ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 155/2022

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2022

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă la 8 iulie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, despăgubiri pentru imobilele preluate abuziv în perioada 1945 - 22 decembrie 1989, pe care pârâtul refuză să le reconstituie în natură.

Pârâtul Statul Român, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția autorității de lucru judecat, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția lipsei calității de reprezentant a Administrației Județene a Finanțelor Publice Brașov pentru Statul Român.

Față de excepțiile invocate, reclamantul a precizat cererea de chemare în judecată, în sensul că înțelege să se judece cu Statul Român, prin Unitatea Administrativ Teritorială Ghimbav.

Unitatea Administrativ Teritorială Ghimbav a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că nici Statul Român și nici Orașul Ghimbav nu au atribuții în aplicarea Legii nr. 165/2013.

Analizând excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Unitatea Administrativ Teritorială, tribunalul a reținut că acesta justifică legitimare procesuală, prin raportare la modalitatea în care a fost formulată, motivată și precizată cererea de chemare în judecată, prin care reclamantul nu a solicitat acordarea despăgubirilor în temeiul Legii nr. 165/2013, ci acordarea despăgubirilor pentru nerespectarea de către organele de stat a acestei legi.

Prin sentința nr. 211 din 10 decembrie 2020, Tribunalul Brașov, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Orașul Ghimbav, prin primar. A respins cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Orașul Ghimbav, prin primar, ca neîntemeiată.

Prin decizia nr. 576 din 13 mai 2021, Curtea de Apel Brașov, secția I civilă a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 211 din 10 decembrie 2020 a Tribunalului Brașov, secția I civilă.

Împotriva deciziei nr. 576 din 13 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A..

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a criticat, în esență modalitatea de soluționare a cauzei, susținând că instanțele anterioare nu au examinat probatoriul administrat în cauză, au interpretat normele legale într-o manieră proprie, favorizând autoritățile publice, care nu au respectat termenele prevăzute de lege și au refuzat să efectueze demersuri către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform Legii nr. 165/2013.

A afirmat că instanțele de fond și de apel nu au respectat legile privitoare la dreptul de proprietate, normele Constituției și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și nu au făcut mențiune despre dispozițiile Legilor nr. 18/1991, nr. 213/1998, nr. 215/2001 și O.U.G. nr. 53/2002.

Cererea de recurs a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 30 august 2021, sub nr. x/2020, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare Completului nr. 8.

Prin rezoluția completului din 13 septembrie 2021, s-a stabilit că cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 28 din O.U.G. nr. 80/2013 și s-a dispus comunicarea acesteia către intimat, cu mențiunea că are obligația de a formula întâmpinare.

Prin întâmpinarea depusă la 19 octombrie 2021, intimatul-pârât a invocat excepția inadmisibilității recursului, pentru neîncadrarea motivelor invocate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

La 5 noiembrie 2021, recurentul-reclamant a depus răspuns la întâmpinare.

Prin rezoluția din 28 octombrie 2021, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului, la 27 ianuarie 2022.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției de inadmisibilitate - în realitate de nulitate a recursului - invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare.

Asupra excepției de nulitate a recursului, invocate de intimatul-pârât prin întâmpinare, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, lit. d), motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Dispozițiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Motivarea recursului presupune arătarea cazului de nelegalitate, prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., precum și dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

În ceea ce privește cererea de recurs supusă analizei, Înalta Curte constată că, din conținutul acesteia nu reies motivele de nelegalitate pe care recurentul și-a fundamentat calea extraordinară de atac declarată, deoarece acesta nu a combătut, cu argumente juridice, soluția adoptată de Curtea de Apel Brașov, care a respins, ca nefondat, apelul declarat împotriva sentinței nr. 211 din 10 decembrie 2020 a Tribunalului Brașov, secția I civilă.

Astfel, prin cererea de recurs, recurentul susținut că instanțele anterioare nu au examinat probatoriul administrat în cauză, interpretând normele legale într-o manieră proprie și favorizând autoritățile publice, care nu au respectat termenele prevăzute de lege, refuzând să efectueze demersuri către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform Legii nr. 165/2013.

A afirmat că instanța de apel nu a respectat legile speciale privitoare la dreptul de proprietate, cele ale Constituției României și ale Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și nu a făcut mențiune, în motivarea deciziei, despre dispozițiile Legilor nr. 18/1991, nr. 213/1998, nr. 215/2001 și O.U.G. nr. 53/2002.

Susținerile recurentului, însă, nu pot fi încadrate în cazurile de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., întrucât, deși recurentul a menționat în cererea de recurs actele normative anterior enunțate, invocarea lor nu a fost făcută prin raportare la soluția adoptată de curtea de apel, cu referire concretă la raționamentul juridic în baza căruia a fost pronunțată, ci în contextul unor considerente generice, referitoare la situația de fapt dedusă judecății și la modalitatea de examinare a probatoriului administrat în cauză.

Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică formularea unor motive de nelegalitate care trebuie să vizeze soluția pronunțată de instanța a cărei hotărâre se atacă, precum și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate, conform art. 483 alin. (3) din cod.

În raport de împrejurarea că recurentul nu a dezvoltat critici care să vizeze nelegalitatea deciziei atacate și că nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate de instanță în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din acest act normativ.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 576 din 13 mai 2021 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 576 din 13 mai 2021 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 ianuarie 2022.