiu, asigurarea securității circuitului juridic determină consecința ca cele statuate printr-o hotărâre judecătorească să nu mai poată fi schimbate după o perioadă mare de timp.

Sancțiunea pentru neexercitarea căii de atac în termenul legal atrage decăderea și, pe cale de consecință, respingând cererea de repunere în termenul legal, Înalta Curte va respinge, în temeiul art. 185 C. proc. civ., și cererea de revizuire formulată de revizuentele A. și B. ca tardiv formulată.

Analizând excepția tardivității cererii de revizuire, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează să o admită pentru următoarele considerente:

Conform art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a exercita calea de atac.

În speță, hotărârile pretins potrivnice sunt decizia civilă nr. 266A/2017 din 25 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015 și decizia civilă nr. 1462 din 30 martie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr. x/2011.

Ultima hotărâre, în sensul dispozițiilor legale redate anterior, este decizia civilă nr. 266A/2017 din 25 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, astfel încât, în conformitate cu art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru formularea cererii de revizuire în cazul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. s-a împlinit la data de 25 iunie 2017.

Cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost depusă la data de 20 octombrie 2017 (conform ștampilei plicului poștal), astfel încât față de data la care a rămas definitivă ultima hotărâre, se constată că revizuirea a fost introdusă cu încălcarea termenului de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., decizia civilă nr. 266A/2017 din 25 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015 este o hotărâre care a devenit definitivă de la data pronunțării ei, respectiv 25 mai 2017, nefiind susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Raportat la aceste precizări, calculul termenului de recurs va fi calculat de la momentul pronunțării hotărârii, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoștință de motivele hotărârilor atacate.

Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte urmează a admite excepția de tardivitate și a respinge ca tardiv formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. formulată de revizuentele Asociația pentru Protecția și B. și A., în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului București și Municipiul București împotriva deciziei civile nr. 266/A/2017 din 25 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termen.

Admite excepția de tardivitate.

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele ASOCIAȚIA pentru PROTECȚIA și B. și A., în contradictoriu cu intimații PRIMARUL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI și MUNICIPIUL BUCUREȘTI împotriva deciziei civile nr. 266/A/2017 din 25 mai 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015 ca tardivă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2021.