ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2193/2022

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea din 17 septembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Brașov, în dosarul nr. x/2021, în aplicarea dispozițiilor art. 210 alin. (1) C. proc. civ., a fost disjuns petitul nr. 3 al cererii de revizuire privind contrarietatea de hotărâri și a fost format un nou dosar, nr. x/2021, având ca obiect uzucapiune revizuire fond, în care are calitate de revizuent A., intimată fiind Comuna Cristian prin Primar.

Prin sentința civilă nr. 8579 din 15 octombrie 2021, pronunțată de Judecătoria Brașov, secția civilă, a fost admisă excepția necompetenței materiale, invocate din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului Brașov.

Prin sentința civilă nr. 33/S din 24 februarie 2022, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, a fost admisă excepția de necompetență materială a Tribunalului Brașov și a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire formulată de revizuentul A., în favoarea Curții de Apel Brașov.

Prin decizia civilă nr. 1/F din 6 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 6373/2020 a Tribunalului Brașov.

Împotriva deciziei civile nr. 1/F din 6 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă a formulat recurs revizuentul A..

În cuprinsul memoriului de recurs, revizuentul susține că instanța nu a garantat dreptul la moștenire și nu a respectat art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 și nici Legea nr. 319/1944.

Arată că problemele de drept care formează obiectul judecății au fost soluționate diferit, prin hotărâri judecătorești definitive. Învederează că instanța nu a reținut în motivare articolele 3 și 4 C. proc. civ., nu a respectat articolele 4-39, art. 509 din același act normativ și a încălcat art. 480, art. 430, art. 431, art. 432, art. 510 C. proc. civ.

Susține că nu s-a reținut în motivare decizia Curții Constituționale nr. 4/1992 și nici faptul că Hotărârea nr. 35 din 17 decembrie 2004 a Consiliului Local al Comunei Cristian a trecut imobilul din proprietatea particulară în proprietatea publică a statului, fără să existe documentele prevăzute de Legea nr. 33/1994.

Învederează că nu a fost judecată excepția de neconstituționalitate a naționalizării imbilelor din anul 2004, susținând că ar fi trebuit să se pronunțe Curtea Constituțională dacă au fost respectate art. 20, art. 44, art. 46 și art. 136 alin. (5) din Constituție.

Arată că instanța nu a analizat fondul cauzei în dosarul nr. x/2019, nu a conexat acest dosar cu dosarul nr. x/2010 și cu dosarul nr. x/2013 și nu a analizat probele pentru a constata că intimata nu îndeplinea condițiile uzucapiunii.

Învederează că instanța de apel nu a judecat toate capetele de cerere, nu a reținut că termenul de 20 de ani pentru uzucapiune nu s-a împlinit și nu a observat dispozițiile legale, potrivit cărora o persoană nu poate fi chemată în judecată de mai multe ori.

Susține că intimata a declarat, în mod mincinos, că folosește imobilele fie din anul 1943, fie din 1962 sau 1968, arătând că posesia intimatei a fost tulburată de către recurentul revizuent din 2012, fiind introdus pe rolul instanțelor dosarul nr. x/2013.

Mai arată că, potrivit înscrisurilor de la dosar nu a fost dezbătută succesiunea de pe urma defunctei B. și arată că este singurul moștenitor legal, invocând dispozițiile art. 963, art. 964, art. 970, art. 976, art. 1043 și art. 1044 C. civ.

Solicită instanței de recurs să conexeze dosarul la cauza nr. x/2021, să analizeze fondul cauzelor și să stabilească masa succesorală, astfel cum a fost solicitată în dosarul nr. x/2019.

Susține că intimata nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor uzucapiunii și își exprimă nemulțumirea față de modul de soluționare a cauzei de către instanțele naționale.

Intimata nu a depus întâmpinare.

Prin rezoluția din 7 septembrie 2022, a fost fixat termen de judecată la 10 noiembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

La acest termen, instanța, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadararea criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și a reținut cauza în pronunțare asupra acesteia.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dispozițiile imperative înscrise în art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, precum și dezvoltarea lor, iar dispozițiile art. 488 alin. (1), punctele 1-8 din același act normativ prevăd, limitativ, motivele pentru care se poate cere casarea unei hotărâri.

Dat fiind că recursul este o cale extraordinară de atac ce nu are caracter devolutiv, verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport de motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Conform prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, iar, potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cuprinsul cererii de recurs nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate menționate în art. 488 C. proc. civ., recursul este lovit de nulitate.

Înalta Curte reține că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete asupra raționamentului curții de apel care a determinat soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire formulate împotriva sentinței civile nr. 6373/2020 a Tribunalului Brașov și care să tindă a demonstra nelegalitatea judecății finalizate prin decizia recurată, fiind invocată formal încălcarea art. 480, art. 430, art. 431, art. 432, art. 510 C. proc. civ. și nerespectarea articolelor 4-39, art. 509 din același act normativ.

Pentru declanșarea mecanismului de exercitare a recursului este necesar a fi indicate motivele pentru care titularul cererii de recurs apreciază că dezlegarea dată de instanța care a pronunțat hotărârea atacată nu este conformă cu prevederile legale invocate. Nu pot face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanța de recurs, nereprezentând critici ale hotărârii recurate, aspectele invocate de către recurent privind situația de fapt din litigiul de fond și modul de interpretare a probelor și normelor legale de către instanțele care au soluționat litigiul în fond, acestea fiind împrejurări străine de obiectul recursului, ce vizează soluția instanței de revizuire.

Fără existența unor expuneri care să reflecte raționamentul eronat al instanței de revizuire ori fără argumente clare care să arate maniera eronată de interpretare a normelor incidente în cauză, instanța de recurs nu poate identifica în memoriul de recurs aspecte de nelegalitate ale hotărârii de revizuire.

Prin urmare, având în vedere că susținerile formulate de recurentul-revizuent nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Reținând că recurentul-revizuent nu a prezentat critici ce pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, constatând că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează să anuleze recursul, în condițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cu referire la art. 489 alin. (5) din același act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1/F din 6 aprilie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.