ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 117/2023

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2023

I Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sighetu Marmației sub nr. x/2022 la data de 14 februarie 2022, contestatoarea S.C. UNITATEA S.A.., în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - A. (fosta AVAS), a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța în cauză:

- să constate în conformitate cu dispozițiile art. 35 C. proc. civ., art. 128, art. 131 alin. (1) Codul de procedură fiscală (în forma in vigoare la 25.11.2003, inexistența dreptului paratei A.. de a mai efectua orice act de executare silită sau de realizare precum și faptul că sunt lipsite de efecte juridice actele de executare îndeplinite ca urmare a prescrierii extinctive a dreptului de a cere executarea silită a creanței fiscale de 188.295,77 USD, înscrisă în titlul executoriu x/25.11.2003, pentru care s-a înscris în CF x (nr. CF vechi x) Sighetu Marmației procesul-verbal de sechestru nr. x/14.07.2004 și interdicție de înstrăinare și grevare în favoarea A.V.A.S.;

- să oblige pârâta A.. să înceteze orice măsura de realizare a creanței fiscale în cuantum de 188.295,77 USD și să scadă această creanță din evidențele analitice de plătitori;

- să dispună rectificarea CF x (nr. CF vechi x) Sighetu Marmației în sensul radierii sechestrului înscris în favoarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului sub C4, asupra competenței de sub B2-3, respectiv asupra dreptului de proprietate al S.C. B. S.A. din imobilul de sub Al, pentru valoarea de 188.295,77 USD, debit prescris, precum și a interdicției de înstrăinare înscrise în CF x Sighetu Marmației sub B6, asupra competintei de sub B2-B3, respectiv asupra imobilului de sub Al, pentru valoarea de 188.295, 77 USD;

- să dispună rectificarea CF x-C14-U1 (nr. CF vechi x) Sighetu Marmației în sensul radierii sechestrului înscris în favoarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului sub C4, asupra competintei de sub Al;

- cu cheltuieli de judecată în caz de opunere la admiterea cererii, în conformitate cu dispozițiile art. 453 C. proc. civ.

În drept s-au invocat prevederile art. 109, 128, 131 Codul de procedură fiscală 2003, art. 215 alin. l, 217,218 Codul de procedură fiscală actual, 911, 908 N. C. civ. si 451 si urm C. proc. civ.

2.1 Prin sentința civilă nr. 1223 din data de 28 iunie 2022, Judecătoria Sighetu Marmației a admis excepția de necompetență teritorială invocată de instanță din oficiu și a declinat în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București competența de soluționare a cererii formulate de contestatoarea S.C. UNITATEA S.A.., în contradictoriu cu Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - A. (fosta A.V.A.S.).

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Sighetu Marmației a reținut că, împotriva contestatoarei-debitoare S.C. Unitatea Sighet s-a pornit de către intimata A.V.A.S. (A..) procedura de executare silită, pentru recuperarea creanței fiscale, iar având în vedere dispozițiile art. 260 alin. (3) și (4) Codul de procedură fiscală, se aplică dispozițiile din C. proc. civ. referitoare la contestația la executare. Totodată, s-a reținut că, în speță, creanța a cărei anulare se solicită este o creanță administrată de un organ fiscal central, respectiv A.., iar debitoarea are sediul în raza de competență a Judecătoriei Sectorului 4 București. S-a mai arătat că petitele referitoare la rectificarea CF, în sensul radierii sechestrului înscris in favoarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului sunt accesorii cererii principale de anulare a creanțelor fiscale ca urmare a intervenirii prescripției creanței.

2.2 Prin sentința civilă nr. 13940 din data de 20 octombrie 2022, Judecătoria Sectorului 4 București – secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București, invocată de instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de contestatoarea S.C. UNITATEA S.A. București, în contradictoriu cu intimata Autoritatea pentru Administrarea Arhivelor Statului – A.., în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației, a constatat ivit conflict negativ de competență și a suspendat judecata, înaintând dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

Astfel, Judecătoria Sectorului 4 București – secția civilă a reținut că, la termenul de judecată din data de 15.06.2022 și prin concluziile scrise formulate, contestatoarea a precizat că, prin capătul principal de cerere, nu a înțeles să formuleze contestație la executare, ci o acțiune în constatare, în temeiul art. 35 C. proc. civ. (constatarea inexistenței dreptului intimatei de a mai efectua orice act de executare silită sau de realizare precum și faptul că sunt lipsite de efecte juridice actele de executare îndeplinite ca urmare a prescrierii extinctive a dreptului de a cere executarea silită a creanței fiscale de 188.295,77 USD), cerere care atrage o competență teritorială relativă a instanței, astfel cum reiese per a contrario din dispozițiile art. 129 pct. 3 rap. la art. 126 C. proc. civ.

