ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 344/2023

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 01.02.2022 pe rolul Tribunalului Ialomița, secția civilă, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Ialomița, B., companie daneză, C. S.R.L. și D. S.R.L.:

1) anularea Comunicării nr. x/2021 - M din data de 03.06.2021, emise de Consiliul Județean privind rezultatul procedurii de licitație privind concesionarea unei suprafețe de 638,0662 ha teren cu destinație agricolă, aflat în proprietatea privată a județului Ialomița și situat în extravilanul comunei Vlădeni, pentru construirea de parc/parcuri fotovoltaic/fotovoltaice" ("Comunicarea nr. x/2021") aferente Modului 2 - 227,2351 ha;

2) anularea Comunicării nr. x/2021 - V din data de 03.06.2021, emise de Consiliul Județean privind rezultatul procedurii de licitație privind concesionarea unei suprafețe de 638,0662 ha teren cu destinație agricolă, aflat în proprietatea privată a județului Ialomița și situat în extravilanul comunei Vlădeni, pentru construirea de parc/parcuri fotovoltaic/fotovoltaice ("Comunicarea nr. x/2021") aferente Modului 1 — 339,6928 ha;

3) anularea în parte a Raportului procedurii nr. x/2021- P din data de 03.06.2021, emis de Consiliul Județean în cadrul Procedurii de licitație, în ceea ce privește modul de analizare și declarare a ofertelor câștigătoare pentru Modulul 1 - 339,6928 ha și Modulul 2 - 227,2351 ha ("Raportul procedurii");

4) obligarea Consiliului Județean la reluarea Procedurii de licitație și reevaluarea ofertei depuse de A. pentru Modulul 1 - 339,6928 ha și Modulul 2 - 227,2351 ha, precum și emiterea unui nou raport al Procedurii de licitație, cu respectarea întocmai a criteriilor de atribuire și a legislației aplicabile, în ceea ce privește Modulul 1 339,6928 ha și Modulul 2 - 227,2351 ha,

5) anularea Răspunsului la plângerea prealabilă nr. x/05.07.2021, emis de Consiliul Județean,

6) obligarea pârâtului Consiliului Județean Ialomița la suportarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 766 din data de 22.06.2022, pronunțată de Tribunalul Ialomița – secția civilă în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Ialomița, B., C. S.R.L. și D. S.R.L. având ca obiect anularea unor acte emise în cadrul procedurii aferente Anunțului de licitație nr. 8053/2+21 – F din 05.04.2021 privind concesionarea unei suprafețe de 638,0662 ha teren cu destinație agricolă pentru construirea de parc/parcuri fotovoltaice de către autoritatea contractantă Consiliul Județean Ialomița.

Împotriva sentinței civile nr. 766 din data de 22.06.2022, pronunțate de Tribunalul Ialomița – secția civilă în dosarul nr. x/2022, a formulat recurs principal recurenta-reclamantă A. S.R.L. și recursuri incidente pârâtele C. S.R.L. și D. S.R.L., acestea fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022.

2.1. Prin încheierea din 28 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția nelegalei compuneri a completului de judecată și a dispus înaintarea dosarului către registratura Secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale Curții de Apel București, în vederea repartizării unui complet de judecată specializat în achiziții publice.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că potrivit art. 49 alin. (2) din Legea nr. 101/2016: "Competența de soluționare a contestațiilor privind procedurile de atribuire prevăzute la art. 68 din Legea nr. 98/2016, cu modificările și completările ulterioare, de art. 82 din Legea nr. 99/2016 sau de art. 50 din Legea nr. 100/2016 aparține tribunalului în a cărui arie de competență teritorială se află sediul autorității contractante, secția de contencios administrativ și fiscal, prin complete specializate în achiziții publice", iar conform art. 53 alin. (1) din același act normativ: "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziții publice".

Potrivit art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016: "Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor prevăzută la art. 53 alin. (1) poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice".

Totodată, a reținut că prin Decizia nr. 577/28.08.2018 a Președintelui Curții de Apel București, s-a dispus înființarea la nivelul acestei instanțe a completurilor de judecată de recurs specializate în materia achizițiilor publice.

Întrucât prezentul litigiu derivă dintr-o procedură de achiziție publică, și anume procedura de licitație deschisă, căreia îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 98/2016, a apreciat că se impune soluționarea cauzei de către un complet de judecată specializat în achiziții publice.

2.2. Prin decizia nr. 3286 din 19.12.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială procesuală a Completului nr. 1 Recurs - Achiziții publice din cadrul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal și a declinat competența de soluționare a recursurilor formulate de recurenta-reclamantă A. S.R.L. și de recurentele-pârâte C. S.R.L. și D. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 766F/22.06.2022, pronunțate de Tribunalul Ialomița în dosarul nr. x/2022, în contradictoriu cu intimații-pârâți Consiliul Județean Ialomița și B., în favoarea Completului nr. 1 Recurs noul C. proc. civ. inițial învestit, din cadrul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal;

A constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două completuri și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În considerentele hotărârii de mai sus s-a reținut că obiectul recursului de față este reprezentat de o sentință pronunțată de un complet de contencios administrativ și fiscal al Tribunalului Ialomița, secția civilă, nespecializat în materia achizițiilor publice, și anume Completul 7 Fond, iar în fața instanței de fond, obiectul cauzei a fost stabilit ca fiind "anulare act, obligație de a face", și nu un litigiu privind achizițiile publice.

