ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 632/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25 septembrie 2020, pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A., B. și alții, în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, C., GUVERNUL ROMÂNIEI, D., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, E., MINISTERUL MUNCII ȘI SOLIDARITĂȚII SOCIALE, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ, au solicitat:

(i) obligarea tuturor pârâților la soluționarea integrală, efectivă și punctuală a tuturor plângerilor prealabile cu consecința obligării acestora la plata alocației de stat pentru copiii minori ai tuturor reclamanților dublată, începând cu data de 14.01.2020, în cuantumul lunar stabilit și în continuare cu dobânda aferentă și rata inflației la data plății efective conform dispozițiilor art. 3 alin. (1) cum a fost modificat prin art. I pct. 1 al Legii nr. 14 din 14 ianuarie 2020 privind aprobarea O.U.G. nr. 9/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, precum și pentru modificarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, publicată în Monitorul Oficial nr. 22 din 14 ianuarie 2020;

(ii) obligarea tuturor pârâților la plata de despăgubiri pentru discriminare și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun și sancționarea pentru discriminare a pârâților și de daune morale aduse onoarei, demnității și reputației, în cuantum de 30.000 Ron fiecare pentru fiecare reclamant în parte;

(iii) plata cheltuielilor de judecată prilejuite de acest proces.

1.2. Prin cererea depusă la data de 20 noiembrie 2020, reclamanții au modificat primul capăt de cerere din acțiune, solicitând instanței de judecată să oblige pârâții la plata alocației de stat pentru copiii minori ai tuturor reclamanților, dublată, începând cu data de 14.01.2020, în cuantumul lunar stabilit și în continuare cu dobânda aferentă și rata inflației la data plății efective conform dispozițiilor art. 3 alin. (1), cum a fost modificat prin art. 1 pct. 1 al Legii nr. 14/2020 privind aprobarea O.U.G. nr. 9/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, precum și pentru modificarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1114 din 2 iunie 2022, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

În motivarea hotărârii, în raport de obiectul cererii, astfel cum a fost precizat, Curtea de Apel București a reținut incidența în cauză a dispozițiilor Legii nr. 61/1993, care stabilesc competența de soluționare în primă instanță a litigiilor care privesc alocația de stat pentru copii în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalelor.

2.2. Prin sentința civilă nr. 5715 din 8 noiembrie 2022, Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării acestui conflict.

Tribunalul București a reținut că reclamanții nu sunt beneficiari ai unor decizii care să stabilească drepturi privind alocația de stat pentru copii, în temeiul actelor normative indicate în acțiune, iar cererea de chemare în judecată este formulată în contradictoriu cu autorități publice centrale, fără a se indica temeiul legal potrivit căruia acestor autorități le revine obligația de plată a alocațiilor de stat.

Prin urmare, a constatat tribunalul că, având în vedere prevederile art. 9 din Legea nr. 61/1993 și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, rezultă că în cauză competența de soluționare a cauzei aparține curții de apel, în raport de rangul autorităților pârâte.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea dedusă judecății, astfel cum a fost modificată, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata alocației de stat pentru copiii minori, începând cu data de 14.01.2020 și în continuare, în cuantumul lunar stabilit conform dispozițiilor art. 3 alin. (1) (n.r.: din Legea nr. 61/1993), astfel cum a fost modificat prin art. 1 pct. 1 al Legii nr. 14/2020 privind aprobarea O.U.G. nr. 9/2019 pentru modificarea și completarea Legii nr. 61/1993 privind alocația de stat pentru copii, precum și pentru modificarea art. 58 alin. (1) din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, cu dobânda aferentă și rata inflației la data plății efective.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 9 din Legea nr. 61/1993, "Contestațiile formulate împotriva modului de stabilire și de plată a alocației de stat pentru copii se soluționează potrivit Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare.", iar autoritatea publică cu atribuții în stabilirea și plata alocațiilor de stat pentru copii este agenția pentru plăți și inspecție socială județeană, respectiv a municipiului București. În consecință, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare în fond a acțiunilor având obiectul indicat în art. 9 din Legea nr. 6/1993 revine secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale tribunalelor, câtă vreme se contestă modalitatea de îndeplinire a atribuțiilor specifice unor autorități publice de rang local.

Înalta Curte constată că obiectul cererii de față se subsumează art. 9 din Legea nr. 61/1993, reclamanții, nemulțumiți de cuantumul alocației de stat pentru copii, solicitând obligarea pârâților la plata unei alocații în cuantum lunar superior, la care pretind că au dreptul în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 61/1993, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 9/2019.

Este justă observația Tribunalului București, în sensul că reclamanții nu s-au prevalat de existența unor decizii emise în temeiul textului de lege invocat, dar această împrejurare nu schimbă obiectul cererii, care vizează plata alocațiilor de stat pentru copii și este dată în competența de soluționare a tribunalului. Aspectele pretins neconforme ale cererii din perspectiva autorităților chemate în judecată, astfel cum au fost observate de Tribunalul București, țin de stabilirea cadrului procesual și a calității procesuale pasive a pârâților (parte dintre aceștia invocând prin întâmpinări excepția lipsei calității lor procesuale pasive), respectiv de temeinicia cererii, dar nu au relevanță în privința competenței materiale de soluționare a cauzei. Îndreptarea greșită a cererii împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă nu poate determina atribuirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea altei instanțe decât cea prevăzută de lege.

De altfel, în fața Tribunalului București, reprezentantul convențional al reclamanților a susținut că revine acestei instanțe competența de soluționare a cauzei, în raport de obiectul modificat al cererii și de dispozițiile Legii nr. 61/1993, fiind astfel lămurit obiectul pretențiilor, în raport de care se stabilește instanța competentă.

În consecință, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze prezenta cauză este Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B. și alții și pe pârâții CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, C., GUVERNUL ROMÂNIEI, D., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, E., MINISTERUL MUNCII ȘI SOLIDARITĂȚII SOCIALE, AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ, în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.