ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1135/2025

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei, ca prin hotărârea ce se va pronunța: - să se constate îndeplinirea întocmai a obligației de a transmite proiectul "Instalare centrală electrică fotovoltaică "B.", în Județul Cluj" la adresa de e-mail indicată în "Ghid Specific. Condiții Specifice de Accesare a Finanțării din Fonduri Europene Aferente PNRR. Sprijinirea investițiilor în noi capacități de producere a energiei electrice din surse regenerabile de energie eoliană și solară, cu sau fără instalații de stocare integrate. Procedură de ofertare concurențială pentru sprijinirea investițiilor în capacități noi de producere a energiei electrice din surse regenerabile de energie eoliană și solară, cu sau fără instalații de stocare integrate" (în continuare "Ghid specific") la adresa de e-mail pusă la dispoziție de către Ministerul Energiei; - să se dispună obligarea Ministerul Energiei să aprobe etapa privind verificarea administrativă și a eligibilității ofertelor în ceea ce o privește pe reclamantă, cu consecința anulării parțiale a Tabelului "Lista cererilor de finanțare depuse eronat" în cadrul Măsurii de investiții - 1.1 - Noi capacități de producție de energie electrică din surse regenerabile - Sprijinirea investițiilor în noi capacități de producere a energiei electrice din surse regenerabile de energie eoliană și solară, cu sau fără instalații de stocare integrate" publicat la data de 13.04.2023 în sensul eliminării mențiunii privind respingerea proiectului; - să fie obligat Ministerul Energiei la plata tuturor cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocațial și taxă judiciară de timbru.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 85/2024 din 26 februarie 2024, a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei, a constatat îndeplinirea de către reclamantă a obligației de a transmite proiectul «Instalare centrală electrică fotovoltaică "B." în județul Cluj», la adresa de mail indicată în "Ghid Specific de accesare a finanțării din fonduri europene aferente PNRR. Sprijinirea investițiilor în noi capacități de producere a energiei electrice din surse regenerabile de energie eoliană și solară cu sau fără instalații de stocare integrate. Procedură de ofertare concurențială pentru sprijinirea investițiilor în capacități noi de producere a energiei electrice din surse regenerabile de energie eoliană și solară, cu sau fără instalații de stocare", a obligat pârâtul Ministerul Energiei să aprobe etapa privind verificarea administrativă și a eligibilității ofertelor în ceea ce o privește pe reclamantă, sub rezerva îndeplinirii celorlalte condiții în acest sens decât depunerea în termen a ofertei la adresa de mail pusă la dispoziție de către Ministerul Energiei, a anulat parțial tabelul "Lista cererilor de finanțare depuse eronat" - în cadrul Măsurii de investiții I.1 - Noi capacități de producție de energie electrică din surse regenerabile de energie eoliană și solară, cu sau fără instalații de stocare, publicat la data de 13.04.2023, în sensul eliminării mențiunii privind respingerea proiectului reclamantei și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 8.616,3 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Ministerul Energiei a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 Cod procedură civilă. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că instanța de fond nu a avut un rol activ în aflarea adevărului, nerespectând principiile fundamentale ale procesului civil stipulate de art. 22 alin. (2) C. proc. civ., care prevede că judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corectă a legii în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice si legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc. Astfel, instanța de fond, în mod greșit a apreciat în privința admiterii expertizei extrajudiciare ca probă în procesul civil, având în vedere că aceasta a fost administrată nelegal întrucât expertiza extrajudiciară nu putea fi admisă drept probă în procesul civil, nefiind pusă în discuția părților, fiind încălcat principiul nemijlocirii ce guvernează procesul civil (art. 16 din C. proc. civ.), dar și a dispozițiilor cuprinse în art. 330-340 din Codul de procedură civilă. În opinia recurentului, instanței de fond îi revenea rolul de a pune în discuție părților atât legalitatea, cât și necesitatea, utilitatea, pertinența și concludența probei. Totodată, se impunea acordarea de către instanța de fond a posibilității părților de a formula obiecțiuni. În ceea ce privește motivul de nelegalitate reglementat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul apreciază că la o simplă citire a sentinței civile recurate, se observă că instanța de fond a analizat în mod simplist argumentele invocate, dar și prevederile Ghidului Specific. Astfel, instanța de fond nu a reținut și nu a analizat încălcarea de către reclamantă a prevederilor impuse de Ghidul Specific, mai exact nerespectarea modalității de depunere a Cererii de finanțare. Din reținerile eronate ale instanței de fond, rezultă că reclamanta s-a încadrat în termenul de depunere. Mai mult decât atât, pornind de la această reținere eronată, instanța de fond nu a analizat nici modalitatea depunerii cererii de finanțare, decât formal. Recurentul apreciază că instanța de fond trebuia să analizeze modalitatea depunerii Cererii de finanțare, respectiv faptul că proiectul a fost depus neconform cu condițiile impuse de Ghidul Specific în cadrul apelului I.1 ./Lansarea unei proceduri de ofertare pentru proiecte de producție de energie din surse regenerabile (energie eoliană și solară), apel competitiv (Capitolul 3. Completarea ofertei): Aceasta se va transmite prin sistemul informatic. împreună cu toate anexele solicitate sau dacă acesta nu este funcțional vor fi transmise în format electronic la adresa de e-mail: x@x.ro. Întrucât platforma nu permitea depunerea a două proiecte, solicitanților li s-a oferit o alternativă pentru depunerea celui de-al doilea proiect, respectiv transmiterea în format electronic a documentelor, împreună cu anexele la adresa de contact indicată (x@x.ro). Se mai precizează că Ghidul reglementează modalitatea de depunere respectiv atașarea documentelor pe adresa de e-mail indicată care, prin sprijinul STS, garantează integritatea și securitatea informațiilor și a documentelor transmise, deci nu atașarea unui link, care permite accesul într-o altă bază de date/platformă C. care nu prezenta garanții de securitate la fel de mari ca cele prezentate anterior. Proiectul depus de intimata-reclamantă a fost respins pentru că nu a respectat modalitatea de depunere precizată în Ghidul Specific, iar în acest sens s-a solicitat instanței să rețină și natura competitivă a apelului I. l./Lansarea unei procedare de ofertare pentru proiecte de producție de energie din surse regenerabile (energie eoliană si solară). Prin urmare, recurentul consideră că este fără putință de tăgadă că instanța de fond nu a analizat susținerile și nu a ținut cont de natura apelului I.1., astfel cum s-a arătat. Obligația solicitanților, în ceea ce privește cel de-al doilea proiect, era de a depune înscrisurile aferente la adresa x@x.ro în termen, în format electronic, și, nu prin intermediul unui link extern, pentru a nu exista modificări de natură a afecta procesul de selecție (google drive nu se încadrează conform condițiilor privind modalitatea de depunere impusă exclusiv de Ghidul specific). În ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate, recurentul apreciază că nu se găsește în culpă procesuală față de intimata - reclamantă, iar în situația în care recursul va fi admis, solicită diminuarea acestora prin cenzurarea onorariului de avocat direct proporțional cu efortul depus de acesta având în vedere că judecarea fondului nu a impus elaborarea multor acte de procedură și s-a judecat într-un singur termen, speța nefiind una complexă. În susținerea recursului sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimata reclamanta A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă: "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității" Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece casarea unei hotărâri, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. se poate obține când este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, sancțiunea fiind nulitatea absolută sau nulitatea relativă. Astfel, Înalta Curte apreciază că susținerile recurentului sunt neîntemeiate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură. Recurentul-pârât a susținut faptul că instanța de fond nu ar fi respectat principiile fundamentale ale procesului civil stipulate de art. 22 (2) Cod procedură civilă și art. 16 C. proc. civ., precum și dispozițiile art. 330-340 C. proc. civ., prin aceea că instanța nu a administrat în mod legal proba expertizei extrajudiciare. Înalta Curte reține că dispozițiile art. 330-340 C. proc. civ. nu sunt aplicabile în speța de față, deoarece acestea se referă la dispunerea și efectuarea expertizei judiciare și nu la cea extrajudiciară. Prin urmare, posibilitatea de a formula obiecțiuni, în condițiile art. 337 Cod procedură civilă nu putea să existe în favoarea recurentului-pârât, întrucât acest remediu este disponibil părților doar în contextul administrării probei cu expertiza judiciară. De asemenea, Înalta Curte constată că recurentul, prin întâmpinarea depusă la dosar în primă instanță, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit prevederilor art. 223 C. proc. civ., fără a exprima o poziție prin care să își exprime punctul de vedere cu privire la admisibilitatea probei cu expertiza, ori la conținutul sau concluziile acestei expertize. Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că susținerile recurentului-pârât privind nepunerea în discuție a raportului de expertiză extrajudiciară sunt neîntemeiate și nu pot fi primite. Contrar susținerilor recurentului-pârât, Înalta Curte constată că instanța de fond a respectat principiile fundamentale ale dreptului civil procesual, și anume principiul rolului activ al judecătorului și cel al nemijlocirii, procedând în mod legal la admiterea și administrarea probelor, recurentul-pârât având posibilitatea de a formula orice apărări legate de raportul de expertiză extrajudiciară. În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material") Din actele și lucrările dosarului rezultă că în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență - Pilonul I. Tranziția verde - Componenta C6. Energie, Măsura de investiții - Investiția 1.1- Noi capacități de producție de energie electrică din surse regenerabile, reclamanta a depus două proiecte între care și cel intitulat «Instalare centrală electrică fotovoltaică "B." în județul Cluj». Reclamanta a depus acest proiect la adresa de e-mail x@x.ro indicată în ghidul specific aferent și în informarea publicată în acest sens în pe site-ul Ministerului Energiei. Proiectul apare pe "Lista proiectelor depuse în cadrul apelului PNRR/2022/C6/M ENERGIE/11./Lansarea unei proceduri de ofertare pentru proiecte de producție de energie din surse regenerabile (energie eoliană și solară), apel competitiv*." Este, deci, cert că proiectul a fost depus la adresa de e-mail indicată. Proiectul a fost respins prin Tabelul "Lista cererilor de finanțare depuse eronat", publicat pe site-ul Ministerului Energiei la data de 13.04.2022 alături de alte proiecte, apreciindu-se că anexele au fost depuse prin intermediul unui link extern și nu atașat la e-mail. Instanța de fond a constatat că motivul pentru care a fost respins proiectul reclamantei nu este unul întemeiat și în consecință a admis acțiunea reclamantei, soluție pe care Înalta Curte o împărtășește. Astfel, instanța de control judiciar reține că datorită faptului că platforma nu permitea depunerea mai multor proiecte pentru aceeași societate în calitate de solicitant, de pe un singur cont, reclamanta a decis ca Proiectul să fie transmis pe e-mail la adresa x@x.ro. Reclamanta a procedat astfel, având în vedere informarea existentă la acel moment pe site-ul Ministerului Energiei, care prevedea că: "Aplicanții care au depus un proiect și vor să depună suplimentar și alte proiecte pe același CUI, până la limita prevăzută în ghidul specific, sunt rugați să transmită proiectele pe adresa de e-mail x@x.ro, conform prevederilor din ghidul specific, Capitolul 3, respectând perioada de depunere a proiectelor." De asemenea, a avut în vedere și instrucțiunile din Capitolul 3. Completarea ofertei, din Ghidul Specific, conform cărora "elaborarea ofertei se va face conform modelului din Anexa nr. 1 din Ghidul specific", fără a exista vreo reglementare în ceea ce privește modalitatea de depunere care să interzică transmiterea în forma aleasă de aceasta. De altfel, nici în Ghidul specific, nici în Informarea de pe site-ul Ministerului Energiei nu se regăsește interdicția de a depune documente prin intermediul site-urilor externe, atât timp cât comunicarea inițială a documentelor a fost făcută prin e-mail. În ceea ce privește raportul de expertiză extrajudiciară, Înalta Curte reține că instanța de fond temeinic și legal, având în vedere faptul că pârâtul nu a contestat acest raport, deși i-a fost comunicat, a apreciat că se justifică să se acorde valoare probatorie acestuia. De asemenea, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de fond a dispus obligarea pârâtului să aprobe etapa privind verificarea administrativă și a eligibilității ofertelor în ceea ce o privește pe reclamantă, sub rezerva îndeplinirii celorlalte condiții în acest sens. În ceea ce privește motivul de recurs privind acordarea cheltuielilor de judecată, Înalta Curte are în vedere faptul că prin Decizia nr. 3/2020 privind examinarea recursului în interesul legii declarat de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a statuat în sensul că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport de prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitată de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de cazare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Ca atare, în aplicarea deciziei anterior enunțate, instanța de control judiciar nu se poate pronunța asupra proporționalității cheltuielilor de judecată acordate unei părți de către instanța de fond. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală. Față de soluția pronunțată, Înalta Curte va obliga recurentul-pârât la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.