ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 343/2023

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 02.03.2022 pe rolul Tribunalului Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în temeiul art. 19 din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâtei la plata următoarelor sume cu titlu de despăgubiri:

A solicitat și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2.1. Prin sentința civilă nr. 841/CA din data de 5 octombrie 2022, pronunțată în dosar nr. x/2022, Tribunalul Brașov – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în favoarea Curții de Apel Brașov.

În considerente a reținut că în cauză este vorba de o cerere de despăgubiri, întemeiată pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, subsecventă acțiunilor în anularea actelor administrative emise de A.P.I.A. (procese-verbale de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, aferente campaniilor 2010-2014 și decizii de soluționare a contestațiilor), ce au făcut obiectul dosarelor nr. x/2017, nr. y/2017*, nr. 128/64/2017*, nr. 114/64/2017, soluționate în mod definitiv. De asemenea, a fost avută în vedere și Decizia de sancțiuni multianuale 2012, precum și decizia de soluționare a contestației aferente, ce au făcut obiectul dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Brașov, soluționat definitiv, și, de asemenea, Decizia de sancțiuni multianuale 2013 și decizia de soluționare a contestației aferente, ce face obiectul dosarului nr. x/2017 al Tribunalului Brașov, suspendat.

S-a mai reținut că potrivit art. 19 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, aceste cereri se adresează instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2) din același act normativ, iar potrivit alin. (3), cererile prevăzute la alin. (2) se supun normelor prezentei legi în ceea ce privește procedura de judecată și taxele de timbru.

Astfel, instanța a constatat că prezenta acțiune în despăgubire urmează regimul juridic al acțiunii principale îndreptate împotriva actului administrativ, respectiv instanța de contencios administrativ competentă pentru a soluționa cererea de despăgubire este cea competentă să judece și acțiunea principală.

Prin urmare, instanța competentă în soluționarea pretenției principale (anularea actului) rămâne competentă să judece și pretenția accesorie constând în despăgubiri, chiar și atunci când aceasta nu a fost dedusă judecății în același timp cu cea principală, ceea ce constituie o aplicarea a regulii accesorialității, consacrată de art. 123 C. proc. civ.

În speță, anularea actelor administrative, demers urmare căruia a fost formulată prezenta acțiune în despăgubiri, a fost dispusă de către Curtea de Apel Brașov în dosarele nr. x/2017, nr. y/2017, nr. z/2017, nr. w/2017, iar faptul că Tribunalul Brașov a soluționat una dintre cererile de anulare act administrativ (în dosarul nr. x/2017) nu atrage competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Brașov, întrucât operează prorogarea de competență favoarea Curții de Apel Brașov, potrivit art. 99 alin. (2) C. proc. civ.

În consecință, întrucât litigiul privește despăgubiri ce decurg din anularea de către Curtea de apel a unor acte administrative emise de un organ al administrației publice centrale, competența de soluționare a cererii revine curții de apel, în calitate de instanță căreia i-a revenit competența de anulare a respectivelor acte administrative.

2.2. Prin sentința nr. 161/2022 din data de 24 noiembrie 2022, Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale; a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, în vederea soluționării conflictului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut faptul că obiectul cererii de chemare în judecata îl constituie obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri întemeiate pe art. 19 din Legea nr. 554/2004; că despăgubirile ca urmare a anulării unui act administrativ pot fi cerute de persoana vătămată fie odată cu acțiunea în anulare, prin cerere accesorie, care urmează soarta cererii principale, fie după anularea actului, în termen de un an de la cunoașterea pagubei, prin acțiune principală adresată instanței de contencios administrativ.

Reclamanta nu a învestit instanța cu cerere de acordare a despăgubirilor odată cu acțiunea în anularea actului, cerere care ar fi urmat soarta acțiunii principale, ci a înțeles să formuleze cererea de despăgubire prin acțiune principală separată, după admiterea acțiunii de anulare a actului.

În consecință, analizând competența materială în raport de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a constatat că în speță se aplică criteriul valoric de stabilire a competenței materiale și că nu poate fi reținută incidența art. 10 sub aspectul criteriului rangului autorității pârâte, obiectul acțiunii vizând despăgubiri cu titlu de dobândă legală ca urmare a anulării unor debite principale.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește norma de drept aplicabilă din perspectiva obiectului cererii de chemare în judecată.

Reclamanta A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, în temeiul art. 19 din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâtei la plata de despăgubiri aferente sumelor reținute prin procesele-verbale 2010-2014 și Deciziile de sancțiuni multianuale 2012-2013, precum și actualizarea acestor sume cu indicele de inflație pentru perioada cuprinsă între data reținerilor/compensărilor nelegale și până la data plății.

Potrivit art. 19 alin. (1), (2) și 3 din Legea nr. 554/2004: "(1) Când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei.

(2) Cererile se adresează instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2). (...)

(3) Cererile prevăzute la alin. (2) se supun normelor prezentei legi în ceea ce privește procedura de judecată și taxele de timbru."

Având în vedere raportul de accesorialitate dintre cererea de acordare a despăgubirilor în temeiul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 554/2004, se impun a fi reținute dispozițiile art. 123 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora: "Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120."

Prin urmare, întrucât cererea de acordare a despăgubirilor este accesorie acțiunilor ce au avut ca obiect anularea actelor administrative și cum aceste acțiuni au fost soluționate în primă instanță de Curtea de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal, acesteia îi revine și competența de soluționare a cererii de despăgubire întemeiate pe dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004.

Faptul că reclamanta nu a învestit instanța cu o cerere de acordare a despăgubirilor odată cu acțiunea în anularea actului, ci a formulat cererea de despăgubire printr-o acțiune principală separată, după admiterea acțiunii de anulare a actelor administrative atacate, nu prezintă relevanță în ceea ce privește competența de soluționare a cererii de despăgubire și nu poate determina stabilirea unei ate competențe decât cea prevăzută de legiuitor, în condițiile în care norma de competență incidentă este clară, stabilind că aceasta se soluționează de către instanța care a soluționat și acțiunea în urma căreia s-a născut dreptul la despăgubiri întemeiat pe art. 19 din Legea nr. 554/2004.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că în speță competența de soluționare a cererii de despăgubiri întemeiate pe art. 19 din Legea nr. 554/2004 revine Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L. și pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură în favoarea Curții de Apel Brașov – secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 25 ianuarie 2023.