ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 52/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal la data de 24.06.2022 sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională Anti Doping (ANAD), suspendarea executării deciziei nr. 12/03.06.2022, emisă de pârâtă în dosarul nr. x/2021, până la soluționarea de către Comisia de apel pentru soluționarea cauzelor cu privire la încălcarea reglementarilor anti-doping din cadrul Secretariatului General al Guvernului a cererii de suspendare a efectelor deciziei, formulată în cadrul apelului declarat împotriva ei, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 209 din 6 iulie 2022, Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins atât excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării actului administrativ, formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională Anti-Doping, dar și cererea privind suspendarea executării deciziei nr. 12/03.06.2022 emisă de pârâtă în dosarul nr. x/2021.

Recursurile exercitate în cauză 3.1. Împotriva sentinței menționate anterior în punctul I.2 a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate, prin invocarea cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare a executării deciziei nr. 12/03.06.2022, emisă de A.N.A.D. în dosarul nr. x/2021, până la soluționarea, de către Comisia de apel pentru soluționarea cauzelor cu privire la încălcarea reglementărilor anti-doping din cadrul Secretariatului General al Guvernului, a cererii de suspendare a efectelor deciziei, formulată în cadrul apelului declarat împotriva sus indicatei decizii. În susținerea căii de atac promovate, recurenta a învederat, în esență, că prima instanță a pronunțat hotărârea recurată cu aplicarea eronată a prevederilor art. 23 alin. (1) din Normele metodologice din 2015 privind organizarea și desfășurarea controlului doping, precum și a prevederilor art. 14 alin. (1), coroborate cu art. 2 alin. (1) lit. ș) din Lege nr. 554/2004, în cauză fiind îndeplinite atât condiția cazului bine justificat, cât și cea a riscului producerii unei pagube iminente, motiv pentru care se impunea admiterea cererii de suspendare formulate. 3.2 În cauză, pârâta Agenția Națională Anti – Doping a formulat recurs incident, prin care, evocând cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 3 și 5 C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței recurate atât din perspectiva soluției primei instanțe de respingere a excepției necompetenței generale a instanțelor de judecată, cât și din perspectiva soluției de respingere a excepției inadmisibilității cererii de suspendare. Printr-un prim set de argumente, recurenta a învederat, în esență, că prin soluționarea pe fond a cererii de suspendare formulată de reclamantă, prima instanță a încălcat dispozițiile art. 1 alin. (6) și art. 154 alin. (1) din Legea nr. 310/2021, coroborate cu art. 13.2.2. din Codul Mondial Anti-Doping, ce stabilesc că aparține Curții de Arbitraj Sportiv de la Lausanne competența de soluționare a unei cereri precum cea formulată în cauza pendinte, hotărârea primei instanțe, fiind, astfel, în opinia recurentei, pronunțată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată de recurentă în condițiile legii. De asemenea, Agenția Națională Anti – Doping a criticat și raționamentul primei instanțe ce a stat la baza soluției de respingere a excepției inadmisibilității cererii de suspendare, arătând, în esență, că, în raport de dispozițiile art. 5 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, întrucât Legea nr. 310/2021 privind prevenirea și combaterea dopajului în sport este o lege organică, iar pentru suspendarea efectelor deciziei nr. 12/03.06.2022, cât si pentru modificarea și anularea acesteia se prevede o altă proceduri judiciară, respectiv competența Comisiei de apel sau, după caz, a Curții de Arbitraj Sportiv de la Lausanne, exista un fine de neprimire a unei cereri de suspendare, precum cea care face obiectul cauzei pendinte, adresată de parte unei instanțe de contencios administrativ. În acest sens, recurenta a reiterat incidența prevederilor art. 1 alin. (6) și art. 154 alin. (1) din Legea nr. 310/2021, coroborat cu art. 13.2.2. paragraful al treilea din Codul Mondial Anti-Doping, subliniind și faptul că inclusiv în raport de dispozițiile art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, o acțiune care are ca obiect suspendarea unui act administrativ/executării unui act administrativ până la soluționarea unei cereri similare sau identice, de către un organism cu activitate jurisdicțională prevăzut de lege, este inadmisibilă.

Apărările formulate în cauză 4.1. Prin întâmpinarea depusă, recurenta-pârâtă Agenția Națională Anti Doping a solicitat respingerea recursului formulat de recurenta-reclamantă A., ca nefondat, și menținerea sentinței primei instanțe în ceea ce privește maniera de soluționare, pe fond, a cererii de suspendare a deciziei nr. 12/03.06.2022, emisă în dosarul nr. x/2021, drept temeinică și legală, apreciind, în esență, că prima instanță a procedat la o corectă aplicare a prevederilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, nefiind îndeplinite condițiile cazului bine justificat și pagubei iminente. 4.2. În cauză a formulat întâmpinare și recurenta-reclamantă A., prin care a solicitat respingerea recursului incident formulat de pârâta Agenția Națională Anti – Doping, învederând, în esență, că nu poate fi reținută nici incidența cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. și nici cea a celui prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., câtă vreme demersul său judiciar este unul inedit, cu efecte până la soluționarea, de către Comisia de apel din cadrul SGG, a cererii de suspendare a efectelor deciziei nr. 12/03.06.2022, demersul contencios fiind determinat de faptul că, la data formulării cererii de chemare în judecată, nu era constituit organul de jurisdicție specială.

