ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 412/2023

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2023

Asupra cererilor de recurs de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat:

- anularea Deciziei nr. 19/25.01.2021 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prin care a fost respinsă contestația fiscală, precum și anularea Deciziei de impunere nr. x/12.08.2020 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/12.08.2020 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, în ceea ce privește stabilirea suplimentară a obligațiilor fiscale principale în sumă de 6.231.147 de RON reprezentând TVA;

- anularea Deciziei nr. 81985/24.12.2020 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, prin care a fost respinsă contestația fiscală, precum și anularea Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x/12.08.2020 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași;

- anularea Deciziei nr. 20/25.01.2021 emisă de Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prin care a fost respinsă contestația fiscală, precum și anularea Deciziei de impunere nr. x/12.08.2020 și a Raportului de inspecție fiscală nr. x/12.08.2020 emise de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, în ceea ce privește stabilirea suplimentară a obligațiilor fiscale principale în sumă de 4.251.162 de RON reprezentând TVA;

- anularea Deciziei nr. 81975/24.12.2020 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, prin care a fost respinsă contestația fiscală, precum și anularea Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x/12.08.2020 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași;

- obligarea pârâtelor la restituirea efectivă către reclamantă a taxei pe valoare adăugată în valoare de 10.482.309 RON, sumă actualizată cu rata inflației până la data restituirii, potrivit legii, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de ședință din 20 octombrie 2021 s-a dispus rectificarea citativului, în sensul că doar Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași are calitate în prezenta cauză, în loc de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași.

S-a respins excepția lipsei calității procesuale a A.N.A.F. și excepția inadmisibilității cererii de restituire a taxei pe valoare adăugată achitate în baza celor două decizii de impunere emise și contestate în cauză.

S-a încuviințat pentru pârâte și pentru reclamantă proba cu înscrisuri, precum și proba cu înscrisurile depuse la acest termen de judecată de către reclamantă, respectiv contracte pentru anul 2016, încheiate pentru servicii de multiplicare semințe, în limba engleză și în traducere legalizată.

A fost respinsă proba cu expertiza fiscală, solicitată de către reclamantă.

Prin sentința nr. 172 din 15 decembrie 2021 ale Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal s-a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași.

3.1. Împotriva încheierii din 20 octombrie 2021 și a sentinței nr. 172 din 15 decembrie 2021 ale Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal recurenta-reclamantă A. S.R.L. a formulat recurs.

3.2. Recurenta – pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat recurs incident împotriva din 20 octombrie 2021.

La data de 1 noiembrie 2022 recurenta-reclamantă A. S.R.L. a formulat o cerere prin care a solicitat preschimbarea termenului de judecată fixat la data de 28 martie 2023, precum și o cerere de renunțare la cererea de chemare în judecată (în temeiul art. 406 alin. (1) din C. proc. civ.), precizând că prezentul recurs se poate soluționa fără a mai fi necesară o analiză legalității hotărârii primei instanțe din perspectiva criticilor aduse de societate pe calea cererii de recurs.

Prin încheierea de ședință din data de 22 noiembrie 2022 s-a admis cererea formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L. privind preschimbarea termenului de judecată din data de 6 iunie 2023 acordat pentru soluționarea cererii de recurs formulate împotriva sentinței nr. 172 din data de 15 decembrie 2021 a Curții de Apel Iași – secția de contencios administrativ și fiscal și s-a acordat termen la data de 31 ianuarie 2023.

Recurenta –pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a formulat note de ședință prin care a precizat că este de acord cu renunțarea la cererea de chemare în judecată.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Analizând cererea de renunțare la judecată formulată de recurenta-reclamantă, Înalta Curte urmează să ia act de manifestarea de voință a acesteia.

Totodată, art. 406 C. proc. civ. prevede următoarele: "(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. (...)

(4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare.

(5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză. (...)"

Așa fiind, dispozițiile art. 406 din C. proc. civ. reglementează dreptul reclamantului de a renunța la judecata cererii de chemare în judecată, în fața instanței de fond sau în calea extraordinară de atac, iar când renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți.

Recurenta-pârâtă, exprimându-și poziția procesuală, în condițiile art. 406 alin. (4) C. proc. civ., a precizat expres că este de acord ca instanța să ia act de renunțarea la cererea de chemare în judecată.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții, care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Față de cererea recurentei - reclamante de renunțare la judecata acțiunii introductive, Înalta Curte apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs, urmând a se lua act de renunțarea la judecată și, pe cale de consecință, a se dispune anularea sentinței atacate potrivit alin. (5) al articolului 406.

În ceea ce privește recursul incident formulat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva încheierii din 20 octombrie 2021, Înalta Curte constată că devin incidente dispozițiile art. 472 alin. (2) din C. proc. civ., aplicabile în raport de trimiterea de la art. 491 alin. (2) din C. proc. civ.), potrivit cărora, dacă recurentul principal își retrage recursul, recursul incident rămâne fără efect.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

In temeiul art. 406 alin. (5) din C. proc. civ. ia act de cererea reclamantei A. S.R.L. de renunțare la judecata acțiunii în contencios administrativ în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Dispune anularea sentinței nr. 172 din 15 decembrie 2021 ale Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal.

Constată că recursul incident formulat de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală împotriva încheierii din 20 octombrie 2021 a Curții de Apel Iași – secția contencios administrativ și fiscal a rămas fără efect.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 31 ianuarie 2023.