ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2888/2019

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Timișoara, la data de 17.03.2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură,(A.P.I.A.)a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care sa se dispună anularea notei nr. x din 16.12.2014 privind compensarea.

În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a depus la A.P.I.A. o declarație privind deținerea și folosință unor terenuri agricole în programul de finanțare din fonduri europene acordate, iar în raport de terenul deținut și de valoarea subvențiilor a fost îndreptățit să primească pe anul 2012, conform deciziei 2551685/12.12.2013, suma de 120.591,93 RON.

Menționează în continuare reclamantul că faptul că, pentru anul 2012, s-a dispus și o sancțiune pentru unele aspecte apreciate de A.P.I.A. fiind în contradicție cu normele europene de finanțare, decizia fiind contestată în instanță, formând obiectul dosarului nr. x/2014 iar pentru anul 2013 s-a emis o nouă decizie unde, de asemenea din suma stabilită drept plății, s-a reținut o sumă drept sancțiune pentru aceleași considerente avute în vedere în anul 2012, iar din dispoziția aferentă anului 2013 nu i s-a acordat nicio sumă, deoarece A.P.I.A. a apreciat că intervine compensarea sumelor datorate cu cele stabilite prin decizia din 2012.

Mai arată reclamantul că o atare compensare este nelegală și nu poate fi apreciată ca temei al executării silite în procedura și forma pusă în executare de intimată, având în vedere că nu s-a emis nicio somație, nu s-a constituit un dosar execuțional, sumele stabilite prin dispozițiile contestate nu sunt certe lichide și exigibile, aducându-se atingere drepturilor pe care contestatorul le deține în legătură cu activitatea agricolă desfășurată pentru anii 2012-2013, că legislația națională prevede că executarea silită se realizează de executorii judecătorești sau executori fiscali, însă formalitățile îndeplinite nu aparțin nici unui executor, întrucât nu s-a constituit un dosar execuțional, acesta presupunând emiterea unei somații; mai mult, sumele înscrise în deciziile emise de A.P.I.A. sunt contestate atât în instanță în anul 2012, cât și în procedura prealabilă în anul 2013, unde nu s-a pronunțat o soluție până în acest moment.

În drept, a invocat dispozițiile art. 711 și 712 C. proc. civ.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Judecătoria Timișoara, prin sentința civilă nr. 6853 din 30 aprilie 2015, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, având în vedere dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 27.05.2015 sub nr. x/2015.

La termenul de judecată din data de 21.09.2015, în baza dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., Curtea a suspendat judecata cauzei, dosarul fiind trecut în arhiva instanței, în nelucrare, până la soluționarea contestației formulată de contestatorul A. împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21.01.2014,aflată în recurs pe rolul Curții de Apel Timișoara în dosar nr. x/2014

Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 11.04.2016, având în vedere că a fost soluționat dosarul nr. x/2014 aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Curtea de Apel Timișoara, prin sentința nr. 146 din 13 iunie 2016, a respins acțiunea formulată de contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Pentru a se pronunța astfel, instranța reținut că, în acord cu prevederile art. 33 din O.U.G. nr. 74/2009, debitele datorate de beneficiar, inclusiv dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, rezultate din derularea de către APIA a schemelor de sprijin direct și măsurilor finanțate prin FEGA și FEADR se compensează cu creanțele beneficiarului respectiv, reprezentând sume cuvenite acestuia în temeiul angajamentelor legale încheiate cu agențiile de plată, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de debitor, cât și pe cea de debitor.

A mai reținut instanța că, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (3) din OMADR nr. 66/2011, compensarea se face din oficiu, înainte de efectuarea oricărei plăți aferente sprijinului financiar acordat, numai pentru creanțele reciproce, constatate de către APIA față de beneficiarii sprijinului financiar, rezultate în mod direct din derularea formelor de sprijin pentru implementarea cărora este responsabilă, după adaptarea sistemului informatic al acesteia, dar nu mai târziu de 01.07.2011.

Conchide instanța, în sensul că, actele administrative în temeiul cărora a fost emisă Nota de compensare contestată de către reclamant prin prezenta acțiune sunt în ființă, producându-și efectele juridice, nefiind revocate de autoritatea emitentă sau anulate de instanța de judecată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva hotărârii instanței de fond a promovat recurs reclamantul A., în condițiile art. 493 C. proc. civ.

Învocând, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., recurentul-reclamant a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Criticile aduse hotărârii instanței de fond pot fi subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și vizează următoarele aspecte:

- instanța în mod greșit a reținut că reclamantul nu a criticat actele administarticve în contextul in care aceste titluri sunt contestate pe cale separtaă;

- o atare compensare este nelegală și nu poate fi apreciată drept temei al executării silite în procedura și forma pusă in executare de intimată;

- formalitățile îndeplinite de intimată nu aparțin niciunui executor judecătoresc și niciunui executor fiscal;

- îndeplinirea formalităților de reținere a acestor sume cu încălcarea procedurilor execuționale din legislația națională este nelegală;

- instanța de fond nu a analizat contestația pe fond cu care a fost investită;

1.4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a solicitat, în principal constarea nulității recursului pentru neîncadrarea în motivele de recurs iar, în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, arătând că sentința atacată este legală și temeinică.

