ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1994/2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii deduse judecății:

Prin cererea înregistrată la data de 14 iunie 2021 pe rolul Judecătoriei Brașov, reclamanții comuna Cristian, reprezentată legal de primar, Primarul comunei Cristian, și Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Cristian au chemat în judecată pârâtul A., solicitând instanței ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință prin care, în condițiile art. 1404 alin. (4) din C. civ., să constate neîndeplinită condiția rezolutorie, ca modalitate a obligației civile la care se raportează sentința civilă nr. 11187/15.07.2013 a Judecătoriei Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2021, așa cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 1154/7.10.10.2021, pronunțată de Tribunalul Brașov, în condițiile art. 1399 din același cod, să desființeze retroactiv obligația de plată fixată prin această sentință, să oblige pârâtul la restituirea sumei de 580.000 de RON, ce reprezintă contravaloarea imobilului înscris în cartea funciară nr. x Cristian, sub numărul topografic x, număr cadastral x, teren intravilan în suprafață de 15.000 mp, să constate nulitatea absolută a raportului de expertiză întocmit de expertul B., în dosarul civil nr. xal Judecătoriei Brașov, să suspende efectele sentinței civile nr. 11187/15.072013 și ale sentinței civile nr. 9032/7.07.2010, ambele pronunțate de judecătoria Brașov, și să instituie în sarcina pârâtului obligația de a achita cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul proces.

Prin sentința civilă nr. 9270/3.11.2021, Judecătoria Brașov a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de partea pârâtă, și, în consecință, a declinat, în favoarea Tribunalului Brașov, competența materială de soluționare a procesului, reținând la adoptarea acestei soluții că acesta are un obiect de o valoare mai mare de 200.000 de RON, astfel că, în conformitate cu prevederile art. 94 pct. 1 lit. k) coroborat cu cele ale art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., trebuie să fie soluționat de această instanță.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă la data de 8.11.2021, sub numărul x/2021.

I.2. Sentința pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă în primă instanță:

Prin sentința civilă nr. 134/S din data de 16 mai 2022 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr. x/2021 s-a admis excepția de fond a inadmisibilității cererii de chemare în judecată, invocată de partea pârâtă și, în consecință, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții comuna Cristian, reprezentată legal de primar, Primarul Comunei Cristian și Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Cristian, reprezentată legal de Primar, în contradictoriu cu pârâtul A..

I.3. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în apel:

Prin decizia civilă nr. 2102/Ap. din data de 20 decembrie 2022, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții reclamanți UAT Comuna Cristian, Primarul Comunei Cristian și Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar a Comunei Cristian împotriva sentinței civile nr. 134/S/16.05.2022 pronunțată de Tribunalul Covasna în dosar nr. x/2021, pe care a păstrat-o și a obligat apelanții reclamanți să plătească intimatului pârât A. suma de 11.900 RON cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 2102/Ap. din 20 decembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, au declarat recurs reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei Cristian, Primarul Comunei Cristian și Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar a comunei Cristian.

Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 14 iunie 2023, sub nr. x/2021, fiind repartizat computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr. 2, care, prin rezoluția din 19 iunie 2023, a constatat că cererea de recurs îndeplinește cerințele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c) și e) C. proc. civ. în ceea ce privește cerința impusă de lit. d) a aceluiași articol, a reținut că recurenții-reclamanți au procedat la încadrarea criticilor formulate în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. în raport de dispozițiile art. 28 rap. la art. 30 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, s-a constatat că recurenții-reclamanți sunt scutiți de la plata taxei de timbru.

II.1. Motivele de recurs:

Prin cererea de recurs, recurenții-reclamanți au solicitat admiterea recursului, anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, întrucât prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului. Cu cheltuieli de judecată.

