ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 90/2023

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2023

Asupra apelului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 07.10.2020, inițial pe rolul Curții de Apel Cluj – secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, reclamanții A., B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Muncii și Protectiei Sociale, Casa Națională de Pensii Publice și Casa Județeană de Pensii Maramureș, obligarea pârâților la respectarea legii, astfel cum este în vigoare, și majorarea punctului de pensie la 1.775 RON (40%) de la data de 01.09.2020.

Prin încheierea din data de 09.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, s-a dispus trimiterea dosarului secției a III-a contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel Cluj, competentă să judece cauza.

Prin sentința civilă nr. 33/2021 din 10 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâtul Guvernul României, și s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 33/2021 din 10 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal au declarat apel reclamanții A. și B., arătând că sentința atacată nu este corectă, întrucât Legea nr. 127/2019 a intrat în vigoare odată cu publicarea în Monitorul Oficial, și nu la data de 01.09.2020.

Consideră că o dovadă în acest sens este faptul că în bugetul asigurărilor sociale pe anul 2020 a fost cuprinsă și majorarea punctului de pensie la 1.775 RON.

Arată că, potrivit Constituției României, drepturile și libertățile nu se pot anula printr-o ordonanță de urgență și că Guvernul României a încălcat dispozițiile Legii nr. 127/2019; că nu dețin o decizie a Casei Județene de Pensii prin care să se precizeze modificarea valorii punctului de pensie.

Apelanții-reclamanți solicită admiterea apelului, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

4.1. Intimata-pârâtă Casa Națională de Pensii Publice a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea căii de atac formulate și admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive.

Consideră că instanța de fond a analizat probele ce au fost administrate, a stabilit împrejurările de fapt esențiale din cauză, a evocat normele substanțiale și procedurale incidente, pe care le-a aplicat în speță.

4.2. Intimatul-pârât Ministerul Muncii și Protectiei Sociale a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate în ceea ce privește soluția instanței de fond, de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată.

Reiterează excepția lipsei calității sale procesuale pasive în raport cu pretențiile deduse judecății în prezenta cauză.

4.3. Intimata-pârâtă Casa Județeană de Pensii Maramureș a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, având în vedere că art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019 a fost modificat prin art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020, intrată în vigoare la data de 18.08.2020, în sensul că, începând cu data de 01.09.2020, valoarea punctului de pensie este de 1.442 RON.

II. Soluția instanței de recurs

2.1. Analizând cu prioritate excepția inadmisibilității cererii de apel formulate de către reclamanții A. și B., invocată de către instanță din oficiu, Înalta Curte constată că apelul este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, lege specială în materie, stabilesc, derogând de la norma generală de procedură civilă, că pentru hotărârile judecătorești pronunțate în primă instanță calea de atac este recursul, declarat în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii atacate.

În cauză, Înalta Curte constată că reclamanții A. și B. au înțeles să declare apel împotriva hotărârii primei instanțe, și nu recurs, deși calea de atac a recursului a fost corect menționată în dispozitivul sentinței.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că se impune, cu prioritate, analizarea admisibilității căii de atac declarate, în raport cu dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale art. 457 alin. (1) C. proc. civ. privind principiul legalității căii de atac, potrivit cărora: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei."

De asemenea, potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii."

În aceste condiții, părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

În ceea ce privește recalificarea căii de atac a apelului în recurs, Înalta Curte reține prevederile art. 22 alin. (4) și art. 152 din C. proc. civ., conform cărora: "Judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. În acest caz, judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă" și, respectiv, "Cererea de chemare în judecată sau pentru exercitarea unei căi de atac este valabil făcută chiar dacă poartă o denumire greșită."

Instanța de control judiciar are în vedere și Decizia nr. 19 din 24 octombrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii, prin care s-a analizat sfera de aplicare a dispozițiilor art. 457 alin. (4) din C. proc. civ., în care legiuitorul vorbește expres despre recalificarea căii de atac, stabilindu-se următoarele:

"Admite recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov și, în consecință, stabilește că:

Dispozițiile art. 457 alin. (4) din C. proc. civ. nu sunt aplicabile dacă partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menționată în dispozitivul hotărârii atacate.

În ipoteza în care partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege, diferită de cea corect menționată în dispozitivul hotărârii atacate, instanța de control judiciar va respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., în măsura în care aceasta nu poate fi calificată prin aplicarea dispozițiilor art. 152 raportat la art. 22 alin. (4) din C. proc. civ.

Obligatorie, potrivit dispozițiilor art. 517 alin. (4) din C. proc. civ.."

Înalta Curte constată că apelul exercitat de reclamanții A. și B. nu poate fi recalificat în recurs prin aplicarea acestei decizii a Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât susținerile din cererea de apel nu pot fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

În speță, analizând apelul formulat de reclamanți, Înalta Curte constată că prin acesta nu s-a solicitat casarea hotărârii atacate, nu a fost indicat niciunul dintre temeiurile de drept ale cererii de recurs, prevăzute în art. 488 alin. (1) C. proc. civ., și nici nu au fost formulate critici la adresa hotărârii atacate, care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute în textul de lege anterior arătat.

În aceste condiții, întrucât cererea de apel nu conține suficiente elemente care să permită instanței să recalifice calea de atac formulată în cea prevăzută de lege, aceasta va fi respinsă, ca inadmisibilă, în temeiul art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.

2.3. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 457 alin. (1) și art. 483 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de A. și B. împotriva sentinței civile nr. 33/2021 din 10 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul declarat de A. și B. împotriva sentinței civile nr. 33/2021 din 10 februarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 12 ianuarie 2023.