ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1168/2022

Ședința publică din data de 25 mai 2022

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin decizia nr. 430 din 9 decembrie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a admis recursul declarat de pârâtul Municipiul Cluj Napoca prin Primar împotriva deciziei civile nr. 579/A din 27 aprilie 2021 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. x/2019, pe care a casat-o, în tot și, rejudecând,a admis apelul pârâtului împotriva sentinței nr. 3190 din 15 iulie 2020 a Judecătoriei Cluj pe care a schimbat-o, în tot, în sensul că a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B. și C., ca nefondată. A înlăturat din sentință și din decizie orice dispoziție contrară. I-a obligat pe intimații - reclamanți, în solidar, să plătească recurentului - pârât suma de 3.281,04 RON cheltuieli de judecată în recurs și apel. A constatat rămasă fără obiect cererea de suspendare a deciziei recurate. A dispus restituirea către recurent a cauțiunii consemnate.

Prin cererea înregistrată la 10 ianuarie 2022, C., A. și B. au solicitat revizuirea deciziei nr. 430 din 9 decembrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, arătând că hotărârea atacată încălcă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al primelor decizii pronunțate între părți.

Astfel, prin decizia nr. 68/R din 24 februarie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins recursul declarat de intimat, iar acțiunea revizuenților, prin care au solicitat despăgubiri aferente cotei de 1/4 din dreptul de proprietate asupra imobilului, pentru perioada 21 decembrie 2015 - 20 decembrie 2017, a fost în mod definitiv admisă.

Prin urmare, curtea de apel s-a pronunțat în mod definitiv cu privire la toate chestiunile litigioase cu privire la dreptul revizuenților de a obține despăgubiri de la intimat pentru beneficiul nerealizat.

Prin decizia atacată s-a statuat în mod contrar, în sensul că revizuenții nu sunt îndreptățiți la despăgubiri, deși starea de fapt este identică cu starea de fapt reținută în dosarul în care s-a pronunțat decizia nr. 68/R/2021.

Au invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauzele Brumărescu c. României (parag. 61), Amurăriței c. României (parag. 32), Rozalia Avram c. României, (par. 31), Mitrea c. României, (parag. 23) și Kehaya și alții împotriva Bulgariei (parag. 67-70).

Au arătat că în cauză nu este vorba despre remedierea unor greșeli procedurale indiferente, ci despre nesocotirea unui efect important al judecăților, care asigură stabilitate acestora și nici despre extinderea motivelor revizuirii prin interpretarea "extensivă" a textului legal, ci despre interpretarea lui adecvată, corectă, fără a se adăuga și fără a se înlătura ipoteze din conținutul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Au menționat că nu prezintă vreo relevanță care au fost argumentele reținute prin decizia atacată, având în vedere că aceasta a încălcat în mod flagrant autoritatea de lucru judecat stabilită prin deciziile anterioare, ceea ce conduce la o incertitudine a raporturilor juridice, mai ales ca pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca se afla încă două dosare care au ca obiect obligarea intimatului la plata de despăgubiri.

Au apreciat că sunt îndeplinite condițiile încuviințării cererii de revizuire, mai ales cea a triplei identități, având în vedere că litigiile anterioare au fost pronunțate între aceleași părți, în aceeași calitate și au avut același obiect, respectiv obligarea intimatului la plata de despăgubiri pentru beneficiul nerealizat, pentru perioade diferite, dar întemeiate pe aceleași dispoziții legale.

Au considerat că decizia atacată încalcă flagrant și evident și decizia nr. 33/A din 12 ianuarie 2017 a Tribunalului Cluj, secția civilă, precum și efectul pozitiv al autorității de lucru judecat al deciziei nr. 165/R din 9 februarie 2011 a aceluiași tribunal, pentru că statuează contrar celor dispuse prin această ultimă hotărâre.

Au învederat că raporturile juridice dintre părți sunt reglementate de art. 635-639 C. civ., că intimatul este cel care folosește exclusiv și integral imobilul și că sunt prejudiciați în mod continuu pentru neexercitarea dreptului de coproprietate asupra imobilului.

Au susținut că prin decizia atacată le-a fost încălcat dreptul de coproprietate pentru ca i s-a permis intimatului să folosească exclusiv și integral bunul imobil aflat în coproprietate, fără acordul lor și fără a plăti vreo sumă de bani celorlalți coproprietari.

De altfel, toate deciziile respectă efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, cu excepția deciziei atacate.

Potrivit revizuenților, lăsarea nesancționată a încălcării atât de evidente și flagrante a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, ar face ca incertitudinea asupra drepturilor și obligațiilor coproprietarilor imobilului să primeze față de principiul securității raporturilor juridice, așa cum acest principiu a fost consacrat și de Convenția Europeana a Drepturilor Omului.

