ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 976/2023

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată la data de 20.08.2020, pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat anularea rezoluției inspectorului-șef al Inspecției Judiciare din data de 03.08.2020 dată în lucrarea nr. C20-916 prin care a fost respinsă plângerea împotriva rezoluției de clasare nr. 1657A din data de 25.05.2020 dată de Direcția de inspecție pentru procurori în lucrarea nr. 20-1776.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 935 din data de 15 iunie 2021, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca fiind neîntemeiată.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 935 din data de 15 iunie 2021pronunțate de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A.. În dezvoltarea criticilor formulate, recurentul a arătat că prin hotărârea atacată a fost respinsă acțiunea introductivă pe motiv că "faptele reclamate împotriva magistraților, din sfera răspunderii disciplinare a acestora, nu pot fi cercetate deoarece s-a împlinit termenul de maxim 2 ani prescris de lege pentru o astfel de finalitate". În raport cu prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., arată că invocarea în cauză a prevederilor art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 nu poate fi luată în considerare ca deplin operabilă, atât timp cât în cuprinsul sesizărilor adresate Inspecției Judiciare a făcut referire concretă și la fapte săvârșite de magistrați în interiorul termenului de 2 ani invocat. La pct. g) din plângere a făcut referire la încheierea nr. 39/09.03.2020 pronunțată de judecătorul B., în dosar nr. x/2019, cu încălcarea gravă a normelor legale privind incompatibilitatea, generate de faptul că însuși judecătorul B. este cel care a pronunțat sentința penală de condamnare în dosar nr. x/2016 În același interval de 2 ani al efectivității sancțiunii disciplinare, se încadrează și faptele semnalate în plângerea adresată Inspectorului Șef al Inspecției Judiciare, la pct. d), d)2) și e), care nu au fost în niciun fel amintite sau cercetate în fondul cauzei. Invocarea în astfel de cauze a unor prevederi discriminatorii, de genul celor cuprinse în art. 46 din Legea nr. 317/2004, care scot anumite categorii profesionale de sub incidența normei de drept civil privind prescripția instinctivă - (art. 2500 C. civ.) creează premisele invocării în această cauză a excepției de neconstituționalitate a prev. art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind organizarea și funcționarea Consiliului Superior al Magistraturii, excepție pe care o ridică în fata instanței de recurs investite cu judecarea cauzei.

Apărările formulate în cauză. Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 19 septembrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 22 februarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea rezoluției inspectorului-șef al Inspecției Judiciare din data de 03.08.2020 dată în lucrarea nr. C20-916 prin care a fost respinsă plângerea împotriva rezoluției de clasare nr. 1657A din data de 25.05.2020 dată de Direcția de inspecție pentru procurori în lucrarea nr. 20-1776. Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând, în esență că, sesizarea formulată la data de 14.05.2020 a fost clasată pe motiv că faptele reclamate împotriva magistraților, din sfera răspunderii disciplinare a acestora, nu pot fi cercetate deoarece s-a împlinit termenul maxim de 2 ani prescris de lege pentru o astfel de finalitate. În acest sens, la art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 se prevede: "Acțiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârșită". Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă faptul că exercitarea unei acțiuni în atragerea răspunderii disciplinare a magistraților poate fi făcută în termen de cel mult 2 ani de la data la care abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 din Legea nr. 303/2004 a fost săvârșită. Termenul de 2 ani are natura juridică a unui termen de decădere de drept substanțial pentru că împlinirea sa are drept consecință imposibilitatea exercitării acțiunii disciplinare. Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate. Astfel, prin motivele de recurs se invocă incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. conform căruia, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004: "Acțiunea disciplinară poate fi exercitată în termen de 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare, dar nu mai târziu de 2 ani de la data la care fapta a fost săvârșită". La data de 14.05.2020 petentul A. a adresat Inspecției Judiciare sesizarea nr. 20-1776 prin care și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modul de instrumentare și soluționare de către procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov și Parchetul de pe lângă Judecătoria Brașov a dosarelor penale nr. x/2014 și nr. y/2016 În cadrul contestației de învestire a primei instanțe, reclamantul