ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 171/2023

Ședința publică din data de 07 februarie 2023

Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii deduse judecății:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă la data de 08 iulie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv în perioada 1945 - 22 decembrie 1989, pe care pârâtul refuză să le reconstituie în natură.

Față de excepțiile invocate prin întâmpinare, reclamantul a precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că înțelege să se judece cu Statul Român, prin Unitatea Administrativ Teritorială Ghimbav.

Pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Ghimbav a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nici Statul Român și nici Orașul Ghimbav nu au atribuții în aplicarea Legii nr. 165/2013.

I.1. Sentința pronunțată de Tribunalul Brașov:

Prin sentința nr. 211 din 10 decembrie 2020, Tribunalul Brașov, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Orașul Ghimbav, prin primar; a respins cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Orașul Ghimbav, prin primar, ca neîntemeiată.

I.2. Decizia pronunțată de Curtea de Apel Brașov:

Prin decizia nr. 576 din 13 mai 2021, Curtea de Apel Brașov, secția I civilă a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 211 din 10 decembrie 2020 a Tribunalului Brașov, secția I civilă.

I.3. Deciziile Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Prin decizia nr. 155 din 26 ianuarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a anulat recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 576 din 13 mai 2021 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Prin decizia nr. 1752 din 05 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei nr. 155 din 27 ianuarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei nr. 1752 din 05 octombrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a formulat contestație în anulare contestatorul A..

Calea extraordinară de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 15 noiembrie 2022, sub nr. x/2022, fiind repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului nr. 2.

II.1. Motivele contestației în anulare:

Prin contestația în anulare depusă la data de 11 noiembrie 2022, prin poștă, în termen legal, contestatorul A. a arătat că decizia atacată este nelegală, neconstituțională, în sensul în care actul de justiție nu a fost înfăptuit de către instanță în numele legii, cu încălcarea art. 52 alin. (1), (2) și (3) din Constituție, a Convenției Europene a Drepturilor Omului, a tratatelor și directivelor Uniunii Europene, a deciziilor Curții Constituționale, în condițiile în care deține un drept de proprietate câștigat prin sentința nr. 11579 din 08 octombrie 2020, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 177 R din 18 februarie 2011, pronunțată în dosarul nr. x/2009, nepusă în aplicare în natură, potrivit cărții funciare - casă de locuit, anexe gospodărești, la schimb (imobile din aceeași categorie - I) sau prin acordarea de despăgubiri de către Comisia Locală de Fond Funciar Ghimbov și de către Comisia Județeană de aplicare a legilor de fond funciar, conform Legii nr. 18/1991, a art. III din Legea nr. 169/1997, a Legii nr. 1/2000, a Legii nr. 247/2005, a art. 1-52 din Legea nr. 165/2013, a art. 1 și urm. din Legea nr. 213/1998, a art. 1 și urm. din C. proc. civ., a O.G. nr. 53/2002.

Cu referire la decizia nr. XI din 5 februarie 2007, publicat în Monitorul Oficial nr. 733 din 30 octombrie 2007, a susținut că instanțele i-au respins acțiunile ce au făcut obiectul dosarelor nr. x/2020, nr. y/2022, nr. z/2020 și nr. 1880/197/2017, solicitând, în temeiul art. 503-508 C. proc. civ., casarea soluțiilor date în aceste dosare, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, exprimându-și nemulțumirile în ceea ce privește soluționarea cauzei de către instanțele anterioare, fără a examina probatoriul administrat în cauză și interpretând normele legale într-o manieră proprie.

Prin concluziile scrise depuse la data de 26 noiembrie 2022 și, respectiv, la data de 09 decembrie 2022, prin poștă, contestatorul a arătat că instanța, cu rea-credință, a exonerat autoritățile publice de răspundere pe latură civilă în dosarele nr. x/2017 nr. 3869/62/2020 în ceea ce privește respectarea Legii nr. 18/1991, a art. III din Legea nr. 169/1997, a Legii nr. 1/2000, a Legii nr. 10/2001, a Legii nr. 247/2005, art. 34-35 din Legea nr. 165/2013, a Legii nr. 44/1994, în sensul efectuării demersurilor necesare pentru a pun în aplicare sentința irevocabilă pronunțată în dosarul nr. x/2009, în natură sau prin acordarea despăgubirilor, cu respectarea termenelor prevăzute de art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013.

Făcând trimitere la soluțiile pronunțate în dosarele nr. x/2017 și nr. y/2020, a precizat că instanța nu a respectat drepturile justițiabilului și nici nu a avut în vedere probele în dosarul nr. x/2020, fiind încălcate art. 3, art. 4, art. 6, art. 8, art. 12, art. 14, art. 15, art. 20, art. 22, art. 31 alin. (3), art. 36, art. 480-524 C. proc. civ., art. 20, art. 21, art. 46, art. 52, art. 123, art. 124 din Constituția României, legile interne și internaționale, Convenția Europeană a Drepturilor Omului, directivele Uniunii Europene.

Prin concluziile scrise depuse la data de 12 ianuarie 2023, prin poștă, contestatorul a arătat că prin deciziile pronunțate, justiția i-a luat toate drepturile de proprietate dobândite prin moștenire oferire de statul de drept, Constituția României, legile organice, C. civ.