Au susținut că argumentele invocate prin cererea de revizuire nu se referă la jurisprudența neunitară, instituție care ar face aplicabile dispozițiile art. 514-521 C. proc. civ., ci la forța obligatorie a hotărârii judecătorești care a fost pronunțată între aceleași părți, așa cum prevăd dispozițiile art. 435 din cod.

De asemenea, lăsarea nesancționată a încălcării flagrante și evidente a efectului pozitiv al autorității de lucru judecat, ar avea, în opinia revizuenților, ca efect încurajarea nerespectării unor hotărâri judecătorești definitive de către autorități, respectiv de către intimat, aspect care de asemenea contravine celor statuate de către Curtea Europeana a Drepturile Omului.

În plus, argumentele revizuirii nu se referă nici la interpretarea diferită a dispozițiilor legale incidente în cauză și care în opinia instanței care a pronunțat decizia atacată se interpretează în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, având în vedere dispozițiile de ordine publică care reglementează instituția autorității de lucru judecat, în ambele sale efecte, instituție care sancționeze în mod clar și fără echivoc încălcarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat.

Au solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare în recurs.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin rezoluție s-a dispus comunicarea cererii de revizuire și s-a fixat termen, cu citare părți, la 16 martie 2022, termen la care s-a amânat judecata revizuirii pentru data de 25 mai 2022.

Intimatul Municipiul Cluj Napoca prin Primar nu a formulat întâmpinare, depunând la 15 martie 2022 note de ședință, prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

II. Considerentele Înaltei Curți:

Prioritar, se constată că prin cererea formulată, revizuenții au solicitat anularea unei decizii pronunțate de Curtea de Apel Cluj în soluționarea unui recurs, pentru motivul prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Se observă că revizuenții au susținut contrarietatea deciziei atacate în raport de decizia nr. 68/R din 24 februarie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă, dar și în raport de deciziile nr. 33/A din 12 ianuarie 2017 și nr. 165/R din 9 februarie 2011 ale Tribunalului Cluj, secția civilă.

Față de competența instituită prin art. 510 C. proc. civ., urmează a se analiza cererea prin care revizuenții au susținut că decizia a cărei anulare se solicită încalcă efectul pozitiv al lucrului judecat al deciziei nr. 68/R din 24 februarie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuenți ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin reglementarea cuprinsă la art. 509 pct. 8 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situația nesocotirii autorității de lucru judecat a unei hotărâri.

Se reține însă că pentru a fi incidentă teza cuprinsă în textul de lege menționat se cer a fi întrunite cumulativ anumite condiții, care nu se verifică în cauză.

Astfel, este necesar să existe hotărâri potrivnice ale căror dispozitive sau considerente sunt contradictorii, condiție ce rezultă din dispozițiile art. 430 alin. (2) C. proc. civ. și, în cea de-a doua cauză, să nu se fi invocat puterea de lucru judecat a hotărârii anterioare sau, dacă a fost invocată, să nu fi fost analizată.

Dintre aceste cerințe, pentru speța dedusă judecății, prezintă interes cea privind dezbaterea în cel de-al doilea litigiu a autorității de lucru judecat a hotărârilor anterioare. Rațiunea unei atare reglementări presupune ca cea de-a doua instanță, învestită cu soluționarea aceluiași litigiu, să ignore faptul că acesta și-a găsit deja dezlegare jurisdicțională și să statueze în sens contrar primei judecăți.

Or, această condiție, care decurge din rațiunea și finalitatea revizuirii concepută ca o cale extraordinară de atac distinctă, iar nu ca un recurs la recurs, nu este îndeplinită în cauză. Analizând decizia civilă nr. 430 din 9 decembrie 2021, a cărei anulare se solicită, pretins potrivnică deciziei civile nr. 68/R/2021, se constată că în judecarea recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 579/A/2021, Curtea de Apel Cluj a analizat susținerile intimaților - reclamanți (revizuenții din prezenta cauză), concluzionând că aceștia nu pot invoca cu succes puterea de lucru judecat a deciziei nr. 68/R/2021.

Astfel, s-a reținut că prin cererea de chemare în judecată, reclamanții A., B. și C., în susținerea pretențiilor formulate, au invocat, pe lângă dispoziții ale noului C. civ., și puterea de lucru judecat a unor hotărâri anterioare, inclusiv a deciziei civile nr. 68/R/2021.

Ca atare, față de temeiul cererii introductive de instanță, curtea de apel, în soluționarea recursului declarat de pârât împotriva sentinței tribunalului, a făcut o amplă analiză asupra aspectului privind autoritatea de lucru judecat, cu atât mai mult cu cât unul din motivele de recurs viza nemotivarea hotărârii tribunalului în raport cu puterea de lucru judecat a deciziei civile nr. 33/A/2017 a Tribunalului Cluj.

