ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 68/2023

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A., magistrat-asistent în cadrul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în contradictoriu cu pârâții Colegiul de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, a solicitat anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 98 din 30 iunie 2021 și, pe cale de consecință, anularea parțială a Ordinului Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 88 din 10 mai 2021, în sensul dispunerii reîncadrării începând cu data de 01 mai 2021 pe funcția de magistrat-asistent gradul III, gradația 3, vechime în funcție între 10 -15 ani.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința civilă nr. 1997 din data de 21.12.2021, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Colegiul de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție și Președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs. Împotriva sentinței civile nr. 1997 din data de 21.12.2021, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, prin Ordinul Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 88 din 10 mai 2021 s-a dispus reîncadrarea sa începând cu data de 01 mai 2021 pe funcția de magistrat-asistent gradul III, gradația 3, vechime în funcție între 6-10 ani. La emiterea ordinului nu s-a avut în vedere faptul că la data de 15 aprilie 2021 a împlinit și 10 ani vechime în funcție, nu doar în muncă. Astfel, în perioada 01.03.2011 - 01.09.2012, a îndeplinit funcția de consilier juridic, în perioada 15.10.2012 - 14.04.2013, cursant în cadrul Școlii Naționale de Grefieri, în perioada 15.04.2013 - 30.11.2019, grefier cu studii superioare juridice în cadrul Curții de Apel București (repartizat în urma promovării examenului de absolvire a Școlii Naționale de Grefieri), iar din data de 01 decembrie 2019 funcția de magistrat-asistent în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție. În ceea ce privește noțiunea de "vechime în specialitate", așa cum este aceasta prevăzută în art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, contrar celor reținute de instanța de fond, apreciază că, în raport de prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, se impune ca perioada în care a avut calitatea de cursant al Școlii Naționale de Grefieri să fie avută în vedere și la calcularea vechimii în specialitate. Potrivit dispozițiilor art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, "(1) Constituie vechime în magistratură, aplicabilă și persoanelor prevăzute la art. 82 alin. (1) și (2), perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, judecător la Curtea Constituțională, judecător financiar, procuror financiar, consilier de conturi în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, auditor de justiție, personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), magistrat-asistent, grefier cu studii superioare juridice, avocat, notar, asistent judiciar, consilier juridic, personal de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi sau al Consiliului Legislativ, cadru didactic din învățământul juridic superior acreditat". O interpretare contrară ar însemna eludarea voinței legiuitorului care a înțeles să reglementeze în acest mod regimul juridic al perioadei pe care un grefier cu studii superioare juridice o parcurge în vederea formării inițiale. Astfel, în interpretarea restrictivă a instanței de fond ar trebui ca această perioadă să poată fi valorificată în cazul său doar ca vechime în muncă, rezultatul fiind că va fi privat de calculul la vechimea în specialitate de o perioadă de șase luni, deși dispozițiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 567/2004 sunt fără echivoc: "Perioada de școlarizare prevăzută în contractul de școlarizare va fi asimilată vechimii în specialitate, în raport cu nivelul studiilor de absolvire". În consecință, având în vedere că la data de 15 aprilie 2021 a împlinit și 10 ani vechime în funcție, nu doar în muncă, ar fi trebuit să se dispună reîncadrarea sa începând cu data de 01 mai 2021 pe funcția de magistrat-asistent gradul III, gradația 3, vechime în funcție între 10 -15 ani. În ceea ce privește capătul de cerere privind repararea integrală a prejudiciului suferit prin lipsirea de drepturile salariale cuvenite urmare a reîncadrării greșite dispuse începând cu data de 01 mai 2021, arată că acesta cuprinde trei componente: plata diferențelor salariale; plata prejudiciului cauzat de devalorizarea monedei naționale, echivalent al ratei inflației; plata beneficiului nerealizat, echivalent al dobânzii legale. În această privință, învederează că, prin decizia nr. 2 din 17 februarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, s-a reținut că actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflație acoperă prejudiciul cauzat creditorului, datorat devalorizării monedei naționale (damnum emergens), iar plata dobânzii legale acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (Iucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiu consacrat de art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza întâi și art. 1.535 alin. (1) din C. civ. Așadar, în virtutea respectării principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de către reclamant, solicită să se dispună ca sumele pe care pârâții vor fi obligați să i le plătească ca urmare a reîncadrării corecte începând cu data de 01 mai 2021, să fie actualizate cu indicele de inflație și cu dobânda legală penalizatoare, calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective. Nu în ultimul rând, referitor la dosarul nr. x/2018, învederează că l-a invocat ca practică judiciară pentru a arăta că mai există situații în care Înalta Curte a apreciat că este eronată opțiunea angajatorului pentru o interpretare restrictivă a dispozițiilor privind vechimea în magistratură, fără o analiză a condițiilor și scopului reglementării, în speță fiind recunoscut ca vechime în magistratură stagiul militar, deși la art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor nu este expres prevăzut.

