Decizia nr. 69/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 850/2021 a Tribunalului Buzău

Circumstanțele cauzei. Cererea dedusă judecății. Prin sentința nr. 850 din data de 11.11.2021, Tribunalul Buzău a admis excepția perimării cererii de chemare în judecată invocată din oficiu, a constatat perimată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Biroul Executorului Judecătoresc B. și Directorul Băncii cu Capital Grecesc din Buzău, C. prin Director, având ca obiect obligația de a face.

Calea de atac exercitată. Împotriva sentinței nr. 850 din data de 11.11.2021, pronunțată de Tribunalul Buzău a declarat recurs reclamantul A..

Hotărârea Curții de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal. Prin decizia nr. 7 din data de 11.01.2022, Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția nulității recursului invocată din oficiu și a constatat nulitatea recursului declarat de reclamantul A., împotriva sentinței nr. 850 din data de 11.11.2021, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-pârâți Biroul Executorului Judecătoresc B. și Directorul Băncii cu Capital Grecesc din Buzău, pârât C. prin director, pentru nemotivare. 3. Cererea de recurs. Împotriva deciziei nr. 7 din data de 11.01.2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A..

Apărările formulate în cauză. Intimații-pârâți nu au formulat întâmpinări cu privire la cererea de recurs.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 09 mai 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 11 ianuarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra cererii de recurs. Analizând cu prioritate excepția tardivității recursului, în temeiul dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru argumentele expuse în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei." Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei." Din cuprinsul textului de lege rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, însă decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii. Este știut că recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii. Or, în cauza de față, recurentul-reclamant a formulat recurs împotriva unei decizii pronunțate în recurs, decizie care este definitivă. Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurentul-reclamant nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva deciziei atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului și având caracter definitiv nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, context în care recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 7/2022 va fi respins ca inadmisibil.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.