Pornind de la toate aceste aspecte, curtea de apel a constatat că decizia civilă nr. 68/R/2021 s-a întemeiat pe dispozițiile art. 637 C. civ., respectiv pe un alt fundament, diferit de cel invocat în litigiul soluționat prin decizia atacată cu revizuire. Curtea de apel a reținut că atâta vreme cât considerentele pentru care instanțele anterioare au admis pretențiile reclamanților sunt străine de temeiul invocat în cauză, chestiunile tranșate prin respectivele hotărâri nu se pot opune cu putere de lucru judecat litigiului de față. În plus, curtea de apel a reținut că în decizia nr. 68/R/2021 s-a constatat că ceea ce reclamanții impută pârâtului nu este folosința exclusivă, or în cauza soluționată prin decizia nr. 430/2021 cererea de chemare în judecată s-a întemeiat, ca și chestiune de fapt, în mod expres, pe folosința exclusivă a pârâtului.

Prin urmare, prin decizia atacată, instanța a înlăturat excepția puterii de lucru judecat invocată de revizuenți în raport de existența deciziei civile nr. 68/R/2021.

Astfel, se reține că, în speță, prin hotărârea a cărei anulare, pe calea revizuirii, s-a solicitat nu s-au ignorat cele statuate jurisdicțional anterior.

Prin ipoteză însă, este necesar ca autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri să nu fi fost avută în vedere, pentru că în situația contrară, dacă părțile s-au prevalat de rezultatul primelor hotărâri, iar instanța a doua oară învestită a analizat acest aspect, după cum s-a întâmplat și în cauza de față, nu mai poate fi vorba de cazul de revizuire prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Nu intră în puterea de cenzură a instanței învestită cu judecarea cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 pct. 8 C. proc. civ. modalitatea în care cea de-a doua instanță a valorificat puterea de lucru judecat a primei hotărâri, căci astfel s-ar deschide calea recursului la recurs, ceea ce este inadmisibil în raport de caracterul definitiv al deciziei nr. 430/2021.

Instituirea normei cuprinse la art. 509 pct. 8 C. proc. civ. răspunde unui imperativ al respectării autorității de lucru judecat, dar și celui al asigurării securității raporturilor juridice, ceea ce presupune că o asemenea cale extraordinară de atac nu poate conduce la rejudecarea cauzei.

Or, în cauză, în realitate, revizuenții, susținând că nu prezintă vreo relevanță care au fost argumentele reținute prin decizia atacată, având în vedere că aceasta a încălcat în mod flagrant autoritatea de lucru judecat stabilită prin deciziile anterioare, sunt nemulțumiți de modalitatea în care instanța, prin hotărârea supusă revizuirii, a valorificat puterea de lucru judecat a deciziei nr. 68R/2021, tinzând la obținerea unui control de legalitate asupra acesteia.

Ca atare, analizând hotărârea a cărei anulare se solicită prin promovarea prezentei revizuiri, se constată că prin decizia civilă nr. 430/2021, atacată, Curtea de Apel Cluj a avut în vedere și decizia civilă nr. 68/R/2021 a aceleiași instanțe, motiv pentru care în cauză nu este deschisă calea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri în temeiul art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Așadar, raportând cererea de revizuire la cerințele impuse de dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că în cauza dedusă judecății, aceste condiții nu sunt îndeplinite, astfel încât cererea de revizuire urmează a fi respinsă.

În ceea ce privește pretinsa contrarietate a hotărârii atacate cu deciziile nr. 33/A/2017 și nr. 165/R/2011 ale Tribunalului Cluj, se observă prevederile cuprinse la art. 510 alin. (2) C. proc. civ., care stipulează în sensul că în cazul art. 509 pct. 8, cererea de revizuire se va îndrepta la instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre.

Cum în speță hotărârile definitive indicate drept prim termen al revizuirii au fost pronunțate de Tribunalul Cluj se va declina competența de soluționare a cererii de revizuire, prin care se invocă contrarietatea deciziei nr. 430/2021 cu hotărâri ale Tribunalului Cluj în favoarea Curții de Apel Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de C., A. și B. împotriva deciziei nr. 430 din 9 decembrie 2021 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă.

Cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători.

Declină competența soluționării cererii de revizuire a aceleiași decizii vizând contrarietatea cu decizia nr. 33/A/2017 a Tribunalului Cluj și nr. 165/R/2011 a Tribunalului Cluj în favoarea Curții de Apel Cluj.

Fără cale de atac.

Pronunțată astăzi, 25 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.