Prin concluziile scrise depuse la datele de 31 ianuarie 2023 și 02 februarie 2023, prin poștă, contestatorul a arătat că în răspunsul dat de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților cu nr. x/13.01.2023, cu trimitere la art. 1 alin. (4) din Constituție, pe care și contestatorul l-a invocat alături de alin. (5) al aceluiași articol și alte articole din Constituție, coroborat cu art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013, cu trimitere la art. III alin. (2) din Legea nr. 169/1997, se arată că instanțelor de judecată le revine competența de a-i soluționa cererile formulate, însă prin respingerea acestora, i-a încălcat dreptul de proprietate câștigat în justiție, iar Comisiile locale și Județene ale Orașului Ghimbav, prin primar, se fac vinovate de nerespectarea art. 34 și art. 35 din Legea nr. 165/2013 în ceea ce privește înaintarea dosarului de despăgubiri Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. II.2. Apărările formulate în cauză:

La data de 27 ianuarie 2023, intimata Comuna Cristian, prin primar, a depus întâmpinare, prin care a solicitat judecată respingerea contestației în anulare și menținerea deciziei atacate, ca temeinică și legală.

În susținerea poziției sale procesuale, a arătat că prin contestația în anulare formulată, contestatorul A. își exprimă nemulțumirea față de soluția pronunțată de instanță precum și faptul că nu a primit despăgubirile solicitate pentru imobilele preluate în mod abuziv, însă din cuprinsul acesteia nu reies motive de nelegalitate ale deciziei pe care și-a fundamentat calea extraordinară de atac declarată.

Or, contestația în anulare presupune arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia din motivele prevăzute de art. 503 C. proc. civ., precum și dezvoltarea acestui motiv în sensul formulării unor critici concrete asupra deciziei pronunțate și nici nu a combătut cu argumente juridice soluția pronunțată prin decizia nr. 1752 din 05 octombrie 2022, prin care s-a dispus respingerea cererii de revizuire.

Cu toate acestea, susținerile contestatorului nu pot fi încadrate ca motive ale contestației în anulare prevăzute de art. 503 C. proc. civ.

Așadar, condiția legală a formulării contestației în anulare implică dezvoltarea unor motive de nelegalitate care să vizeze soluția pronunțată de instanță a cărei decizie se contestă, sens în care a solicitat instanței respingerea contestației în anulare formulată de contestatorul A. și menținerea deciziei atacate, ca temeinică și legală.

II.3. Procedura de soluționare a contestației în anulare:

În prezenta cauză a fost parcursă procedura de regularizare a contestației în anulare și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 503 - art. 508 C. proc. civ., coroborat cu art. 194 - art. 200 și art. 201 alin. (1) și (5) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru coroborat art. 35 alin. (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

Prin rezoluția din 16 noiembrie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 07 februarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1752 din 05 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

II.4. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Examinând contestația în anulare, prin raportare la motivele invocate și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Cu titlu preliminar, în ceea ce privește precizările și completările ulterioare contestației în anulare formulate la data de 11 noiembrie 2022, expuse în cadrul concluziilor scrise, se reține că acestea au fost depuse cu depășirea termenului prevăzut de art. 506 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia formularea contestației în anulare trebuie făcută în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate, ținând cont că termenul de contestație în anulare a început să curgă de la data de 08 noiembrie 2022, când a fost comunicată decizia nr. 1752 din 05 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, împrejurare ce determină înlăturarea acestora din analiză.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare și nesuspensivă de executare, prin care se cere însăși instanței ce a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile prevăzute de lege, să își anuleze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestația în anulare de drept comun poate fi exercitată atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

Dispozițiile art. 503 alin. (2) C. proc. civ. reglementează contestația în anulare specială. Condiția de admisibilitate vizează doar obiectul acesteia, putând fi exercitată împotriva hotărârilor date de instanțe de recurs, precum și împotriva hotărârilor date de instanța de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs.

Motivele contestației în anulare speciale sunt strict și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1-4 C. proc. civ., ele neputând fi extinse prin analogie și altor situații asemănătoare.

C. proc. civ. prevede patru motive pentru care poate fi exercitată contestația în anulare specială: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

În speță, invocând cu titlu general incidența art. 503 C. proc. civ., partea a criticat decizia nr. 1752 din 05 octombrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022, prin prisma faptului că actul de justiție nu s-a făcut în numele legii în condițiile în care deține un drept de proprietate dobândit printr-o hotărâre judecătorească care nu a fost pusă în aplicare în natură sau prin acordarea de despăgubiri de către Comisia Locală de Fond Funciar Ghimbov și de către Comisia Județeană de aplicare a legilor de fond funciar, neexaminării probatoriul administrat în cauză și interpretării normelor legale într-o manieră proprie de către instanță.

Din motivele expuse în contestație, reiese că în realitate, contestatorul este nemulțumit de soluția de respingere a cererii de revizuire formulate împotriva deciziei civile nr. 155 din 27 ianuarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2020, prin care s-a anulat recursul declarat împotriva deciziei nr. 576 din 13 mai 2021 a Curții de Apel Brașov, secția civilă, pentru neîncadrarea criticilor în cazurile de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Or, aspecte relevate constituie critici de netemeinicie a hotărârii atacate, care ar putea fi analizate doar de o instanță de control judiciar într-o eventuală cale de atac de reformare și nu într-o contestație în anulare, cale de atac de retractare și nu de cenzură judiciară, legiuitorul reglementând doar anumite motive pentru care contestația în anulare poate fi formulată, supuse unei interpretări restrictive.

Stabilirea unor condiții speciale de admisibilitate pentru promovarea unei căi extraordinare de atac, în speță, contestația în anulare, nu poate fi interpretat ca o limitare a accesului părții la justiție sau ca o negare a dreptului la un proces echitabil, prin prisma art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Legiuitorul este cel care stabilește procedura și condițiile în care părțile pot uza de căile de atac prevăzute de lege, iar în cazul contestației în anulare, acestea au fost reglementate expres și limitativ în C. proc. civ., nefiind permisă punerea în discuție a unei hotărâri definitive pentru alte motive decât cele prevăzute de lege.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1752 din 05 octombrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 1752 din 05 octombrie 2022, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 07 februarie 2023.