ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2045/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă, la data de 14 decembrie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. chemat în judecată pe pârâții Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Ghimbav, UAT Ghimbav, Comisia Județeană Brașov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, Comisia Centrală pentru Compensarea Imobilelor, Autoritatea Națională pentru Restituirea Imobilelor și Statul Român, solicitând instanței ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință prin care să instituie în sarcina acestora obligația de a-i plăti imobilele preluate în mod abuziv în perioada 1945-1989, pe care nu le-a putut recupera în natură, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 165/2013, respectiv suma de 2.700.000 Euro.

Sentința pronunțată de prima instanță Prin sentința civilă nr. 152/S din 28 iunie 2021, Tribunalul Brașov, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, invocată de această parte, a respins excepțiile de tardivitate a cererii de anulare a Hotărârii nr. 434/2016 și de prematuritate a demersului judiciar al reclamantului, invocate de pârâta Comisia Județeană Brașov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, a respins excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul Statul Român și a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul Statul Român. De asemenea, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, reprezentat legal de Ministerul Finanțelor, reprezentat convențional de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, Comisia Locală Ghimbav de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, reprezentată legal de primar, Unitatea Administrativ Teritorială Ghimbav, reprezentată legal de primar, Comisia Județeană Brașov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, reprezentată legal de prefect, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Decizia pronunțată în apel Prin decizia civilă nr. 128/Ap/2022 din 01 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, a respins apelul declarat de reclamantul A., împotriva sentinței civile nr. 152/S din data de 28 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, pe care a păstrat-o.

Cererea de recurs Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., cale de atac cu a cărei soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă. Prin cererea de recurs, neîncadrată în drept, recurentul-reclamant a solicitat casarea deciziei recurate, învederând că este contrară legii, Convenției Europene a Drepturilor Omului, practicii judiciare și art. 52 alin. (2) din Constituție, potrivit cu care statul răspunde de soluțiile date de judecători. A mai arătat că instanța nu a analizat procesul-verbal și soluția de audit încheiate de Curtea de Conturi cu UAT Ghimbav, iar Comisia Locală de fond fuinciar nu a respectat Legea nr. 165/2013 și nu a trimis în termen documentele dosarului la ANRP. În continuare, a prezentat aspecte cu privire la situația de fapt a litigiului.