Or, sub acest aspect, ținând cont de dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., instanța a constatat că intimata nu are sediul în sectorul 4 al municipiului București, iar în cauză nu sunt incidente norme de competență teritorială alternativă în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București. Chiar și în situația în care nu ar exista norme de competență teritorială relativă în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației, se constată că aceasta a devenit oricum competentă să soluționeze cauza ca urmare a neinvocării excepției necompetenței teritoriale de către pârât prin întâmpinare, conform art. 130 alin. (3) C. proc. civ., cu consecința decăderii acestuia din dreptul de a invoca această excepție, instanța neputând să invoce din oficiu necompetența de ordine privată. În acest caz, competența este și rămâne câștigată în mod irevocabil, atât timp cât procesul se desfășoară în continuare, instanței sesizate de reclamant. Prin urmare, instanța a apreciat că excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu este întemeiată, sens în care a admis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației.

S-a mai apreciat că invocarea de către instanță a excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București nu poate fi supusă criticilor referitoare la imposibilitatea invocării excepției necompetenței teritoriale relative, întrucât în acest caz ea se impune ca remediu al încălcării regulilor de competență de către instanța devenită competentă, astfel încât nu se mai supune regulilor din cuprinsul art. 130 alin. (3) C. proc. civ.

Instanța Judecătoriei Sectorului 4 București a mai apreciat că, și în situația în care s-ar considera că în prezenta cauză reclamanta a invocat prescripția dreptului intimatei de a cere executarea silită a creanței fiscale în cuantum de 188295,77 USD pe calea unei contestații la executare, competența de soluționare ar reveni tot Judecătoriei Sighetu Marmației, întrucât executarea silită împotriva contestatoarei debitoare se realizează prin executare imobiliară asupra imobilului situat în Sighetu Marmației, str. x, jud. Maramureș, compus din teren și construcții, intabulat în CF nr. x, conform procesului-verbal de aplicare a sechestrului nr. x/14.07.2004. În acest sens, se are în vedere că procesul-verbal de aplicare a sechestrului reprezintă un act de executare, din moment ce, potrivit art. 59 din O.U.G. nr. 51/1998, în vigoare la data emiterii procesului-verbal nr. x/14.07.2004, sechestrarea bunurilor urmăribile aparținând debitorului se realizează în vederea valorificării acestora. De asemenea, din actele dosarului nu rezultă existența vreunei forme de executare desfășurată împotriva contestatoarei S.C. Unitatea S.A. pe raza sectorului 4 București.

Prin urmare, competența de soluționare a prezentei cauze aparține Judecătoriei Sighetu Marmației, aceasta fiind instanța în circumscripția căreia se află imobilul asupra căruia s-a instituit sechestrul de către intimată, prin procesul-verbal de aplicare a sechestrului nr. x/14.07.2004, neprezentând importanță locul unde se află sediul debitoarei, din moment ce nu sunt aplicabile dispozițiile art. 650 alin. (1) din Noul C. proc. civ., iar din actele dosarului nu rezultă efectuarea vreunei forme de executare silită pe raza sectorului 4 București.

În ceea ce privește cererea accesorie de rectificare a cărții funciare în sensul radierii sechestrului înscris în favoarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, în conformitate cu dispozițiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ. (art. 17 C. proc. civ. 1865), s-a apreciat că revine instanței competente să soluționeze capătul principal de cerere, respectiv Judecătoriei Sighetu Marmației, competența de soluționare a acestui capăt de cerere, atât în situația în care s-ar considera că acesta din urmă este reprezentat de o acțiune în constatare, cât și în situația în care este reprezentat de o contestație la executare.

II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la prezentul conflict negativ de competență

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 rap. la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Dispozițiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Înalta Curte constată că, în speță, instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit competența teritorială de soluționare a cauzei, reținând diferit dispozițiile legale incidente cauzei.

Astfel, Judecătoria Sighetu Marmației a reținut că obiectul cauzei este o contestație la executare, iar potrivit 651 C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află la data sesizării organului de executare domiciliul sau sediul debitorului, în timp ce Judecătoria Sectorului 4 București a reținut că petitul principal al cererii îl reprezintă o acțiune în constatare în temeiul art. 35 C. proc. civ., astfel cum a precizat contestatoarea la termenul de judecată din data de 15.06.2022 și prin concluziile scrise formulate, cerere care atrage o competență teritorială relativă a instanței, astfel cum reiese per a contrario din dispozițiile art. 129 pct. 3 rap. la art. 126 din C. proc. civ.

Înalta Curte mai constată că prin cererea de chemare în judecată contestatoarea S.C. Unitatea S.A. a solicitat să se constate în conformitate cu dispozițiile art. 35 C. proc. civ., art. 128, art. 131 alin. (1) Codul de procedură fiscală (în forma în vigoare la 25.11.2003) inexistența dreptului pârâtei A.. de a mai efectua orice act de executare silită sau de realizare precum și faptul că sunt lipsite de efecte juridice actele de executare îndeplinite ca urmare a prescrierii extinctive a dreptului de a cere executarea silită a creanței fiscale de 188.295,77 USD, înscrisă în titlul executoriu x/25.11.2003, pentru care s-a înscris în CF x (nr. CF vechi x) Sighetu Marmației procesul-verbal de sechestru nr. x/14.07.2004 și interdicție de înstrăinare și grevare în favoarea A.V.A.S.

