ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 93/2023

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28.09.2017 pe rolul Curții de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România, anularea Deciziei nr. 820/21.07.2017, emise de către pârâtă, respectiv să se constate calitatea reclamantei A. de persoană îndreptațită să beneficieze de prevederile O.U.G. nr. 83/1999 pentru Imobilul Sinagoga, situat în Municipiul Botoșani, str. x, jud. Botoșani, fostă proprietate comunitară evreiească, preluată abuziv de către Statul Român. De asemenea, a solicitat acordarea de despăgubiri.

Prin sentința nr. 106 din 20 octombrie 2021, Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare;

A anulat, în parte, Decizia nr. 820/2017 emisă de Comisia Specială de Retrocedare;

A admis, în parte, cererea și a obligat pârâta la stabilirea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul teren în suprafață de 199 m.p., situat în Botoșani str. x identificat x în planul de situație anexat raportului de expertiză întocmit de expert B., fostă proprietate a comunității evreiești;

A obligat pârâta la plata sumei de 10.000 RON cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.

3.1. Împotriva sentinței nr. 106 din 20 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs principal pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România (C.S.R.), întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, constatarea calității reclamantei A. de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent doar pentru suprafața de 94 mp, precum și exonerarea recurentei-pârâte de la plata cheltuielilor de judecată sau, în subsidiar, diminuarea acestor cheltuieli la un cuantum minim.

3.2. Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs incident și reclamanta A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată, în sensul obligării recurentei-pârâte la emiterea deciziei cu propunerea de acordare a despăgubirilor pentru întregul imobil (teren și construcție), situat în municipiul Botoșani, str. x.

4.1. Recurenta-reclamantă A. a formulat întâmpinare la recursul principal, prin care invocă excepția nulității acestuia, având în vedere că argumentele invocate prin cererea de recurs nu se circumscriu motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

4.2. Recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului incident, ca inadmisibil.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. Analizând cu prioritate excepția tarvidității formulării cererii de recurs de către recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este tardiv formulat.

Potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004: "Hotărârea pronunțată în prima instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

În ceea ce privește recursul formulat de pârâta Comisia Specială de Retrocedare, Înalta Curte constată că sentința recurată a fost comunicată acesteia la data de 26.01.2022, iar cererea de recurs a fost înregistrată la Curtea de Apel Suceava la data de 02.03.2022.

Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., republicat, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.

Astfel, în raport cu data comunicării sentinței recurate – 26 ianuarie 2022, termenul de declarare a recursului se împlinea la data de 14 februarie 2022 (luni).

În raport de aceste aspecte, se constată că recursul de față a fost declarat și motivat cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii recurate, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, termen care s-a împlinit pentru recurenta-pârâtă la data de 14 februarie 2022.

De asemenea, se reține recurenta-pârâtă nu a formulat o cerere de repunere în termen, în condițiile art. 186 C. proc. civ., și nici nu a făcut dovada faptului că întârzierea s-ar fi datorat unor motive temeinic justificate, astfel cum acest text de lege prevede.

Prin urmare, pentru considerentele anterior arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 coroborate cu cele ale art. 248 C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulat, recursul principal declarat de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România împotriva sentinței nr. 106 din 20 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal.

2.2. În ceea ce privește recursul incident declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva aceleiași sentințe, Înalta Curte constată că potrivit art. 472 alin. (2) C. proc. civ.: "Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

Legiuitorul a înțeles să transpună aplicarea acestor prevederi și în privința procedurii de soluționare a recursului, sens în care art. 491 alin. (1) C. proc. civ. prevede că: "Recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile."

Prin urmare, Înalta Curte, văzând soluția dată în privința recursului principal declarat de recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare, ce nu implică cercetarea fondului, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. coroborate cu art. 472 alin. (2) și, respectiv, art. 491 alin. (1) din același act normativ, va constata rămas fără efect recursul incident declarat de A. împotriva aceleiași sentințe.

În temeiul art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România la plata către recurenta-reclamantă A. a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial redus, conform art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., apreciind că se justifică reducerea onorariului avocațial solicitat, în cuantum total de 5.887,41 RON, în raport cu complexitatea cauzei și cu activitatea desfășurată de avocat, care a constat în formularea întâmpinării și a recursului incident și prezența la singurul termen de judecată acordat în ședință publică în vederea soluționării recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul principal declarat de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România împotriva sentinței nr. 106 din 20 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Suceava – secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Constată rămas fără efect recursul incident declarat de A. împotriva aceleiași sentințe.

Obligă recurenta-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri care au aparținut cultelor religioase din România la 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către recurenta-reclamantă A., reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 12 ianuarie 2023.