Procedura în fața instanței de recurs În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 7 noiembrie 2022 s-a fixat termen de judecată la data de 11 ianuarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți A. Examinând cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes a recurentei – reclamante A. în susținerea recursului, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac. Întrucât cauza de față are drept obiect cererea recurentei – reclamante de suspendare a executării deciziei nr. 12/03.06.2022 ("Decizia"), emisă de Agenția Națională Anti Doping (ANAD) în dosarul nr. x/2021, până la soluționarea de către Comisia de apel pentru soluționarea cauzelor cu privire la încălcarea reglementarilor anti-doping din cadrul Secretariatului General al Guvernului a cererii de suspendare a efectelor Deciziei, în stabilirea interesului procesual al recurentei A. în susținerea căii de atac promovate trebuie avute în vedere și aspectele de fapt survenite ulterior pronunțării hotărârii primei instanțe. Din această perspectivă, Înalta Curte constată că, potrivit aspectelor învederate de recurenta - reclamantă prin notele de ședință din data de 6 ianuarie 2023, la data de 4 ianuarie 2023, Comisia de Apel de pe lângă Secretariatul General al Guvernului a admis cererea formulată de aceasta împotriva deciziei ANAD nr. 12/03.06.2022. Din încheierea din data de 04.01.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021 de către sus indicata Comisie rezultă că decizia nr. 12/03.06.2022 a Agenției Naționale Anti Doping a fost anulată, fiind constatată inclusiv încetarea efectelor unei astfel de decizii. Instanța de control judiciar apreciază că anularea deciziei antereferite nu afectează, prin ea însăși, legalitatea hotărârii primei instanțe, fiind o împrejurare ulterioară pronunțării acesteia, dar pune problema subzistenței interesului reclamantei A. în susținerea recursului exercitat în cauză, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată. Or, din această perspectivă Înalta Curte constată că un astfel de interes nu mai este unul actual, în sensul art. 33 din C. proc. civ.. Soluționarea căii de atac promovate de recurenta - reclamantă și eventuala reformare a sentinței în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, în raport cu criticile formulate în recurs, nu ar mai putea produce niciun folos practic pentru o astfel de parte, potrivit limitelor învestirii instanței generate de obiectul cererii introductive, având în vedere că, ulterior promovării căii de atac, actul administrativ a cărui executare s-a solicitat a fi suspendată a fost anulat, fiind constatată chiar încetarea efectelor acesteia. Relevantă, sub acest aspect, este inclusiv poziția procesuală a recurentei – reclamante, expusă prin notele scrise menționate anterior, prin care recurenta a solicitat să se constate că recursul este lipsit de interes actual. Așa fiind, Înalta Curte apreciază că activitatea judiciară nu poate fi întreținută fără justificarea unui interes care să îndeplinească condițiile legale, motiv pentru care, având în vedere că nu mai este întrunită condiția de exercitare a căii de atac referitoare la justificarea unui interes actual, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din același act normativ, Înalta Curte va admite excepția lipsei interesului recurentei A. în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de aceasta împotriva sentinței civile nr. 209 din 6 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes actual. B. În ceea ce privește recursul promovat de pârâta Agenția Națională Anti - Doping împotriva aceleiași sentințe, Înalta Curte reține că, potrivit art. 491 C. proc. civ., coroborat cu art. 472 alin. (2) din același act normativ, dacă recurentul principal își retrage recursul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, recursul incident, formulat de intimat printr-o cerere proprie care să tindă la schimbarea hotărârii primei instanțe, după împlinirea termenului de recurs, în cadrul procesului în care se judecă recursul făcut de partea potrivnică, rămâne fără efect. În cauza pendinte, recursul formulat de pârâta Agenția Națională Anti – Doping are natura juridică a recursului incident, iar, conform celor învederate în punctul A de mai sus, recursul principal, promovat de partea potrivnică (recurenta – reclamantă A.) urmează a fi respins pentru motive ce vizează lipsa interesului actual în susținerea căii de atac, aspect ce nu implică cercetarea fondului. În raport de astfel de elemente, în temeiul dispozițiilor art. 491, coroborat cu art. 472 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va constata rămas fără efect recursul incident declarat de pârâta Agenția Națională Anti - Doping împotriva sentinței civile nr. 209 din 6 iulie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal.