ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 173/2023

Ședința publică din data de 07 februarie 2023

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

Prin încheierea din 17 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Brașov, în aplicarea dispozițiilor art. 210 alin. (1) C. proc. civ., a dispus disjungerea petitului nr. 3 al cererii de revizuire privind contrarietatea de hotărâri și formarea unui nou dosar, nr. x/2021, având ca obiect uzucapiune revizuire fond, în care are figurează ca revizuent A. și intimată Comuna Cristian, prin primar.

Prin sentința civilă nr. 8579 din 15 octombrie 2021, Judecătoria Brașov, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

Prin sentința civilă nr. 33/S din 24 februarie 2022, Tribunalul Brașov, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuentul A. în favoarea Curții de Apel Brașov.

I.1. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Brașov:

Prin decizia civilă nr. 1/F din 06 aprilie 2022, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 6373/2020 a Tribunalului Brașov.

I.2. Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție:

Prin decizia nr. 2193 din 10 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1/F din 06 aprilie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 2193 din 10 noiembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a formulat contestație în anulare contestatorul A..

Calea extraordinară de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 13 decembrie 2022, sub nr. x/2022, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 2.

II.1. Motivele contestației în anulare:

Prin contestația în anulare formulată la data de 07 decembrie 2022, prin poștă, în termen legal, contestatorul A. a solicitat admiterea căii de atac, cu consecința casării deciziei atacate și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea căii de atac, a arătat că hotărârea atacată este nulă de drept, în baza art. 488 - art. 503 C. proc. civ., în condițiile în care a criticat soluțiile date în afara legii și a Constituției, nu a fost parte în dosarul nr. x/2021, menționat în decizie atacată, a fost tergiversată judecata cauzei și încălcate dispozițiile art. 503 - 541 C. proc. civ. de către instanțele din județul Brașov, inclusiv de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea căilor de atac ținând cont că actul de justiție pe latură civilă se înfăptuiește de către instanța supremă, iar în ceea ce privește abuzurile săvârșite în legătură cu actul de justiție, pe latură penală, competența revine Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin procurorul general, potrivit Legii nr. 78/2000, art. 297 C. pen.

A precizat că instanțele din județul Brașov, Tribunalul Neamț și Înalta Curte de Casație și Justiție au încălcat Constituția României ce garantează dreptul de proprietate și statul de drept, au apărat interesele private ale pârâtelor, aspecte ce au fost dovedite cu probe și soluțiile date în toate dosarele civile, pe care instanța învestită cu soluționarea recursului nu le-a avut în vedere în motivarea deciziei atacate făcând trimitere la procedurile unitare, bazate pe același obiect - uzucapizune și aceeași lege, și la soluțiile diferite pronunțate în spețele ce au făcut obiectul dosarelor nr. x/2012 și nr. y/2019

A solicitat casarea soluțiilor pronunțate în dosarele nr. x/2021, nr. y/2021, nr. z/2022, nr. w/2020, nr. t/2010 și nr. 6155/197/2013, care sunt nule de drept, întrucât spețele sunt similare cu cea care a făcut obiectul dosarului nr. x/2012 și că se impune conexarea acestora, soluțiile fiind date cu încălcarea procedurilor, practicilor, legilor interne și internaționale, Convenției Europene a Drepturilor Omului, a art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) și (2), art. 20, art. 21, art. 31 alin. (1) și (2), art. 44, art. 46, art. 52, art. 56, art. 59, art. 123, art. 124, art. 125, art. 126, art. 136 alin. (5) din Constituția României, a Legii nr. 319/1944, a Legii nr. 47/1992, a art. 963 - 964, art. 970 și art. 976 C. civ., art. 3 - 40, art. 62, art. 75, art. 77, art. 78 alin. (1) și (2), art. 431-432, art. 480-488 C. proc. civ.

A susținut că intimata nu a depus nicio probă prin care să dovedească îndeplinirea condițiilor uzucapiunii, ci s-a bazat pe simple afirmații ce vizau naționalizarea imobilelor, care au fost ocupate abuziv din anul 2005, potrivit Hotărârii nr. 35 din 17 decembrie 2004 a Consiliului Local al Comunei Cristian, contrar deciziei nr. 4/1992 a Curții Constituționale, nu s-a stabilit pe cale judecătorească masa succesorală în funcție de data decesului fiecărui proprietar, context în care și-a exprimat nemulțumirile cu privire la modul de soluționare al dosarele în care a fost parte.

Prin concluziile scrise depuse la data de 23 decembrie 2022 și, respectiv, la data de 12 ianuarie 2023, contestatorul a solicitat judecarea dosarului nr. x/2022, în baza probelor de la dosar, a respectării statului de drept și a legilor, cu bună-credință, a Constituției României, a art. 2 din Tratatul Uniunii Europene, a directivelor și principiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, a egalității în drepturi, solicitând casarea deciziilor ce sunt lovite de nulitate absolută, date atât de Tribunalul Brașov, Curtea de Apel Brașov, cât și de Înalta Curte de Casație și Justiție, cu consecința trimiterii cauzelor spre rejudecare, reiterând nemulțumirile cu privire la modul de soluționare al dosarele în care a fost parte.

Făcând trimitere la decizia nr. XXXVI/2006 privind examinarea recursului în interesul legii, declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a susținut că soluțiile date în dosarele nr. x/2019 și nr. y/2010 sunt nule de drept, neconstituționale, încalcă Decretul nr. 115/1938, art. 46 din Constituția României, Legea nr. 319/1944, cât timp dreptul la moștenire este garantat, este imprescriptibil, inalienabil și inviolabil.

Contestatorul a arătăt că instanța de judecată, prin decizia pronunțată, i-a încălcat dreptul de proprietate, dreptul la moștenire pe care i le conferă Constituția României, legile organice, C. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză:

Intimata Comuna Cristian, prin primar, nu a depus întâmpinare.

II.3. Procedura de soluționare a contestației în anulare:

În prezenta cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestației în anulare și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 503 - art. 508 C. proc. civ., coroborat cu art. 194 - art. 200 și art. 201 alin. (1) și (5) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor art. 26 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Prin rezoluția din 14 decembrie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 07 februarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2193 din 10 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând contestația în anulare, prin raportare la motivele invocate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, în ceea ce privește precizările și completările ulterioare contestației în anulare formulate la data de 07 decembrie 2022, expuse în cadrul concluziilor scrise, se reține că acestea au fost depuse cu depășirea termenului prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia formularea contestației în anulare trebuie făcută în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, ținând cont că termenul de contestație în anulare a început să curgă de la data de 05 decembrie 2022, când a fost comunicată decizia nr. 2193 din 10 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, împrejurare ce determină înlăturarea acestora din analiză.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare și nesuspensivă de executare, prin care se cere însăși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își anuleze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare de drept comun poate fi exercitată atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. reglementează contestația în anulare specială. Condiția de admisibilitate vizează doar obiectul acesteia, putând fi exercitată împotriva hotărârilor date de instanțe de recurs, precum și împotriva hotărârilor date de instanța de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

Motivele contestației în anulare speciale sunt strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1-4 C. proc. civ., ele neputând fi extinse prin analogie și altor situații asemănătoare.

C. proc. civ. prevede patru motive pentru care poate fi exercitată contestația în anulare specială: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

În speță, invocând cu titlu general incidența art. 503 C. proc. civ., partea a criticat decizia nr. 2193 din 10 noiembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021, sub aspectul interpretării normelor legale într-o manieră proprie de către instanța de judecată, încălcării Constituția României ce garantează dreptul de proprietate și statul de drept, neexaminării probatoriului administrat în cauză și al procedurilor unitare bazate pe același obiect - uzucapizune și aceeași lege, însă instanța supremă a reținut în considerentele deciziei contestate relativ la nulitatea recursului, prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., că recurentul A. nu a formulat critici concrete asupra raționamentului curții de apel care a determinat soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulate împotriva sentiței civile nr. 6373/2020 a Tribunalului Brașov, care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin decizia recurată, fiind invocată formal încălcarea art. 480, art. 430, art. 431, art. 432 și art. 510 C. proc. civ. și nerespectarea art. 4 - art. 39 și art. 509 din același act normativ.

Or, sub pretextul neanalizării apărărilor și argumentelor invocate, contestatorul tinde a supune judecății aspecte ce țin de fondul cauzei și nu de hotărârea atacată, presupunând o reapreciere asupra modului de interpretare și aplicare a dispozițiilor procedurale incidente, analiză care excedează cadrul contestației în anulare, cale de atac de retractare în cadrul căreia instanța nu procedează la o nouă judecată ori la examinarea legalității și temeiniciei hotărârii atacate.

Stabilirea unor condiții speciale de admisibilitate pentru promovarea unei căi extraordinare de atac, în speță, contestația în anulare, nu poate fi interpretat ca o limitare a accesului părții la justiție sau ca o negare a dreptului la un proces echitabil, prin prisma art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Legiuitorul este cel care stabilește procedura și condițiile în care părțile pot uza de căile de atac prevăzute de lege, iar în cazul contestației în anulare, acestea au fost reglementate expres și limitativ în C. proc. civ., nefiind permisă punerea în discuție a unei hotărâri definitive pentru alte motive decât cele prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2193 din 10 noiembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 2193 din 10 noiembrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 februarie 2023.