1.5. Procedura de soluționare a recursului

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 24 octombrie 2018, a fost fixat termen de judecată pe fond a recursului la data de 29 mai 2019, constatându-se că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493

alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

În ceea ce privește excepția nulității recursului invocată de intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborate cu dispozițiile art. 488 și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., analizând recursul formulat în cauză, constată că cererea de recurs cuprinde motivele de nelegalitate pe care recurentul își întemeiază cererea, criticile formulate putând fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea formulată de intimată și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte observă că prin motivele de recurs nu sunt aduse critici efective hotărârii primei instanțe, fiind reiterate considerațiunile reclamantului vizând nelegalitatea actului atacat în manieră evident similară cu aspectele înfățișate deja la instanța de fond.

Totodată, analizând sentința atacată prin prisma criticilor expuse de către recurent, referitor la criticile de nelegalitate, prin prisma motivului de casare, cel reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., verificate de către instanța de control judiciar, au un caracter nefondat, în chestiunea invocată de titularul căii de atac.

Actele dosarului ca și expunerea rezumativă a considerentelor hotărârii de mai sus, atestă că reclamantul a solicitat anularea Notei de Compensare nr. x din 16 decembrie 2014, prin care intimata a efectuat compensarea obligațiilor de plată scadente și neachitate de către acesta.

Criticile recurentului au vizat între altele, tocmai nelegalitatea notei de compensare, emisă de pârâtă, întrucât în cauză nu s-a emis o somație, nu s-a constituit un dosar execuțional, iar sumele stabilite prin dispozițiile contestate nu sunt certe, lichide și exigibile, aducându-se atingere drepturilor contestatorului pe care acesta le deține în legătură cu activitatea agricolă desfășurată în perioada 2012 - 2013.

Din cuprinsul înscrisurilor administrate la dosarul cauzei, se reține că în campania 2012, reclamantul a solicitat sprijin financiar pentru suprafața de 410,71 ha prin cererea nr. x/14.05.2012 pentru schema de plată de agromediu reprezentată de pachetul P1.2 (pajiști cu înaltă valoare naturală și practici agricole tradiționale), parcelele pe cate s-a încheiat angajamentul de agromediu pe o perioada de 5 ani fiind următoarele: parcelele de la 49a la 64a, 66a de la 68a la 75a, de la 77a la 114a, de la 116a la 142a de la 146a la 150a de pe raza comunei Brestovat, județul Timiș.

Pe parcursul următorilor ani, obligația recurentului era reînnoirea cererii unice de plată anuale, prin aplicarea "bifelor" în câmpul de pe cerere, corespunzător măsurii și înscrierea pachetului corespunzător în dreptul fiecărei parcele.

În Campania 2013, recurentul-reclamant a depus cererea nr. x/17.05.2013, prin care a modificat parcelele aflate sub angajament, modificări efectuate de către acesta din proprie inițiativă.

Sprijinul financiar a fost acordat recurentului, sub rezerva verificărilor ulterioare.

În acest sens Regulamentul CE nr. 1122/2009 prevede că în cazul în care s-au primit plăți necuvenite, agricultorul în cauză are obligația de a returna sumele respective, majorate cu dobânzile calculate pentru perioada dintre data la care agricultorului i se comunică obligația de rambursare și data respectivei rambursări sau deduceri a sumelor datorate.

Activitatea de verificare desfășurată de intimata Agenția de Plăți și Intervenție în Agricultură, s-a finalizat cu întocmirea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 21 ianuarie 2014, (campania 2012) prin care s- a stabilit în sarcina reclamantului un debit în sumă de 321.904.36 RON.

Așadar, în temeiul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor mai sus-menționat a fost emisă Nota de compensare nr. x din 16 decembrie 2014 potrivit informațiilor rezultate din adresa Direcției Economice nr. 5131 din 27 martie 2015.

Pentru campania 2013 a fost emis Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilitre a creanțelor bugetare nr. x din 5 decembrie 2014, prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului un debit în cuantum de 132.323,71 RON, creanță nestinsă.

Nota nr. x/16.12.2014 privind compensarea debitelor, contestată de recurent a fost emisă în temeiul prevederilor articolului 5b din Regulamentul nr. 1034/2008, dispozițiilor O.G. nr. 92/2003, O.U.G. nr. 66/2011, Ordinului nr. 66/2011 și O.U.G. nr. 74/2009, prin raportare la aspectele reținute de către pârâtă în Decizia de plată nr. x/16.12.2014 și Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21.01.2014.

Astfel, raportându-se chiar la prevederile O.U.G. nr. 66/2011 și mai cu seamă la jurisprudența comunitară, vizând direct noțiunea de neregulă în această materie, prima instanță, a constat în mod corect că legiuitorul a statuat în cuprinsul articolului 38 lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011 că stingerea creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează prin deducere din plățile/rambursările următoare.

