ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 145/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui sub nr. x/2021, la data de 08 decembrie 2021, reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vaslui, reprezentată legal de domnul A. - director general, în contradictoriu cu pârâții B. și C., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună încuviințarea deschiderii procedurii adopției pentru copiii D. și E.. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 9, art. 14 alin. (1), art. 28, art. 29, art. 30, art. 31 și art. 32 din Legea nr. 273/2004 privind procedura adopției, cu modificările și completările ulterioare, precum și dispozițiile art. 467 C. civ.

Sentința pronunțată de Tribunalul Vaslui Prin sentința civilă nr. 329/CC din 17 martie 2022, Tribunalul Vaslui a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului Vaslui în contradictoriu cu pârâții B. și C.; a suplinit consimțământul ambilor părinți la deschiderea procedurii adopției interne; a dispus încuviințarea deschiderii procedurii adopției interne pentru copiii D. și E.; a dispus suspendarea exercițiului drepturilor și obligațiilor părintești ale părinților, în ceea ce îi privește pe minori și delegarea exercițiului acestor drepturi și obligații părintești către Președintele Consiliului Județean Vaslui.

Încheierea pronunțată de Curtea de Apel Iași Prin încheierea din 27 iulie 2022, Curtea de Apel Iași, secția civilă - adopții, a dispus suspendarea judecării cererii de apel formulate de pârâta B. împotriva sentinței civile nr. 329/CC din 17 martie 2022 a Tribunalului Vaslui, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii de ședință din 27 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă – adopții, prin care s-a dispus suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a declarat recurs pârâta B.. Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 01 septembrie 2022 și repartizată computerizat aleatoriu, spre soluționare, completului filtru nr.

Recurenta-pârâtă a arătat că nu este de acord cu deschiderea procedurii adopției, susținând că dispune de mijloacele necesare asigurării condițiilor de trai pentru minori și a solicitat plasamentul minorilor în familia doamnei F. (asistent maternal profesionist), susținând că în cel mult doi ani are intenția de a reîntregi familia și de a se stabili definitiv împreună cu cei doi copii fie în România, fie în Germania. Cererea de recurs nu a fost motivată în drept. 5. Procedura derulată în fața Înaltei Curți Reținând incidența dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., potrivit cărora: "Dispozițiile legii noi de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", se constată că recursul nu a parcurs procedura de filtru, prevăzută de art. 493 C. proc. civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 08 decembrie 2021, ulterior datei de 21 decembrie 2018, când a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, prin care a fost abrogat art. 493 din C. proc. civ. Prin rezoluția din 18 noiembrie 2022, în temeiul art. 490 C. proc. civ., completul filtru a stabilit primul termen de judecată la data de 26 ianuarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților, în vederea soluționării recursului declarat de pârâta B. împotriva încheierii de ședință din 27 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă – adopții. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 489 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din același act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, excepția nulității recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate, față de care constată următoarele: Recursul este o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată în termenul și condițiile prevăzute de lege, numai pentru motivele expres și limitativ reglementate prin dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., norme imperative, de ordine publică. Fiind o cale extraordinară de atac care nu are caracter devolutiv, în fața instanței de recurs verificarea legalității hotărârii atacate se face numai în raport cu motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. Dispozițiile înscrise în 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. prevăd că cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar art. 487 alin. (1) din același cod prevede că recursul se motivează prin însăși cererea de recurs. Conform dispozițiilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, aceeași sancțiune intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigențelor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., neformulând motive de nelegalitate ale încheierii recurate, împotriva căreia a exercitat calea de atac a recursului, nici împreună cu cererea de recurs și nici prin intermediul unui memoriu separat. Motivele invocate de către recurentă în cuprinsul cererii de recurs și al cererilor ulterioare formulate, împreună cu înscrisurile depuse în susținerea acestora vizează doar netemeinicia soluției de deschidere a procedurii adopției și nu nelegalitatea încheierii recurate, acestea neputând fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Așa fiind, având în vedere că recurenta nu a formulat motive prin care să critice nelegalitatea încheierii recurate și cum, în cauză, nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (1) C. proc. civ., respectiv aceea a nulității recursului, admițând excepția cu acest obiect.