a învederat că prin rezoluția atacată s-au cercetat numai aspectele semnalate de reclamant cu privire la procurorii C. și D., fără a se nominaliza magistrații care s-ar face vinovați de instrumentarea dosarelor penale nr. x/2014 și nr. y/2016, respectiv "fără a cuprinde vreo mențiune referitoare la aspectele sesizate cu privire la un număr semnificativ mai larg de magistrați din cadrul Curții de Apel Brașov, fapte pentru care nu era împlinit termenul de 2 ani prevăzut de art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 pentru exercitarea acțiunii disciplinare". În cauza de față acest motiv nu este incident, având în vedere că interpretarea pe care prima instanță a dat-o dispozițiilor legale este corectă. Astfel, în mod corect a reținut prima instanță că în cuprinsul Rezoluției nr. 16567A din data de 25.05.2022 s-a menționat că, dosarul penal nr. x/2014 a fost înregistrat pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov la data de 22.09.2014, iar prin rechizitoriul emis la data de 22.11.2015, verificat sub aspectul legalității și temeiniciei de procurorul general, procuror C. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, s-a dispus printre altele trimiterea în judecată a petentului pentru comiterea infracțiunilor prevăzute și pedepsite de art. 32 C. pen. raportat la art. 8 alin. (1), (3) din Legea nr. 241/2005 și art. 36 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 38 alin. (1) C. pen. Având în vedere că, intimatul-pârât a fost sesizat cu plângerea formulată de reclamant prin care și-a exprimat nemulțumirea cu privire la modul de instrumentare și soluționare de către procuror a dosarului nr. x/2014, iar rechizitoriul este actul procesual prin care procurorul dispune trimiterea în judecată a inculpatului și pune în mișcare acțiunea penală, Înalta Curte constată că odată cu emiterea rechizitoriului la data de 22.11.2015, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov s-a dezînvestit și de la acel moment începe să curgă termenul de prescripție de 2 ani pentru analizarea răspunderii disciplinare a procurorului C., termen care s-a împlinit la data de 20.11.2017. În ceea ce privește instrumentarea dosarului nr. x/2016 înregistrat la data de 19.10.2016 pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Brașov, Înalta Curte de asemenea constată că, în mod corect a reținut prima instanță împlinirea termenului de prescripție de 2 ani care a început să curgă de la data emiterii soluției de clasare adoptată de procurorul D. la data de 23.02.2017 și împlinit la data de 23.02.2019. În acest context, în mod corect a reținut atât intimatul-pârât, cât și prima instanță că la data sesizării Inspecției Judiciare - 14.05.2020 - cu lucrarea nr. 20-1776, faptele presupus a fi săvârșite de procurorul C. și procurorul D., supuse verificării prealabile erau prescrise. Cu privire la motivele de recurs, prin care recurentul-reclamant își exprimă nemulțumirea cu privire la lipsa unei analize a activității magistraților din cadrul Curții de Apel Brașov, pentru care nu ar fi fost împlinit termenul de 2 ani prevăzut de art. 46 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 pentru exercitarea acțiunii disciplinare, Înalta Curte constată că verificările efectuate de inspectorii judiciari vizează aspectele semnalate în sesizare, iar aceste aspecte nu pot constitui o veritabilă critică de nelegalitate fiind incidente dispozițiile art. 73 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 potrivit cărora: "Inspectorii judiciari pot solicita, în condițiile legii, inclusiv conducătorilor instanțelor sau parchetelor, orice informații, date, documente sau pot face orice verificări pe care le consideră necesare în vederea efectuării cercetării disciplinare ori a exercitării celorlalte atribuții prevăzute de lege sau regulamente". În acest context, Înalta Curte constată că inspectorul judiciar desemnat cu soluționarea sesizării nr. 20-1776 a efectuat verificările prealabile în limitele de competență, neputând fi reținute afirmațiile recurentului-reclamant în sensul că ar fi fost ignorate unele abateri disciplinare pentru care nu era împlinit termenul de exercitare a acțiunii disciplinare. În ceea ce privește rezoluția inspectorului șef din data de 03.08.2020 emisă în lucrarea nr. C20-916 prin care a fost respinsă plângerea împotriva rezoluției de clasare nr. 1657A din data de 25.05.2020, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut faptul că recurentul-reclamant nu a formulat critici cu privire la nemotivare sau motivare insuficientă ori străină de natura plângerii formulate, neinvocând aspecte intrinseci ori extrinseci, proprii rezoluției emise de către inspectorul șef, context în care, în mod corect prima instanță a respins ca neîntemeiată contestația formulată împotriva acestei rezoluții. Prin urmare, Înalta Curte apreciază că susținerile și criticile formulate împotriva hotărârii primei instanțe sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.