ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 524/2023

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016 din 11.04.2016, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârât Consiliul Local al Comunei Buzescu pentru pronunțarea unei hotărâri prin care să se dispună anularea Hotărârii nr. 15 din 29.03.2016, emisă de pârâtul Consiliul Local al Comunei Buzescu, suspendarea Hotărârii nr. 15 din 29.03.2016 emisă de pârâtul Consiliul Local al Comunei Buzescu până la soluționarea acțiunii în anulare, repunerea reclamantului în funcția de viceprimar și plata indemnizației cuvenite începând cu data emiterii hotărârii, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 337 din 11.07.2016, Tribunalul Teleorman a admis în parte acțiunea, a anulat Hotărârea nr. 15 din 29.03.2016 adoptată de pârâtul Consiliul Local al comunei Buzescu; a respins ca nefondată cererea privind repunerea reclamantului în funcția de viceprimar și suspendarea Hotărârii nr. 15 din 29.03.2015 emisă de pârât; a obligat pe pârât la plata către reclamant a indemnizației cuvenite începând cu data adoptării hotărârii până la încetarea mandatului corespunzător alegerilor locale în care a fost ales. Prin încheierea din 4 decembrie 2020, Tribunalul Teleorman a admis cererea de lămurire a dispozitivului sentinței civile nr. 337 din 11.07.2016, sub două aspecte, după cum urmează: "în sensul că indemnizația cuvenită reclamantului cuprinde toate drepturile salariale plătite acestuia până la momentul emiterii Hotărârii nr. 15 din 29.03.2015, inclusiv sporurile aferente participării la comisia de fond funciar; lămurește sentința în sensul că aceasta se referă la termenul limită determinat de orice caz de încetare a mandatului, inclusiv emiterea Ordinului nr. 216 din 29.04.2016."

Hotărârea atacată Prin Decizia nr. 1006/2021 din 22 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a respins recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din 4 decembrie 2020 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local Buzescu, ca nefondat.

Calea de atac exercitată Împotriva Deciziei nr. 1006/2021 din 22 aprilie 2021 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a promovat recurs.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția inadmisibilității căii de atac exercitate, invocată de intimatul-pârât Consiliul Local Buzescu prin întâmpinarea formulată, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare. Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. În cauza de față, s-a atacat cu recurs decizia civilă nr. 1006/2021 din 22 aprilie 2021 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal prin care s-a respins recursul formulat de recurentul A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Local Buzescu, împotriva încheierii din 4 decembrie 2020 a Tribunalului Teleorman, privind lămurirea dispozitivului sentinței civile nr. 337/11.07.2016, ca nefondat. În dispozitivul sentinței a fost menționat faptul că aceasta este definitivă. Având în vedere dispozițiile art. 634 C. proc. civ. care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, pe cele ale art. 513 alin. (5) și pe cele ale art. 483 alin. (1) din același cod, care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, instanța de control judiciar constată că sentința Curții de Apel București nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, având caracter definitiv.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamant ca inadmisibil.