O.U.G. nr. 66/2011, privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, definește în art. 2 alin. 1 lit. a) "neregulă" ca fiind orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit.

Prin motivele de recurs recurentul, care de altfel reia argumentele prezentate și cu ocazia judecății în fond, nu a putut infirma, la data soluționării prezentei cauze cele reținute de către instanța de fond.

Potrivit Normelor metodologice de aplicare a mecanismului de compensare, aprobat prin Ordinul M.A.D.R. nr. 66/2011, în Anexa nr. 1, se prevede că, împotriva notei de compensare, cel interesat poate formula contestație la organul de soluționare competent, potrivit art. 205 Cod proceduă fiscală.

Art. 211 Codul de procedură fiscală cuprinde conținutul deciziei de soluționare a contestației (preambulul, considerente și dispozitiv), iar art. 210 stabilește că, în soluționarea contestației, organul competent se pronunță prin decizie, sau dispoziție, după caz.

Potrivit art. 33

2

alin. (1) din O.U.G. nr. 74/2009, (1) Debitele datorate de beneficiar, inclusiv dobânzi, penalități de întârziere sau majorări de întârziere, stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, rezultate din derularea de către APIA a schemelor de sprijin direct și măsurilor finanțate prin FEGA și FEADR, se compensează cu creanțele beneficiarului respectiv, reprezentând sume cuvenite acestuia în temeiul angajamentelor legale încheiate cu agențiile de plată, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor.

La data emiterii notei de compensare nr. x/16.12.2014, recurentul nu deținea vreo sentință definitivă cu privire la anularea procesului-verbal nr. x din 21 ianuarie 2014, aspect care reiese din din sentința civilă nr. 772/12.05.2015 pronunțată de Tribunalul Timiș prin care a fost respinsă acțiunea reclamantului de anulare a procesului-verbal anterior menționat, soluție rămasă definitivă prin decizia civilă nr. x/12.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.

Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/22.11.2013, nu a fost contestat nici pe cale administrativă și nici cu acțiune în anulare în fața instanței de contencios administrativ iar în ceea ce privește Procesul-verbal nr. x/05.12.2014 (campania 2013) prin care s-a stabilit în sarcina reclamantului o creanță de 132.323,71 RON, creanța stabilită prin acest proces-verbal nefiind stinsă la data promovări acțiunii în judecată.

Drept urmare, actele administrative în temeiul cărora a fost emisă Nota de compensare contestată de către recurent prin prezenta acțiune nu au fost revocate de autoritatea emitentă sau anulate de instanța de judecată. aspect necontestat de părțile litigante.

În plus, deplină relevanță prezintă, astfel cum si instanța de fond a reținut în cuprinsul sentinței criticate, că reclamantul nu a invocat aspecte de nelegalitate suplimentare cu privire la Nota de constatare contestată,nr. x/16.12.2014 astfel că aceasta a fost legal emisă de către pârâtă.

În ceea ce privește motivele de recurs subsumate de recurent prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., Înalta Curte a reținut constant că aceste dispoziții, raportate la cele ale art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., impun cerința ca hotărârea să cuprindă motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția și cele pentru care s-au admis și, respectiv, s-au înlăturat cererile părților.

Or, hotărârea recurată cuprinde în mod evident argumentele pertinente pe care se întemeiază soluția de respingere a cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită curtea de apel, nefiind identificate nici "motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei" pentru a se putea reține incidența motivului de casare invocat.

Recurenttul-reclamant a invocat, în dezvoltarea acestui motiv de casare, netratarea de către instanța de fond a unora dintre motivele de nelegalitate invocate prin cererea introductivă, susținând că sentința recurată nu cuprinde o analiză concretă, aplicată la situația de fapt.

Aceste critici sunt nefondate, instanța de fond a procedat la o analiză a cererii în anulare concretă și aplicată la situația de fapt, arătând și temeiurile de drept pentru care a considerat neîntemeiate criticile de nelegalitate a actelor administrative formulate de către recurent.

În cuprinsul considerentelor sentinței se găsesc aspectele esențiale asupra cărora a purtat contestația, dar și la fapta recurentului reținută ca neregulă, conformitatea măsurilor dispuse cu prevederile O.U.G. nr. 66/2011, precum și cu prevederile regulamentelor europene incidente.

În acord cu instanța de fond, Înalta Curte apreciază că decizia este motivată corespunzător, cuprinzând aspectele de fapt și de drept relevante în soluționarea contestației administrative.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În consecință, pentru considerentele arătate, în raport cu înscrisurile depuse la dosar și susținerile părții, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant.

Totodată, va respinge excepția nulității recursului invocată de intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului invocată de intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Respinge recursul declarat de recurentul A., împotriva sentinței nr. 146 din 13 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2015, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 mai 2019.