Apărările formulate în cauză La 28 martie 2022, intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, solicitând respingerea recursului, ca inadmisibil, arătând că hotărârea atacată este definitivă și nu poate fi atacată cu recurs. La 01 aprilie 2022, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, pentru Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În susținerea excepției inadmisibilității, această intimată a învederat că hotărârea atacată este definitivă, fiind inadmisibil recursul formulat împotriva unei decizii pronunțate în apel într-o cauză având ca obiect pretenții, în condițiile în care regimul juridic al căilor de atac ce se pot exercita împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond este cel stabilit de prevederile art. 95 pct. 4 C. proc. civ. coroborat cu art. 35 alin. (2) din Legea nr. 165/2013. A mai arătat că recurentul a atacat hotărârea instanței de fond cu apel, astfel că procedura controlului judiciar a fost epuizată în cauză, iar recursul declarat împotriva deciziei din apel nu este admisibil, conform art. 483 alin. (2) teza ultimă C. proc. civ. Referitor la excepția nulității recursului, intimata a susținut că aspectele prezentate de recurent nu pot fi circums­crise motivelor de nelegalitate limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurentul exprimându-și nemulțumirea față modul de soluționare a cauzei și reluând motivele de fapt care l-au determinat să promoveze litigiul, preverile legale din C. proc. civ., Legea 165/2013 și Constituția României fiind prezentate într-o manieră haotică. La 11 aprilie 2022, recurentul a depus răspuns la întâmpinări. La 14 aprilie 2022, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, solicitând admiterea excepției inadmisibilității recursului. La aceeași dată, intimata UAT Ghimbav a depus întâmpinare, prin care a arătat că este de acord cu apărările formulate prin întâmpinare de către intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, invocând totodată excepția inadmisibilității recursului. La 15 aprilie 2022, 06 mai 2022 și 09 mai 2022, recurentul a depus note scrise. La 20 aprilie 2022, intimata UAT Ghimbav a depus răspuns la întâmpinarea depusă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, arătând că este de acord cu apărările formulate de această intimată. La 5 mai 2022, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov a depus răspuns la întâmpinarea formulată de UAT Ghimbav, solicitând admiterea excepției inadmisibilității.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiți, secția I civilă, în data de 09 martie 2022, fiind repartizată aleatoriu, spre soluționare, completului de judecată nr. 10, astfel cum rezultă din fișa Ecris aflată la dosar. Prin rezoluția din data de 10 martie 2022, s-a dispus efectuarea comunicărilor reglementate de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., iar, după finalizarea acestor proceduri, s-a fixat termen de judecată la data de 27 octombrie 2022, când instanța a reținut cauza în pronunțare asupra recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimații-pârâți Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor, și Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Ghimbav, prin primar, Înalta Curte constată următoarele: Obiectul prezentului litigiu îl reprezintă cererea înregistrată rolul Tribunalului Brașov, secția I civilă, la data de 14 decembrie 2020, sub nr. x/2020, prin care reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Comisia Locală de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Ghimbav, UAT Ghimbav, Comisia Județeană Brașov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, Comisia Centrală pentru Compensarea Imobilelor, Autoritatea Națională pentru Restituirea Imobilelor și Statul Român, solicitând instanței ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință prin care să instituie în sarcina acestora obligația de a-i plăti imobilele preluate în mod abuziv în perioada 1945-1989, pe care nu le-a putut recupera în natură, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 165/2013, respectiv suma de 2.700.000 Euro. Prin sentința civilă nr. 152/S din 28 iunie 2021, Tribunalul Brașov, secția I civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, invocată de această parte, a respins excepțiile de tardivitate a cererii de anulare a Hotărârii nr. 434/2016 și de prematuritate a demersului judiciar al reclamantului, invocate de pârâta Comisia Județeană Brașov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, a respins excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul Statul Român și a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul Statul Român. De asemenea, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Statul Român, reprezentat legal de Ministerul Finanțelor, reprezentat convențional de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, Comisia Locală Ghimbav de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, reprezentată legal de primar, Unitatea Administrativ Teritorială Ghimbav, reprezentată legal de primar, Comisia județeană Brașov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, reprezentată legal de prefect, Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor. Pentru a hotărî astfel, această instanță a reținut, relativ la obiectul cererii deduse judecății, că nu a fost învestită cu o cerere de anulare a Hotărârii nr. 434/2016, emise de pârâta Comisia Județeană Brașov de Aplicare a Legilor Fondului Funciar, ci cu o acțiune în dezdăunare întemeiată pe instituția de drept a răspunderii civile delictuale, în care aspectul referitor la îndeplinirea obligațiilor rezultate din Legea nr. 165/2013, de către comisiile pârâte de aplicare a legilor fondului funciar, influențează modul de soluționare pe fond a cauzei și nu este de natură să provoace respingerea cererii, pe temeiul prematurității. A mai reținut instanța că prin cererea de chemare în judecată formulată reclamantul a urmărit atragerea răspunderii civile delictuale a pârâților, pe temeiul neîndeplinirii de către aceștia a unor obligații legale, care au fost de natură a-i cauza un prejudiciu de ordin material, evaluat de acesta la valoarea 2.700.000 Euro. În aceste condiții, Înalta Curte constată că, în cauză, prin sentința civilă nr. 152/S din 28 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, s-a stabilit că obiectul litigiului este unul evaluabil în bani, iar competența materială se determină după distincțiile prevăzute de art. 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., chiar dacă reclamantul a făcut referire și la dispozițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România. Având în vedere că, în speță, nicio altă instanță nu a mai pus în discuție obiectul cererii de chemare în judecată, Înalta Curte reține că decizia civilă nr. 128/Ap/2022 din 01 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, este supusă căii extraordinare de atac a recursului, competența de soluționare a acestuia aparținând Înaltei Curți de Casație și Justiție, sens în care va respinge excepția inadmisibilității recursului invocată în cauză. Examinând decizia recurată, în raport cu excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor, Înalta Curte urmează a o admite pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate. Totodată, conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului în care se invocă motive de casare de ordine publică, care pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului. Aceeași sancțiune intervine și în cazul în care criticile formulate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., astfel cum rezultă din cele statuate de art. 489 alin. (2) din același act normativ. A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat. Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs. În cauză, prin decizia civilă nr. 128/Ap/2022 din 01 februarie 2022, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 152/S din data de 28 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, pe care a păstrat-o, reținând, în esență, în acord cu soluția primei instanțe, că obiectul prezentului dosar este identic cu cel al dosarului nr. x/2017 (petitul 2), fiind majorat doar cuantumul pretențiilor, astfel că, fiind întrunite condițiile art. 430 C. proc. civ., în mod legal instanța de fond a admis excepția excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, respingând cererea de chemare în judecată formulată de reclamant. Prin motivele de recurs, recurentul nu a arătat în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la considerentele în sprijinul soluției pronunțate de Curtea de Apel Brașov, ci s-a limitat la prezentarea situației de fapt a cauzei și expunerea nemulțumirilor sale cu privire la modul de derulare a litigiului. Întrucât prin hotărârea recurată a fost validat raționamentul primei instanțe, cu privire la admiterea excepției autorității de lucru judecat și respingerea acțiunii în consecință, eventualele critici susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. ar fi trebuit să dezvolte argumente prin care să se tindă a se demonstra, în concret, nelegalitatea considerentelor reținute prin hotărârea recurată și să combată cele observate de instanțele de fond, în sensul că aspectele reținute în cuprinsul sentinței civile nr. 11579/8.10.2010 a Judecătoriei Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2017, au intrat în puterea lucrului judecat, fiind prezumate că exprimă adevărul, astfel că nu pot fi contestate de părți și nici analizate din nou de o altă instanță. Astfel, argumentele recurentului, în sensul că hotărârea recurată este contrară legii, Convenției Europene a Drepturilor Omului, practicii judiciare și art. 52 alin. (2) din Constituție, au fost prezentate formal, fără a fi dezvoltate veritabile critici de nelegalitate care să vizeze, în concret, considerentele instanței de apel. În consecință, având în vedere că recurentul nu a arătat care sunt criticile de nelegalitate ale deciziei atacate și că, în cauză, nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate din oficiu, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că cererea de recurs dedusă judecății nu îndeplinește cerințele prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 486 alin. (3) din același act normativ. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 128/Ap/2022 din 01 februarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă.