ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 662/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. 323 din 18 februarie 2022, Tribunalul București – secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Compania Municipală Termoenergetica București în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București – Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice și Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București prin Lichidator Judiciar Consorțiul Format din CITR Filiala Ilfov SPRL și A., în favoarea Curții de Apel București.

Investită prin declinare, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 2175 din 25 noiembrie 2022, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a VI-a civilă, a constatat ivit conflict negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Tribunalului București, secția a VI civilă, pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta a promovat o acțiune în pretenții, cauza juridică regăsindu-se în instituția plății nedatorate, potrivit temeiului de drept invocat expres în cererea introductivă ca fiind reprezentat de dispozițiile art. 1.341 și urm. C. civ., în concordanță cu motivele de fapt pe larg redate în cererea de chemare în judecată.

Astfel, reclamanta a solicitat, în principal, obligarea celor trei pârâte la restituirea sumei pe care susține că a plătit-o la bugetul de stat utilizând din eroare datele de identificare fiscală ale RADET, ceea ce a făcut ca suma respectivă să servească la stingerea unor obligații fiscale ale acesteia din urmă, în timp ce intenția reclamantei a fost să stingă propriile sale obligații fiscale.

În ce privește celelalte capete de cerere, Înalta Curte constată că au fost formulate cu titlu accesoriu, ca o consecință a restituirii sumei plătite nedatorat, astfel încât nu poate fi vorba despre mai multe capete principale de cerere.

Astfel fiind Înalta Curte apreciază că cererea principală, în pretenții întemeiate pe plata nedatorată, revine în mod indiscutabil spre soluționare Tribunalului, ca instanță civilă cu plenitudine de competență, conform art. 95 pct. 1 C. proc. civ., iar nu instanței de contencios administrativ și fiscal.

În acest sens, potrivit art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, contenciosul administrativ reprezintă activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.

Obiectul acțiunilor judiciare de contencios administrativ este reglementat de art. 8 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004, texte potrivit cărora "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.", respectiv "Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ".

Potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004 "(1) Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă. (2) Instanța este competentă să se pronunțe, în afara situațiilor prevăzute la art. 1 alin. (6), și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății. (3) În cazul soluționării cererii, instanța va hotărî și asupra despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru.(…)".

În acest context legislativ și având în vedere că obiectul principal al prezentei cauze este reprezentat, de o acțiune în pretenții întemeiate pe plata nedatorată, ca fapt juridic licit – izvor de obligații, iar nu pe un act administrativ tipic sau asimilat nelegal, se reține că pentru determinarea competenței materiale a instanței sunt incidente prevederile art. 95 pct. 1 și 94 pct. 1 lit. k) C. proc. civ., și nu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Faptul că, în speță, plata pretins nedatorată invocată drept temei al solicitării de restituire a fost făcută de reclamantă pentru stingerea unor obligații fiscale nu este de natură a transfera per se litigiul în sfera contenciosului administrativ, independent de cauza juridică a pretențiilor și de faptul că în cauză nu se contestă vreun act administrativ tipic sau asimilat a cărui eventuală nelegalitate să justifice acțiunea în pretenții, cu titlul de despăgubiri.

Concluzionând, natura obligațiilor stinse prin plata nedatorată nu transformă litigiul într-unul dintre cele enumerate de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și nu atrage competența instanței de contencios administrativ, în absența contestării unui act administrativ tipic sau asimilat, după cum aceasta nu poate fi atrasă nici prin raportare la capetele de cerere accesorii formulate de reclamantă.

Nu în ultimul rând, calificarea litigiului drept unul civil se impune și prin prisma principiului disponibilității, așa cum este acesta consacrat de art. 9 alin. (2) C. proc. civ., potrivit căruia "obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților". Instanța este așadar obligată să dea relevanță acestui principiu atât în ceea ce privește obiectul și cauza juridică a capătului principal de cerere, în restituire, cât și în ceea ce privește caracterul accesoriu pe care partea a înțeles să îl atribuie celorlalte capete de cerere. Cu alte cuvinte, instanței nu îi este permis să nesocotească ori să schimbe cauza juridică a pretențiilor dincolo de cea indicată expres de parte – pe de o parte, plata nedatorată și, pe de altă parte, însăși admiterea cererii principale de restituire, care, în opinia reclamantei, este de natură a servi per se drept cauză juridică pentru admiterea celorlalte solicitări.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București, secția a VI civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Compania Municipală Termoenergetica București în contradictoriu cu pârâții Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București – Administrația Sector 4 a Finanțelor Publice și Regia Autonomă de Distribuție a Energiei Termice București prin Lichidator Judiciar Consorțiul Format din CITR Filiala Ilfov SPRL și A., în favoarea Tribunalului București, secția a VI civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.