De asemenea, a reținut că Tribunalul Ialomița și-a verificat competența la termenul din 30.05.2022 și s-a considerat competent în baza art. 95 pct. 1 și 4 din C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, fără a reține aplicabilitatea normelor de competență prevăzute în Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică.

A mai reținut că din întreaga procedură derulată în fața primei instanțe rezultă că aceasta nu a aplicat prevederile speciale de procedură cuprinse în Legea nr. 101/2016 referitoare la cuantumul taxei de timbru, la termenele scurte acordate pentru soluționare sau neaplicarea procedurii de regularizare prevăzute de art. 200 din C. proc. civ., ci a considerat litigiul ca fiind un litigiu comun de contencios administrativ supus prevederilor Legii nr. 554/2004.

Singurul aspect din care ar rezultă că instanța de fond s-a raportat și la prevederile Legii nr. 101/2016 este reprezentat de precizarea termenului de recurs ca fiind de 10 zile de la comunicare, ci nu de 15 zile, aplicabil litigiilor comune de contencios administrativ, însă acesta nu schimbă concluzia că instanța de fond a soluționat litigiul potrivit procedurii comune din materia contenciosului administrativ.

Prin urmare, reținând că sentința recurată a fost pronunțată de un complet nespecializat în achiziții publice și care nu a aplicat prevederile speciale din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a apreciat că recursul se impune a fi soluționat tot de către un complet nespecializat al Curții de Apel București.

Pe de altă parte, a reținut că obiectul litigiului nu este reprezentat de o contestație formulată în temeiul prevederilor art. 49 și următoarele din Legea nr. 101/2016, care se aplică exclusiv procedurilor de atribuire prevăzute la art. 68 din Legea nr. 98/2016, de art. 82 din Legea nr. 99/2016 sau de art. 50 din Legea nr. 100/2016, astfel cum rezultă din prevederile art. 49 alin. (2) din Legea nr. 101/2016.

Astfel, potrivit acestor prevederi competența de soluționare a contestațiilor privind procedurile de atribuire prevăzute la art. 68 din Legea nr. 98/2016, de art. 82 din Legea nr. 99/2016 sau de art. 50 din Legea nr. 100/2016 aparține tribunalului în a cărui arie de competență teritorială se află sediul autorității contractante, secția de contencios administrativ și fiscal, prin complete specializate în achiziții publice.

Acest aspect rezultă și din prevederile art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 101/2016 care definește noțiunea de act al autorității contractante, ce poate fi contestat potrivit acestei legi, fără a include achiziția directă care intră sub incidența Legii nr. 554/2004, sens în care a apreciat că doar contestațiile privind procedurile de atribuire prevăzute la art. 68 din Legea nr. 98/2016, de art. 82 din Legea nr. 99/2016 sau de art. 50 din Legea nr. 100/2016 se soluționează prin complete specializate în achiziții publice potrivit prevederilor speciale cuprinse în Legea nr. 101/2016, și nu orice tip de achiziții derulate în baza altor prevederi legale.

Referitor la prevederile art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, invocate în încheierea din 28.11.2022 pentru trimiterea cauzei spre repartizare unui complet specializat în achiziții publice, acestea au următorul conținut: "Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziții publice."

Or, aceste prevederi nu sunt aplicabile în cauză, întrucât, pe de o parte, se referă tot la procedurile de atribuire prevăzute la art. 68 din Legea nr. 98/2016, de art. 82 din Legea nr. 99/2016 sau de art. 50 din Legea nr. 100/2016, iar pe de altă parte, litigiul de față nu este un litigiu privind acordarea de despăgubiri sau anularea unui contract, ci despre atribuirea unui contract de concesiune a unui teren proprietate publică în vederea construirii unui parc sau unor parcuri fotovoltaice în baza prevederilor art. 302 și următoarele din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

A mai reținut că potrivit art. 330 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ "soluționarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului de concesiune de bunuri proprietate publică, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor legislației privind contenciosul administrativ."

Astfel, a apreciat că, în ceea ce privește procedura de soluționare, respectiv stabilirea instanței competente să soluționeze cererea de recurs întru-un litigiu privind procedura de atribuire a unui contract de concesiune de bunuri publice, sunt aplicabile prevederile comune din materia contenciosului administrativ, și nu prevederile speciale cuprinse în Legea nr. 101/2016, care se aplică exclusiv contestațiilor privind procedurile de atribuire prevăzute la art. 68 din Legea nr. 98/2016, de art. 82 din Legea nr. 99/2016 sau de art. 50 din Legea nr. 100/2016.