În susținerea recursului, recurenții-reclamanți au învederat că prin hotărârea atacată instanța de fond a apreciat că demersul judiciar inițiat de reclamante este inadmisibil în raport cu finalitatea pe care o are, întrucât singura cale procedurală de infirmare în tot sau în parte a dispozițiilor și statuărilor cuprinse într-o hotărâre judecătorească definitivă este aceea a promovării unei căi de atac ordinare sau extraordinare, iar aceste hotărâri judecătorești nu pot fi desființate pe calea unei acțiuni de drept comun, deoarece acestea au puterea lucrului judecat și ele sunt prezumate că exprimă adevărul.

Aceeași abordare a avut-o și instanța de apel.

În dezacord cu instanța de apel, recurentele-reclamante au învederat instanței de control judiciar că prin prezentul demers nu se încearcă desființarea unei hotărâri judecătorești, ci este vorba de o acțiune în constatare, cu privire la petitul nr. 1 al cererii de chemare în judecată, prin care se pun în discuție aspecte ulterioare pronunțării hotărârii judecătorești nr. 11187/15.07.2013 a Judecătoriei Brașov, astfel încât nu se încalcă nicio putere de lucru judecat a hotărârii mai sus arătate.

Aspectele ulterioare pronunțării sentinței nr. 11187/15.07.2013, pe care se fundamentează petitul nr. 1 rezultă din următoarele: sentința civilă nr. 4468/27.04.2015 a Judecătoriei Brașov pronunțată în dosarul nr. x/2013, care stabilește cu autoritate de lucru judecat că sentința civilă nr. 9032/2010 prevede operațiuni care nu se pot efectua nici sub aspect tehnic și nici sub aspect juridic, în condițiile în care numerele de parcele sunt inexistente; sentința civilă nr. 4324/28.04.2016 a Judecătoriei Brașov, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 61/R/27.03.2018 pronunțată de Tribunalul Brașov, prin care se prevede că adevăratul amplasament al imobilului creditorului cu nr. top x se suprapune peste alte parcele care aparțin altor proprietari care au titluri de proprietate ce nu au fost anulate pe cale judecătorească, iar prin această sentință s-a respins acțiunea creditorului A. cu privire la anularea titlurilor de proprietate ale acestor proprietari.

Toate aceste aspecte sunt situate temporar ulterior pronunțării sentinței civile nr. 11187/15.07.2013 a Judecătoriei Brașov și sunt deopotrivă opozabile intimatului-pârât A.. Pe aceste aspecte se fundamentează solicitarea din petitul nr. 1 al acțiunii de constatare a neîndeplinirii condiției rezolutorii la care se raportează sentința nr. 11187/15.07.2013 care prevede că aceste penalități pe zi de întârziere vor curge până la momentul executării integrale a dispozițiilor cuprinse în sentința civilă nr. 9032/2010.

Cu privire la executarea integrală a dispozițiilor cuprinse în sentința nr. 9032/2010, s-a susținut că acest lucru este imposibil tehnic și juridic de realizat, fapt ce reiese din cele două sentințe civile amintite mai sus, respectiv sentința civilă nr. 4468/2015 și nr. 4324/2016 rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 61/R/2018. Așa fiind, prin demersul inițiat conform petitului I al cererii de chemare în judecată, se aduce în atenția instanței de judecată aceste aspecte care fac să fie neîndeplinită condiția rezolutorie prevăzută în sentința civilă nr. 11187/2013, pentru motive apărute ulterior pronunțării acesteia și asupra cărora s-au pronunțat deja două instanțe de judecată diferite prin hotărâri judecătorești definitive.

Recurenții-reclamanți au mai susținut că au adus argumente în sprijinul expunerii situației de drept și de fapt pentru care se află în imposibilitatea de a pune în executare sentința civilă nr. 9032/07.07.2010 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul nr. x/2008, întrucât obligația lor de a reconstitui dreptul de proprietate a domnului A. pentru suprafața de 5 ha identificat în raportul de expertiză întocmit de expertul B. nu se poate materializa în ceea ce privește amplasamentul terenului.

