ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 66/2023

Circumstanțele cauzei. Cererea dedusă judecății. Contestatoarea A. a învestit Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal cu contestație în anulare formulată de împotriva deciziei nr. 64/R din 27.01.2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, având ca obiect "suspendare executare act administrativ". Prin cererile depuse în dosarul nr. x/2022 având ca obiect "contestație în anulare" contestatoarea A., în contradictoriu cu ANP și Penitenciarul Codlea, a ridicat excepția de neconstituționalitate a art. 504 alin. (3) și a art. 503 din C. proc. civ. În motivarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor legale sus citate contestatoarea a arătat, în esență, că în mod abuziv se condiționează, îngrădește și restrânge accesul liber la actul de justiție de timbrarea într-un anumit cuantum (de altfel extrem de ridicat) a unei acțiuni (fond, căi de atac, etc.,) în instanță, împiedicându-se astfel accesul justițiabilului la actul de justiție, fiind evident și descurajat, îngrădit, contribuabilul european justițiabil, cât timp respiră plătind secundă de secundă taxe la bugetul public din care se finanțează ministerul justiției, ministerul public. A mai arătat că neprevederea dreptului persoanei vătămate, justițiabilului de a beneficia de dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, dreptul la șanse egale procesuale și procedurale cu instituțiile publice, care sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru, este discriminatorie, încălcându-se astfel art. 1 alin. (3) și al .5, art. 4 alin. l și alin. (2), art. 11 alin. (1) și al., art. 24 alin. (1) și alin. (2), art. 15 alin. (1) și art. 16 alin. l și alin. (2),art. 20 alin. (1) și alin. (2), art. 2l alin. l.-3, art. 22 alin. (1) și (2), art. 23, art. 24 alin. l și alin. (2), art. 42 alin. (1), art. 44 alin. (2), art. 58, art. 52 alin. (1)-.3, art. 99 alin. l, art. 124 alin. (1)-(2), art. 13l și celelalte din Constituția României, precum și art. 15 alin. l și art. 16 alin. l, din Prevederile Declarației Universale a Drepturilor Omului ’’privind eliminarea discriminărilor ", art. 1, art. 2, art. 6, art. 7, art. 8, art. 10, art. 17, art. 18, art. 19, art. 30 și celelelte din "Prevederile Convenției pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertăților Fundamentale". A concluzionat că se impune admiterea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor legale menționate, întrucât lipsesc de predictibilitate și transparență actul de justiție cu intenția de a vătăma și mai mult persoanele părțile din procese prin taxarea abuzivă a unora și scutirea altora.

Hotărârea Curții de Apel Brașov. Prin încheierea de ședință din data de 3 august 2022, Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale privind excepțiile de neconstituționalitate a art. 503 și a art. 504 alin. (3) din C. proc. civ. ridicate de către contestatoarea A..

Cererea de recurs. Împotriva încheierii de ședință din data de 3 august 2022, pronunțată de Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs contestatoarea A., apreciind că în mod greșit a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitarea dispozițiilor art. 503 și art. 504 alin. (3) din C. proc. civ. prin prisma faptului că nu se permit probe noi în cadrul contestației în anulare, că cererea de contestație în anulare se soluționează de aceeași instanță ierarhic superioară, încălcându-se astfel Decizia CCR nr. 604, precum și faptul că dispozițiile art. 504 alin. (3) sunt neconstituționale deoarece nu permit formularea unei noi contestații în anulare, chiar și în ipoteza în care se invocă alte motive.

Apărările formulate în cauză. Intimatul-pârât a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 18 octombrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 11 ianuarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, pentru următoarele considerente: Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 503 și art. 504 alin. (3) din C. proc. civ. Curtea de Apel Brașov a respins cererea dedusă judecății reținând, în esență că motivarea în fapt a excepției de neconstituționalitate (prin care se apreciază că prin impunerea unei taxe judiciare de timbru justițiabililor persoane fizice față de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru a instituțiilor publice se creează o discriminare), nu are legătură cu art. 504 alin. (3) și a art. 503 din C. proc. civ., care privesc obiectul și motivele contestației în anulare, precum și sancțiunea formulării unei noi contestații în anulare, mai ales că contestatoarea nu a mai formulat o altă contestație în anulare. Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate. Astfel, prin motivele de recurs se susține că în mod greșit a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitarea dispozițiilor art. 503 și art. 504 alin. (3) din C. proc. civ. prin prisma faptului că nu se permit probe noi în cadrul contestației în anulare, precum și faptul nu se permite formularea unei noi contestații în anulare, chiar și în ipoteza în care se invocă alte motive. Potrivit dispozițiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata." Alin. (2) al aceluaiși articol menționează în mod expres că hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia; 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; 3. instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen; 4. instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză. Potrivit dispozițiilor art. 504 alin. (3) C. proc. civ. "o hotărâre împotriva căreia s-a exercitat contestația în anulare nu mai poate fi atacată de aceeași parte cu o nouă contestație în anulare, chiar dacă se invocă alte motive." Relevant este faptul că, pentru admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate dispozițiile art. 29 alin. (1) – (3) din Legea nr. 47/1992 trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ: - excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; - excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; - norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. Așadar, având în vedere că aceste condiții trebuie îndeplinite în mod cumulativ, neîndeplinirea uneia dintre ele conduce la respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale. Înalta Curte, în acord cu prima instanță constată că relevanța excepției de neconstituționalitate, exprimată în condiția ca textul de lege sau de ordonanță criticat pentru neconstituționalitate să aibă legătură cu soluționarea cauzei, se impune pentru că rațiunea instituirii acestui tip de control al constituționalității nu se justifică decât în situația în care problema incidentă de constituționalitate are caracter serios și este realmente utilă pentru soluționarea litigiului în cadrul căreia a fost ridicată. Or, în cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că în cererea de sesizare a Curții Constituționale contestatoarea a susținut că impunerea unei taxe judiciare de timbru justițiabililor, persoane fizice, față de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru a instituțiilor publice, creează o discriminare, iar în raport de considerentele reținute de către instanța de judecată în soluționarea acestei cereri, prin motivele de recurs se susține temeinicia excepției de neconstituționalitare a dispozițiilor art. 503 și art. 504 alin. (3) din C. proc. civ. prin prisma faptului că nu se permit probe noi în cadrul contestației în anulare, precum și faptul nu se permite formularea unei noi contestații în anulare. În acest context, Înalta Curte constată că soluționarea contestației în anulare cu care a fost învestită Curtea de Apel Brașov nu are legătură cu verificarea dispozițiilor art. 504 alin. (3) și a art. 503 din C. proc. civ., a căror excepție de neconstituționalitate s-a invocat, atât timp cât aceste dispoziții privesc obiectul și motivele contestației în anulare, precum și sancțiunea formulării unei noi contestații în anulare, în condițiile în care contestatoarea nu a mai formulat o altă contestație în anulare. În acest context, Înalta Curte constată că aspectele invocate de prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, iar hotărârea primei instanțe a fost dată cu interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale de drept material incidente cauzei.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs. În considerarea argumentelor expuse, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispozițiilor art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge recursul, ca nefondat.