ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 175/2023

Ședința publică din data de 07 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 21 februarie 2022, pe rolul Judecătoriei Caracal sub nr. x/2022, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul B., solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să se dispună: desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de 20 decembrie 1991, înregistrată în registrul stării civile al Primăriei Sectorului 4 București, sub nr. x/1991 din vina exclusivă a pârâtului, în baza art. 373 lit. b) C. proc. civ., reluarea numelui avut anterior căsătoriei acela de "Zarea", în baza art. 383 alin. (3) C. proc. civ., cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, în baza art. 451 C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 669 din 13 aprilie 2022, Judecătoria Caracal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea JudecătorieiCornetu.

Pentru a hotărî astfel, raportându-se la prevederile art. 915 alin. (1) și art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., precum și la declarația reclamantei, a reținut că părțile au avut ultimul domiciliu comun în localitatea Popești Leordeni aflată în circumscripția teritorială a Judecatoriei Cornetu, potrivit H.G. nr. 337/9.07.1993 pentru stabilirea circumscripțiilor judecătoriilor și parchetelor de pe lângă judecătorii.

2.2. Învestită cu soluționarea cauzei prin declinare de competență, Judecătoria Cornetu, secția civilă, prin sentința civilă nr. 6035 din 28 octombrie 2022 a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu; a constatat existența conflictului negativ de competență; a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că ultimul domiciliu comun al părților a fost situat în sat Bucinișu, com. Bucinișu, județul Olt, după cum a reieșit din cartea de identitate a reclamantei, cartea de identitate a pârâtului, coroborate cu sentința civilă cu nr. 294/13.10.2020, pronunțată de Judecătoria Caracal, adresă de unde pârâtul a fost evacuat.

De asemenea, la data introducerii acțiunii, reclamanta avea domiciliul în satul Bucinișu, com. Bucinișu, județul Olt, pârâtul reîntorcându-se la acest domiciliu, potrivit susținerilor reprezentantului convențional al reclamantei.

Raportat la art. 88 alin. (1), (2) și (3), art. 90 alin. (1) și (2), art. 91 alin. (1), (2) și (3) C. civ., având în vedere că nu s-a probat în niciun fel faptul că ultimul domiciliu comun ar fi fost situat în Popești-Leordeni, se prezumă că domiciliul părților este cel din cărțile de identitate.

II. Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal, în considerarea argumentelor ce succed:

Procedura divorțului este reglementată de dispozițiile art. 915-935 C. proc. civ. care conțin norme juridice cu caracter special, derogatoriu de la normele generale de competență teritorială prevăzute de C. proc. civ., în baza principiului specialia generalibus derogant.

Potrivit dispozițiilor art. 915 alin. (1) C. proc. civ., cererea de divorț este de competența judecătoriei în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților. Dacă soții nu au avut locuință comună sau dacă niciunul dintre soți nu mai locuiește în circumscripția judecătoriei în care se află cea din urmă locuință comună, judecătoria competentă este aceea în circumscripția căreia își are locuința pârâtul, iar când pârâtul nu are locuința în țară și instanțele române sunt competente internațional, este competentă judecătoria în circumscripția căreia își are locuința reclamantul.

De altfel, în conformitate cu dispozițiile art. 126 alin. (1) C. proc. civ., părțile pot deroga de la normele de competență teritorială doar în pricinile privitoare la bunuri, cu excepția cazurilor prevăzute de art. 117, 118,120 și 121 C. proc. civ.. Or, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 126 alin. (1) C. proc. civ., care prevăd posibilitatea părților de a alege instanța competentă în litigiile privitoare la bunuri, coroborată cu dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., potrivit cărora necompetența teritorială este de ordine publică, dacă părțile nu o pot înlătura, se desprinde concluzia că în litigiile ce nu sunt referitoare la bunuri, cum este și cazul procedurii divorțului, competența teritorială este exclusivă.

Așadar, în materie de divorț, competența teritorială aparține instanței în circumscripția căreia se află cea din urmă locuință comună a soților, dacă sunt îndeplinite, în mod cumulativ, următoarele condiții: cei doi soți să fi avut o locuință comună și cel puțin unul dintre soți să mai locuiască în circumscripția respectivei instanțe.

În speță, ambele instanțe au reținut aplicabilitatea acestui text de lege sub aspectul determinării competenței teritoriale, conflictul fiind provocat de interpretarea și stabilirea diferită a noțiunii de "cea din urmă locuință comună a soților", Judecătoria Caracal apreciind că aceasta a fost în Popești Leordeni, unde reclamanta ar fi locuit cu pârâtul, în timp ce Judecătoria Cornetu a apreciat că ultima locuință comună a fost în fapt în comuna Bucinișu, sat Bucinișu, județul Olt.

O explicație a noțiunii de "ultima locuință comună" se regăsește în procedura divorțului pe cale notarială reglementată de Regulamentul de aplicare a legii notarilor publici și a activității notariale, aprobat prin Ordinul nr. 2333/C/2013, potrivit căruia prin "ultima locuință comună" se înțelege ultima locuință în care au conviețuit soții. Dovada ultimei locuințe se face, după caz, cu actele de identitate ale soților, din care rezultă domiciliul comun sau reședința comună a acestora ori, dacă nu se poate face dovada în acest fel, prin declarația autentică pe proprie răspundere a fiecăruia dintre soți, din care să rezulte care a fost ultima locuință comună a acestora.

Desigur că ceea ce interesează din perspectiva art. 915 C. proc. civ. nu este domiciliul în drept, ci locuința în fapt, însă în favoarea reclamantei operează o prezumție simplă bazată pe mențiunile din actul de identitate în sensul că aceasta a locuit constant în localitatea Bucinișu, județul Olt, iar părțile își asumă existența unei locuințe comune. Urmând în mod logic acest raționament rezultă că și pârâtul a locuit în fapt în localitatea Bucinișu, prezumție bazată pe actului său de identitate, care legitimează concluzia că a locuit în mod constant împreună cu reclamanta la aceeași adresă până la momentul la care a fost evacuat, potrivit sentinței civile nr. 294 din 13 octombrie 2020 a Judecătoriei Caracal, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

Totodată, se reține că declarația reclamantei de la termenul din 13 aprilie 2022, în fața instanței inițial sesizate, în sensul că ultimul domiciu comun a fost în Popești Leordeni nu este susținută prin nicio probă în acest sens, rămânând la stadiul unei simple afirmații, în opoziție cu adresa de domiciliu a părților indicată în cererea de chemare în judecată, ca fiind cea din localitatea Bucinișu, județul Olt, confirmată de reprezentantul convențional al reclamantei la termenul din 14 octombrie 2022, în fața instanței ulterior învestite prin declinarea de competență.

Având în vedere circumstanțele expuse, Înalta Curte apreciază că aparține Judecătoriei Caracal competența de soluționare a cererii deduse judecății, urmând a dispune în acest sens pe calea prezentului regulator de competență, în aplicarea art. 135 alin. (4) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Caracal.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 februarie 2023.