Niciuna dintre instanțele de judecată nu a luat în considerare lipsa opoziției reclamanților la obligația de a reconstitui dreptul de proprietate al petentului din dosarul nr. x/2008, anume a intimatului pârât A..

În acest context, după cum însuși intimatul pârât a precizat în întâmpinare, reclamantele au solicitat ca instanța de judecată să constate că raportul de expertiză întocmit de către dl expert B. nu exprimă realitatea din teren, că apelanta Comisia locală de aplicare a legii fondului funciar Cristian nu avea la dispoziție terenul de 5 ha indicat în expertiză, întrucât suprafața de teren aparținea Institutului de Cercetare Dezvoltare pentru Pajiști Brașov și că singura modalitate de ducere la îndeplinire și de executare a sentinței nr. 9032/2010 este reconstituirea dreptului de proprietate a dlui A. în echivalent pe un alt amplasament.

Pentru a pune în executare sentința nr. 9032/2010, au fost înaintate două propuneri către pârât, iar probele au fost depuse în cadrul dosarului de apel. Prin aceste demersuri s-a dorit punerea în executare a dispozițiilor sentinței civile precizate mai sus, însă pârâtul a refuzat această modalitate de soluționare.

Urmare a soluțiilor instanțelor de judecată prin care s-a stabilit că nu se poate acorda echivalent bănesc pentru imobilul teren în suprafață de 5 ha, UAT comuna Cristian l-a invitat pe numitul A. la sediul Primăriei Cristian pentru a-i aduce la cunoștință alte amplasamente propuse pentru a fi pus în posesie, conform planurilor parcelare și pentru semnarea procesului-verbal de punere în posesie în vederea eliberării Titlului de Proprietate pentru alt amplasament.

În data de 10.11.2022, numitul C. în calitate de mandatar al creditorului A., însoțit de avocat, s-a prezentat la sediul Primăriei Cristian, ocazie cu care i-a fost prezentat un amplasament pe care se putea face punerea în posesie, precum și propunere de proces-verbal aferent de punere în posesie nr. x/06.10.2022.

Prin adresa nr. x/21.11.2022, acesta a comunicat că propunerea formulată de UAT Cristian este inacceptabilă, întrucât în opinia sa, valoarea economică a terenului oferit este mult inferioară terenului deținut anterior, insistând în continuare asupra executării prin echivalent valoric în vederea stingerii litigiului, deși instanța de judecată s-a pronunțat asupra acestui aspect.

Având în vedere refuzul primei propuneri, UAT Cristian a revenit cu o altă propunere de amplasament și propunere de proces-verbal de punere în posesie, cu nr. x/08.12.2022, însă și această din urmă propunere a fost refuzată de către creditor prin adresa nr. x/19.12.2022 din același considerent al valorii economice inferioare.

Propunerile reclamanților și răspunsul la prima propunere au fost depuse la dosar în cadrul procedural al apelului, iar alăturat cererii de recurs s-a depus adresa nr. x/19.12.2022 prin care pârâtul a refuzat și a doua propunere înaintată prin procesul-verbal nr. x/08.12.2022.

Luându-se în considerare faptul că raportul de expertiză efectuat în dosarul nr. x/2008 nu se poate materializa în ceea ce privește amplasamentul terenului și refuzul pârâtului de a accepta atribuirea terenului pe alt amplasament, după cum acesta însuși a propus prin întâmpinarea formulată în cadrul apelului, recurenții-reclamanți au susținut că sunt în imposibilitate de a pune în executare sentința civilă nr. 9032/07.07.2010 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul mai sus precizat, motiv pentru care vor proceda la continuarea modalității de punere în posesie potrivit art. 12 din Legea nr. 165/2013.

Prin efectuarea acestor demersuri, recurenții-reclamanți doresc să pună în aplicare și să execute sentința civilă nr. 9032/07.07.2010 pronunțată de Judecătoria Brașov, instanța de recurs urmând să constate acest aspect.

Față de cele arătate, s-a solicitat admiterea recursului așa cum a fost formulat.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 483, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., art. 12 din Legea nr. 165/2013, art. 16 din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013.