Referitor la aspectul că părțile ar fi invocat și instanța de fond ar fi reținut aplicabilitatea unor prevederi din Legea nr. 98/2016, a reținut că este o chestiune ce excede problematicii stabilirii competenței de soluționare a cauzei și care va fi lămurită cu ocazia soluționării pe fond a recursului, aspectul esențial pentru stabilirea competenței fiind obiectul procedurii contestate.

Prin urmare a reținut că recursurile din speță trebuie soluționate de un complet de recurs nespecializat în achiziții publice.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la completul inițial învestit (Completul nr. C1RNCPC), pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces, dispoziții ce au aplicabilitate, în temeiul art. 136 alin. (1) și (4) și în cazul completelor specializate.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește stabilirea competenței funcționale de soluționare a cauzei în faza procesuală a recursului, din perspectiva obiectului litigiului dedus judecății.

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Ialomița, B., companie daneză, C. S.R.L. și D. S.R.L.: anularea Comunicării nr. x/2021 - M din data de 03.06.2021, emise de Consiliul Județean Ialomița; anularea Comunicării nr. x/2021 - V din data de 03.06.2021, emise de Consiliul Județean Ialomița; anularea în parte a Raportului procedurii nr. x/2021- P din data de 03.06.2021, emis de Consiliul Județean Ialomița în cadrul procedurii de licitație; obligarea Consiliului Județean Ialomița la reluarea procedurii de licitație și reevaluarea ofertei depuse de A. pentru Modulul 1 - 339,6928 ha și Modulul 2 - 227,2351 ha, precum și emiterea unui nou raport al procedurii de licitație; anularea răspunsului la plângerea prealabilă nr. x/05.07.2021, emis de Consiliul Județean Ialomița.

Prin sentința civilă nr. 766 din data de 22.06.2022, pronunțată de Tribunalul Ialomița – secția civilă în dosarul nr. x/2022, s-a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean Ialomița, B., C. S.R.L. și D. S.R.L., iar împotriva acestei sentințe a formulat recurs principal recurenta-reclamantă A. S.R.L. și recursuri incidente pârâtele C. S.R.L. și D. S.R.L., acestea fiind înregistrate pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022.

Înalta Curte constată că în primă instanță cauza a fost soluționată de Tribunalul Ialomița, secția civilă, de un complet nespecializat în materia achizițiilor publice, care a constatat că este competent să soluționeze cauza.

Obiectul litigiului de față constă într-o procedură demarată de Consiliul Județean Ialomița de atribuire în concesiune a unor terenuri aflate în proprietatea sa, în vederea construirii de parcuri fotovoltaice.

Din această perspectivă, contractul ce face obiectul cererii de chemare în judecată este reglementat de art. 302 și următoarele din Ordonanța de Urgență nr. 57/2019 privind Codul administrativ, potrivit cărora:

Art. 302:

"Bunurile care sunt prevăzute prin lege sau care prin natura lor pot fi exploatate în vederea culegerii de fructe naturale, civile sau industriale și producte pot face obiectul concesiunii".

Art. 303 alin. (1) și (2):

"(1) Bunurile proprietate publică pot fi concesionate de către stat sau de către unitățile administrativ-teritoriale în baza unui contract de concesiune de bunuri proprietate publică.

(2) Contractul de concesiune de bunuri proprietate publică este acel contract încheiat în formă scrisă prin care o autoritate publică, denumită concedent, transmite, pe o perioadă determinată, unei persoane, denumite concesionar, care acționează pe riscul și răspunderea sa, dreptul și obligația de exploatare a unui bun proprietate publică, în schimbul unei redevențe."

Competența de soluționare a litigiilor izvorâte din aceste contracte este reglementată prin art. 330 din Ordonanța de Urgență nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care prevede că: "Soluționarea litigiilor apărute în legătură cu atribuirea, încheierea, executarea, modificarea și încetarea contractului de concesiune de bunuri proprietate publică, precum și a celor privind acordarea de despăgubiri se realizează potrivit prevederilor legislației privind contenciosul administrativ."

Prin urmare, în raport cu textele de lege arătate mai sus, competența de soluționare a cauzei aparține instanțelor de contencios administrativ, cauza urmând a fi soluționată de un complet ce judecă în această materie, și nu de un complet specializat în achiziții publice, motiv pentru care competența de soluționare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea completului inițial învestit (Completul nr. C1RNCPC).

De altfel, și în primă instanță, cauza a fost soluționată de un complet nespecializat în materia achizițiilor publice din cadrul Tribunalul Ialomița, secția civilă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în recurs, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la completul inițial învestit (Completul nr. C1RNCPC).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe recurenta-reclamantă A. S.R.L., recurentele-pârâte C. S.R.L. și D. S.R.L. și intimații-pârâți Consiliul Județean Ialomița și B. în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la completul inițial învestit (Completul nr. C1RNCPC).

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 25 ianuarie 2023.