Apărările formulate în cauză. Intimata-pârâtă Înalta Curte de Casație și Justiție a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 13 aprilie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 11 ianuarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 98 din 30 iunie 2021 și, pe cale de consecință, anularea parțială a Ordinului Președintelui Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 88 din 10 mai 2021, în sensul dispunerii reîncadrării începând cu data de 01 mai 2021 pe funcția de magistrat-asistent gradul III, gradația 3, vechime în funcție între 10 -15 ani. Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând, în esență că, perioada în care o persoană a urmat cursurile Școlii Naționale de Grefieri nu reprezintă vechime în magistratură. Investită cu soluționarea cererii de recurs de față, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate. Astfel, prin motivele de recurs se susține că hotărârea primei instanțe a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, precum și a dispozițiilor art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 567/2017, situație ce se circumscrie cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Înalta Curte constată că potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. Potrivit art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare, "constituie vechime în magistratură, aplicabilă și persoanelor prevăzute la art. 82 alin. (1) și (2), perioada în care judecătorul, procurorul, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) sau magistratul-asistent a îndeplinit funcțiile de judecător, procuror, judecător la Curtea Constituțională, judecător financiar, procuror financiar, consilier de conturi în secția jurisdicțională a Curții de Conturi, auditor de justiție, personal de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), magistrat-asistent, grefier cu studii superioare juridice, avocat, notar, asistent judiciar, consilier juridic, personal de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi sau al Consiliului Legislativ, cadru didactic din învățământul juridic superior acreditat." Din interpretarea acestor dispoziții rezultă că perioada în care grefierul cu studii superioare juridice a îndeplinit această funcție constituie vechime în magistratură, aspect în raport de care în mod corect a reținut prima instanță că, nici prevederile Anexelor la Legea nr. 153/2017 și nici cele ale art. 86 din Legea nr. 303/2004 nu fac referire la vechimea în muncă sau vechimea în specialitate ci la vechimea în funcția de judecător, procuror, personal asimilat acestora, grefier cu studii superioare, magistrat-asistent sau auditor de justiție și la vechimea în magistratură. Pe de altă parte, Înalta Curte constată că într-adevăr, potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și al personalului care funcționează în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, "perioada în care o persoană a avut calitatea de cursant al Școlii Naționale de Grefieri, dacă a promovat examenul de absolvire a Școlii Naționale de Grefieri, constituie vechime în muncă și vechime în specialitate". Într-adevăr, vechimea în muncă și vechimea în specialitate sunt recunoscute de dispozițiile legale sus-citate, însă având în vedere că pentru a se constata vechimea în magistratură se impune ca persoana care solicită acest lucru să fi îndeplinit efectiv funcția de grefier cu studii superioare, aspect în raport de care nu se poate reține incidența dispozițiilor sus-citate în cauza de față. Cu privire la susținerea recurentului-reclamant în sensul că, există situații în care Înalta Curte a apreciat că este eronată opțiunea angajatorului pentru o interpretare restrictivă a dispozițiilor privind vechimea în magistratură, fără o analiză a condițiilor și scopului reglementării, în speță fiind recunoscut ca vechime în magistratură stagiul militar, deși la art. 86 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor nu este expres prevăzut, respectiv hotărârea pronunțată în dosarul nr. x/2018, Înalta Curte constată că și această critică este nefondată și va fi respinsă. Așa cum de altfel recunoaște recurentul-reclamant pentru interpretarea dispozițiilor privind vechimea în magistratură, angajatorul trebuie să facă o analiză a condițiilor și scopului reglementării. În acest context, Înalta Curte constată că situația expusă în dosarul nr. x/2018 nu este similară cauzei de față având în vedere că, în acel dosar s-a reținut că durata stagiului militar constituie vechime în magistratură, prin raportare la faptul că "efectuarea de către intimatul-reclamant a obligație legale de satisfacere a stagiului militar în perioada octombrie 1998 – aprilie 1999 nu a determinat încetarea calității sale de judecător, una pe care a deținut-o în mod continuu de la 01.09.1998 la zi, cu acumularea vechimii corespunzătoare în funcție în toată această perioadă", în timp ce în dosarul de față se solicită recunoașterea perioadei în care recurentul-reclamant a urmat cursurile Școlii de Grefieri, perioadă în care acesta nu a îndeplinit funcția de grefier cu studii superioare în cadrul Curții de Apel București. În ceea ce privește capătul de cerere privind repararea integrală a prejudiciului suferit prin lipsirea de drepturile salariale cuvenite, Înalta Curte nu va mai analiza acest capăt de cerere având în vedere că, recunoașterea perioadei de 6 luni în care recurentul-reclamant a urmat cursurile Școlii Naționale de Grefieri, a fost respins. În acest context, Înalta Curte constată că aspectele invocate de prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, iar hotărârea primei instanțe a fost dată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale de drept material incidente cauzei.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs În considerarea argumentelor expuse, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge recursul, ca nefondat.