În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

II.2. Apărările formulate în cauză:

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât A. a solicitat respingerea recursului ca vădit nefondat și obligarea recurenților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Totodată, intimatul-pârât a invocat excepția nulității recursului, motivat de faptul că acesta se concretizează în reluarea considerentelor apelului, neconținând critici privind nelegalitatea hotărârii recurate, prevederile legale de drept material indicate, pretins încălcate, fiind cele cuprinse în art. 12 din Legea nr. 165/2013 și art. 3 din Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013. Or, aceste dispoziții nu au incidență în cauză în raport cu cererea de chemare în judecată formulată de recurenții-reclamanți.

În ceea ce privește fondul recursului, intimatul-pârât a susținut că este vădit nefondat, cererea de chemare în judecată fiind inadmisibilă, întrucât o hotărâre judecătorească irevocabilă nu poate fi lipsită de efecte.

S-a mai învederat că cele două hotărâri la care recurenții se referă în calea de atac a recursului privesc alte părți, au un alt obiect și o altă cauză decât cele ale cauzei în care s-a pronunțat hotărârea irevocabilă care se dorește a fi invalidată.

Prin cererea de chemare în judecată se urmărește invalidarea efectelor unei hotărâri judecătorești irevocabile, prin invocarea imposibilității de executare a acesteia. Cu privire la aceasta există autoritate de lucru judecat/putere de lucru judecat.

În dovedirea excepției inadmisibilității, intimatul-pârât a invocat sentința civilă nr. 904/07.02.2019 definitivă prin decizia civilă nr. 1146/12.07.2019 a Tribunalului Brașov, pronunțate în dosarul nr. x/2018, având ca obiect contestație la executare, în modalitatea contestației la titlu.

Sentința civilă nr. 11187/2013 a Judecătoriei Brașov, care se dorește a fi invalidată, nu conține o condiție rezolutorie, ci un termen până la care se datorează despăgubirile stabilite/acordate.

A mai susținut intimatul-pârât că executarea hotărârii privind restituirea terenului de 5 ha se poate realiza în două modalități: prin atribuirea, punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate pentru teren echivalent ca suprafață și valoric ori prin plata echivalentului bănesc al terenului, la prețuri actuale.

În probațiune s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.

Recurenții-reclamanți nu au formulat răspuns la întâmpinare.

II.3. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Reținând incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora:

"Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtrare, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 14 iunie 2021, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 C. proc. civ.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ. coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicare și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471

1

alin. (5) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 05 iulie 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 07 noiembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

În condițiile art. 499 teza finală C. proc. civ., analizând excepția nulității recursului prin raportare la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Sub un prim aspect, Înalta Curte reține că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară și nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege, desființarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Tot cu nulitatea sancționează și art. 489 alin. (2) C. proc. civ. cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cele opt motive de casare prevăzute limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Simpla încadrare în drept de către parte a unuia sau a mai multor motive de casare nu este suficientă pentru motivarea căii de atac. Criticile de netemeinicie sau simplele nemulțumiri ale părții față de modul în care a decurs judecata în fazele procesuale anterioare nu constituie motive de recurs și nu sunt suficiente pentru casarea hotărârii, iar instanța de recurs nu poate să facă o verificare de ansamblu a acesteia, chiar dacă numai în ce privește nelegalitatea, întrucât recursul este o cale extraordinară de atac, prin care pot fi formulate numai criticile calificate de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, criticile trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Aplicând aceste considerații cu caracter teoretic la speța dedusă judecății, Înalta Curte reține următoarele:

Procedând la verificarea cererii de recurs, se observă că, deși recurenții-reclamanți au indicat incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate reprezintă o reiterare a motivelor de apel formulate împotriva sentinței tribunalului, precum și o reiterare a susținerilor din răspunsul la întâmpinare depus în dosarul de apel, aspecte care au primit deja o dezlegare jurisdicțională prin decizia recurată.