De asemenea, Înalta Curte constată că la termenul de judecată din data de 15.06.2022, precum și prin concluziile scrise formulate, contestatoarea a precizat că acțiunea cu care a fost sesizată instanța nu este o contestație la executare, așa cum rezultă din petitele formulate: un petit de acțiune în constatare, un petit de obligație de a face, un petit de rectificare Carte Funciară.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (2) C. proc. civ., care consacră dreptul de a determina limitele cererii de chemare în judecată sau ale apărării, obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.

Limitele cererii sunt determinate de reclamant, el fiind cel care stabilește cadrul procesual al judecății, respectiv persoanele care sunt chemate la judecată, obiectul, adică ceea ce se pretinde prin cerere, și cauza, respectiv temeiul juridic al cererii.

În ceea ce privește obiectul, instanța este ținută de cererea reclamantului, neputându-și depăși limitele, deoarece obligația instanței de a se pronunța numai cu privire la ceea ce s-a cerut constituie garanția aplicării principiului disponibilității. Acest aspect rezultă și din dispozițiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel. Dacă însă formulările reclamantului sunt improprii și nu se poate determina exact obiectul, instanța este datoare, în baza rolului activ, să solicite precizarea necesară, asigurându-se și în acest mod respectarea principiului disponibilității. În toate cazurile, deci și atunci când cererea a fost precizată sau modificată, instanța trebuie să se pronunțe omnia petita asupra tuturor capetelor de cerere, atât asupra capătului principal, cât și asupra celor accesorii.

Prin urmare, având în vedere că S.C. Unitatea S.A. București a trasat limitele cererii deduse judecății prin precizările făcute atât în ședința publică din data de 15.06.2022, cât și prin concluziile scrise depuse la dosar, Înalta Curte reține că partea a învestit instanța cu o acțiune în constatare în temeiul art. 35 C. proc. civ.

Acțiunea în constatare reglementată de art. 35 C. proc. civ., numită și cerere în recunoașterea dreptului sau în confirmare, este acea acțiune prin care reclamantul solicită instanței numai să constate existența unui drept subiectiv al său ori inexistența unui drept subiectiv al pârâtului împotriva sa. Deci, reclamantul solicită constatarea existenței sau inexistenței unui raport juridic concret.

În ceea ce privește competența soluționării unei astfel de cereri, dispozițiile art. 125 C. proc. civ. prevăd că instanța competentă se determină după regulile prevăzute pentru cererile având ca obiect realizarea dreptului.

Or, în cazul de față, realizarea dreptului reclamantei se poate face pe calea unei contestații la executare.

Raportat la actele dosarului, se constată că este vorba de o creanță fiscală din anul 2003, înscrisă în titlul executoriu nr. x/25.11.2003, pentru care s-a înscris în cartea funciară nr. x (nr. CF vechi x) Sighetu Marmației procesul-verbal de sechestru nr. x/14.07.2004 și interdicția de înstrăinare și grevare în favoarea A.V.A.S. cu privire la imobilul situat în Sighetu Marmației, str. x, jud. Maramureș.

Totodată, se constată că în cazul contestării executării silite ce are la bază un titlu executoriu ce vizează creanțe fiscale, sunt aplicabile dispozițiile art. 168 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 (Codul de procedură fiscală în vigoare la momentul emiterii procesului-verbal de sechestru, respectiv 14.07.2004), potrivit cărora "Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență." Or, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (3) din O.G. nr. 92/2003 (Codul de procedură fiscală în vigoare la momentul emiterii procesului-verbal de sechestru, respectiv 14.07.2004), "Unde prezentul cod nu dispune se aplică prevederile C. proc. civ.."

Potrivit art. 24 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, "Dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare", iar potrivit art. 25 alin. (1) din același act normativ, "Procesele în curs de judecată, precum și executările silite începute sub legea veche rămân supuse aceleiași legi" .

În acest context factual, se reține că, având în vedere momentul demarării procedurii execuționale, dispozițiile legale aplicabile sunt prevederile C. proc. civ. din 1865.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ. din 1865, contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

În cauză, se observă că actele de executare silită sunt realizate prin executare imobiliară asupra imobilului situat în Sighetu Marmației, str. x, jud. Maramureș, compus din teren și construcții, intabulat în cartea funciară x, conform procesului-verbal de aplicare a sechestrului nr. x/14.07.2004.

Prin urmare, competența aparține instanței de executare în raza căreia se efectuează executarea bunului imobil, respectiv a Judecătoriei Sighetu Marmației, fiind astfel lipsit de relevanță sediul debitoarei.

În ceea ce privește petitele referitoare la rectificarea cărții funciare în sensul radierii sechestrului înscris în favoarea Autorității pentru Valorificarea Activelor Statului, în conformitate cu dispozițiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ. (art. 17 C. proc. civ. 1865), petite accesorii cererii principale, competența de soluționare a acestora revine instanței competente să soluționeze capătul principal de cerere, respectiv Judecătoriei Sighetu Marmației, în temeiul principiului accesorium sequitur principale și conform art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sighetu Marmației.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 ianuarie 2023.