ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 979/2023

Ședința publică din data de 22 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 11.10.2021, pe rolul Curții de Apel București – secția aVIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară - Consiliul Superior al Magistraturii a formulat cerere de chemare în judecată a domnului judecător B. Inspector – șef al Inspecției Judiciare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, pentru/infracțiunile realizate la soluționarea plângerii împotriva lucrării nr. 21-2934 a direcției de inspecție pentru-judecători înaintata la data de 03 septembrie 2021 – incompatibilitate, hărțuire, omisiunea sesizării, inducerea în eroare a organelor judiciare, favorizarea făptuitorilor, tăinuire, obstrucționarea justiției, presiune asupra justiției, compromiterea intereselor justiției, cercetare abuzivă, represiune nedreaptă, purtare abuzivă, abuzul în serviciu, neaplicarea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, abuzul de autoritate, complicitate la tentativele de omor cu premeditare împotriva familiei A..

Prin sentința civilă nr. 518 din data de 16.03.2022, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată; a respins contestația formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară - Consiliul Superior al Magistraturii, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 518 din data de 16.03.2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat apel reclamantul A., invocând dispozițiile art. art. 409 lit. d) din Noul C. proc. pen.

Prin motivele de apel se arată că hotărârea primei instanțe este lovită de nulitate pentru că este pronunțată împotriva prevederilor imperative ale art. 353 din Noul C. proc. pen. unde se precizează că: "judecata poate avea loc numai dacă persoana vătămată și părțile sunt legal citate și procedura este îndeplinită".

Or, judecătorul instanței de fond a amânat de două ori cauza fără a emite citații.

Intimata-pârâtă Inspecția Judiciară - Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului având în vedere că reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile C. proc. pen., iar nu cele specifice procedurii civile aplicabile speței deduse judecății, astfel că acestea apar ca fiind străine cauzei. Recurentul nu produce critici de nelegalitate cu privire la sentința atacată care să permită individualizarea în concret a normelor de drept material potențial încălcate sau aplicate greșit de instanța de contencios administrativ căreia i s-a adresat cu solicitarea de desființare a actului administrativ emis de Inspecția Judiciară.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 19 septembrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 22 februarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." De asemenea, conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar alin. (2) al aceluiași text prevede că: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488", motive de nelegalitate enumerate, prin urmare, cu caracter limitativ în cuprinsul acestui articol.

Așadar, recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de prevederile art. 488 C. proc. civ.

Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 din C. proc. civ. atrage, conform art. 489 alin. (2) din același act normativ, sancțiunea nulității recursului.

În concret, condiția legală a încadrării motivelor de recurs în cazurile de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., precum și a dezvoltării motivelor, implică determinarea greșelilor anume imputate, o argumentare a criticii în fapt și în drept și arătarea probelor pe care se bazează.

Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată de instanța inferioară nu este suficientă pentru casarea acesteia, partea recurentă având obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege și să dezvolte critici subsumate acestora, deoarece simpla indicare a textelor de lege nu echivalează cu motivarea recursului și nu conduce, implicit, la casarea hotărârii atacate.

În plus, este de observat că în actuala reglementare recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită exclusiv cu analiza conformității hotărârii recurate cu normele legale incidente, prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite, așadar, prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere de legiuitor și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate.

În speță, recurentul-reclamant a criticat sentința de fond sub aspectul încălcării normelor de procedură penală invocând în acest sens dispozițiile art. 353 din Noul C. proc. pen.

În atare situație, Înalta Curte reține că acesta nu a formulat critici care să vizeze nelegalitatea sentinței atacate, întrucât nu a făcut referire la motivul/motivele pentru care consideră că prima instanță a aplicat în mod greșit normele de drept material incidente, aspect care echivalează cu nemotivarea recursului, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implicând indicarea în concret a greșelilor anume imputate instanței de fond și încadrarea lor într-unul dintre cazurile de casare reglementate de art. 488 din C. proc. civ.

În consecință, pentru neîncadrarea criticilor formulate în vreunul din cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., conform dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, a nulității recursului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței nr. 518 din 16 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 22 februarie 2023.