Recurenții-reclamanți ignoră faptul că asupra criticilor prezentate drept motive de recurs a existat deja o cenzură din partea instanței de apel, care a arătat argumentele pentru care criticile respective nu pot fi primite.

Or, întrucât recursul este o cale de atac împotriva deciziei pronunțate de ultima instanță de fond, recurenții-reclamanți trebuiau să se raporteze la considerentele acesteia și să le combată, prin expunerea unui raționament juridic contrar. Simpla reluare a susținerilor făcute în etapa procesuală anterioară, ca și cum hotărârea atacată nici nu ar exista, nu reprezintă o motivare valabilă a recursului.

A prezenta din nou argumentele expuse în cererea de apel nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici care pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din același cod, iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării instanței de recurs, învestite cu verificarea legalității hotărârii instanței de apel.

Prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanța de apel, recurenții-reclamanți tind să obțină o nouă verificare a susținerilor lor, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menține hotărârea primei instanțe, al cărei raționament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanței de prim control judiciar.

Cum accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac și recurenții-reclamanți nu s-au conformat acestor imperative, argumentele expuse în apel și reluate prin cererea de recurs nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac.

De asemenea, nu sunt apte de a reprezenta veritabile critici de nelegalitate nici susținerile potrivit cărora, pentru a pune în executare hotărârea, reclamantele au înaintat două propuneri către pârât și l-au invitat la sediul Primăriei Cristian pentru a-i propune alte amplasamente pentru a fi pus în posesie, însă acesta a refuzat această modalitate de soluționare. Aceste critici reprezintă aspecte subsumate situației de fapt, care nu pot forma obiect de analiză în coordonatele recursului, ele fiind incompatibile cu limitele imperativ stabilite pentru exercitarea acestei căi de atac extraordinare, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei elementelor de fapt ale cauzei.

O astfel de modalitate de redactare a memoriului de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., care presupun ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel.

Ca atare, nu se poate proceda la o încadrare a susținerilor formulate de către parte prin cererea de recurs în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., aspect de natură a determina incidența sancțiunii nulității recursului, reglementată de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, față de cele anterior reținute și cum, în speța de față, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) din același cod, precum și a prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va constata nul recursul declarat de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei Cristian, Primarul Comunei Cristian și Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar a comunei Cristian împotriva deciziei civile nr. 2102/Ap din data de 20 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Ca părți căzute în pretenții, recurenții-reclamanți datorează intimatului-pârât cheltuieli de judecată, în conformitate cu dispozițiile art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Intimatul-pârât a solicitat suma de 12.000 RON cu acest titlu, reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței depuse la dosar.

Având în vedere dispozițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., care dau posibilitatea instanței ca, și din oficiu, să reducă motivat cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama de circumstanțele cauzei, Înalta Curte, reținând că prezenta cauză a avut un grad redus de complexitate, că munca avocatului în dosar a constat în formularea unei întâmpinări în care apărările au fost relativ simple și a unor concluzii scrise prin care au fost reluate identic susținerile din întâmpinare, precum și că litigiul a fost soluționat de la primul termen de judecată acordat, apreciază că suma de 12.000 RON solicitată de intimatul-pârât cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul de avocat este disproporționat de mare, astfel că se impune reducerea ei până la limita sumei de 2.500 RON, pe care instanța o consideră ca fiind mult mai rezonabilă și corespunzătoare volumului de muncă prestată pentru executarea mandatului primit.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 453 alin. (1) în referire la art. 451 alin. (2) C. proc. civ., vor fi obligați recurenții-reclamanți să îi plătească intimatului-pârât suma de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamanții Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei Cristian, Primarul Comunei Cristian și Comisia locală de aplicare a legilor fondului funciar a comunei Cristian împotriva deciziei civile nr. 2102/Ap din data de 20 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.

Obligă recurenții-reclamanți la plata către intimatul-pârât a sumei de 2500 RON reprezentând cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 noiembrie 2023.