ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 194/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25.08.2020 pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B., prin administrator C., obligarea persoanei fizice C. la plata sumei de 100000 euro cu titlu de daune morale și stres emoțional provocat.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acțiunii.

Prin precizările depuse la dosar la data de 09.02.2021 și la data de 01.03.2021, reclamantul a precizat că pârâtul din prezenta cauză este C., în calitate de administrator al societății B..

În contextul precizărilor formulate de reclamant, instanța a pus în discuția părților calificarea juridică și efectele cererilor precizatoare, constatând că acest act de procedură este unul complex, în sensul în care cuprinde implicit, dar neechivoc, și o cerere de renunțare la judecată în contradictoriu cu pârâtul S.C. B.. Întrucât doar cererea de renunțare la judecată în contradictoriu cu pârâta persoană juridică era în stare de judecată, instanța a dispus disjungerea cerererii formulate în contradictoriu cu pârâtul C. și formarea unui nou dosar înregistrat sub nr. x/2021.

În dosarul nr. x/2021 a fost depusă întâmpinare prin care pârâtul C. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și, în subsidiar, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive și admiterea acțiunii introductive.

Prin sentința nr. 927/16.04.2021, Tribunalul Iași, secția I civilă a respins acțiunea.

Prin decizia nr. 261/06.06.2022, Curtea de Apel Iași, secția civilă a respins apelul reclamantului împotriva sentinței; a obligat reclamantul apelant să plătească intimatului C. suma de 1.200 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. reclamantul A..

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanța de apel nu a făcut nicio referire la faptul că facturile emise de C. nu eram semnate și ștampilate pentru a putea fi acceptate ca instrument de plată. De asemenea, instanța de apel nu a făcut referire nici la faptul că C. nu a respectat clauzele contractuale cuprinse în contractul de închiriere încheiat în 14.06.2019, respectiv clauzele de la punctele 9 și 10 care, dacă erau invocate de C. nu s-ar fi creat cu bună știință un prejudiciu nejustificat recurentului și s-ar fi putut proba că acesta mai era în spațiu după data de 15.01.2020.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a arătat că instanța de apel a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art. 341 C. proc. civ., art. 15 C. civ., art. 1353 C. civ., art. 723 C. proc. civ.. A mai arătat recurentul că instanța de apel nu a luat în considerare înscrisurile depuse la dosar de către acesta, nici fundamentul juridic al acțiunii civile promovate, fapta ilicită a pârâtului și caracterul premeditat al acțiunilor acestuia.

Prin întâmpinarea formulată în termen legal, intimatul-pârât C. a invocat excepția de nulitate a recursului pentru neîncadrare, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A arătat intimatul că în mod corect instanța de apel a constatat că actul de comunicare a unei notificări de plată nu poate avea semnificația unui delict civil, dat fiind că societatea creditoare a emis notificarea în îndeplinirea unei obligații impuse de lege pentru realizarea accesului la justiție. Acest demers a fost urmat de promovarea cererii de emitere a ordonanței de plată, admisă prin sentința nr. 6177/28.05.2021 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr. x/2021. Prin sentința nr. 10880/21.10.2021 pronunțată de Judecătoria Iași în dosar nr. x/2021 a fost respinsă cererea în anulare promovată de către debitori. Aceste soluții confirmă existența debitului în sarcina recurentului și demonstrează legalitatea și temeinicia demersului Societății B. de a recurge la expedierea notificării către recurent, fiind exclusă ipoteza expedierii acesteia cu rea-credință ori în scop șicanator.

Recurentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepției de nulitate și admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ. "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care în motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca criticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate.

În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., calea de atac va fi lovită de nulitate.

Prin decizia recurată s-a reținut, în esență, că dispozițiile art. 244 C. proc. civ. au fost respectate, că reclamantul a fost legal citat pentru termenul la care s-a dezbătut judecata în fond și că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civil delictuale, în sensul că notificarea de plată emisă de către pârât nu reprezintă un delict civil, ci un drept exercitat în condițiile legii, în calitate de reprezentant al societății locatoare, în cadrul raporturilor juridice dintre părți grefate pe contractul de închiriere încheiat între acestea.

Prin recursul formulat, întemeiat în mod formal pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., fără a se raporta la considerentele hotărârii atacate astfel cum au fost evidențiate mai sus și fără a indica, punctual, vreo nelegalitate care să fi fost săvârșită de către instanța de apel, recurentul învederează următoarele: că facturile emise de C. nu erau semnate și ștampilate pentru a putea fi acceptate ca mijloc de plată, că numitul C. nu a respectat clauzele contractuale cuprinse în contractul de închiriere, că hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 341, art. 723 C. proc. civ., art. 15 și art. 1353 C. civ.

Astfel, pe de o parte, recurentul face trimitere la stări și situații de fapt ce nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului, în cadrul căreia instanța este investită exclusiv cu dezbaterea aspectelor de nelegalitate ale pricinii.

Pe de altă parte, recurentul pretinde că au fost încălcate anumite texte de lege, fără a arăta, în concret, cum s-a realizat această încălcare, limitându-se doar la o simplă afirmație, nesusținută de argumente care să facă posibilă analiza de legalitate.

Se constată, astfel, că încadrarea dată de către recurent chestiunilor deduse judecății prin memoriul de recurs, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., este una pur formală, apărările învederate nefiind subsumabile nici motivelor de recurs invocate, dar nici vreunei alte ipoteze reglementate de art. 488 C. proc. civ.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecății, iar când criticile formulate nu se subsumează cazurilor expres și limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ., intervine sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 261 din 6 iunie 2022 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 261 din 6 iunie 2022 a Curții de Apel Iași, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.