ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2598/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 17.03.2015, sub nr. x/2015, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea Notei nr. x/16.12.2014 privind compensarea debitelor.

Prin Sentința civilă nr. 7470 din 03 iunie 2014, Judecătoria Timișoara a admis excepția necompetenței materiale a judecătoriei și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Prin Sentința civilă nr. 335 din 3 decembrie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A., împotriva pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.

Împotriva Sentinței civile nr. 335 din 3 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat.

Prin cererea de recurs, reclamantul a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii contestației și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În critica sentinței recurate, recurentul-reclamant afirmă că instanța, deși a avut cunoștință că Procesul-verbal de constatare a neregulilor nr. x/21.01.2014 și Procesul-verbal nr. x/05.12.2014 au fost contestate pe calea contenciosului administrativ, arată, contrar aspectelor invocate, că reclamantul nu a criticat aceste acte administrative în contextul în care aceste acte sunt criticate pe cale separată.

Tot în critica sentinței recurate, recurentul-reclamant apreciază că raționamentul instanței de fond se oprește în a expune situația de fapt până la punctul privind emiterea titlului executoriu, ori, pe calea contestației la executare, acesta a atacat formele de executare întreprinse de pârâtă în baza titlurilor administrative emise de pârâtă. În speță, forma de executare aleasă de pârâtă a fost compensarea, iar o asemenea procedură este nelegală, deoarece a derogat de la prevederile din legislația națională privitoare la executare.

Recurentul-reclamant apreciază că instanța nu a analizat contestația sa din această perspectivă, ignorând total aspectele invocate pe calea acesteia.

Intimata-pârâtă, Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate, ca fiind temeinică și legală.

Intimata-pârâtă a precizat prin întâmpinare că procedura compensării s-a făcut în temeiul art. 38 lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011, respectând normele legale pentru această procedură.

În cauză s-a întocmit Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului la 08 septembrie 2017.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 26 octombrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Atât recurentul-reclamant, cât și intimata-pârâtă nu au depus puncte de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu.

Prin încheierea de ședință din data de 22 februarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, l-a admis în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat și a fixat termen de judecată pe fond a acestuia, în ședință publică, pentru data de 19 iunie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele:

Litigiul dedus judecății are ca obiect anularea Notei nr. x/16.12.2014 privind compensarea debitelor emis Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (A.P.I.A.).

Instanța de fond a respins cererea reclamantului, reținând, în esență, că, prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/22.11.2013 aferent campaniei 2012 emis de A.P.I.A., s-a impus o corecție în cuantum de 872,71 RON, cu termen de plată scadent la data de 01.01.2014, iar prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/21.01.2014 emis de aceeași autoritate s-a stabilit un debit în sarcina reclamantului în cuantum de 321.904,36 RON, cu termen de plată scadent la data de 01.03.2014.

Debitele și creanțele accesorii au fost recuperate integral prin deducere din plățile ulterioare fiind, astfel emise și comunicate reclamantului prin Nota de compensare nr. x/16.12.2014 și Nota de compensare nr. x/16.12.2014.

Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt, iar în ceea ce privește argumentele legale pentru pronunțarea soluției de respingere aceasta în mod legal a făcut apel la prevederile O.U.G. nr. 74/2009 privind gestionarea fondurilor comunitare nerambursabile provenite din Fondul european de garantare agricolă, Fondul european agricol de dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și a fondurilor alocate de la bugetul de stat, privind gestionarea fondurilor nerambursabile alocate de la Comunitatea Europeană și a fondurilor alocate de la bugetul de stat aferente programului de colectare și gestionare a datelor necesare desfășurării politicii comune în domeniul pescuitului și a programului de control, inspecție și supraveghere în domeniul pescuitului și pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 218/2005 privind stimularea absorbției fondurilor SAPARD, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală, Fondul european pentru pescuit, Fondul european de garantare agricolă, prin preluarea riscului de creditare de către fondurile de garantare, și la prevederile art. 38 lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.

În ceea ce privește apărarea reclamantului invocată prin acțiunea introductivă, conform căreia la executarea acestor debite pârâta a încălcat obligațiile instituite în cadrul executării silite stabilite de legea procedurală (C. proc. civ.), apărare, transformată prin cererea de recurs într-o critică a sentinței recurate, Înalta Curte constată că instanța de fond a analizat și argumentat în considerentele sentinței recurate, legalitatea procedurii de recuperare a unor astfel de debite și care sunt textele de lege aplicabile.

Așa fiind, Înalta Curte apreciază că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., republicat, nu este întemeiat, instanța de fond reținând în considerentele sentinței recurate motivele care au format opinia sa și care au condus la soluția pronunțată.

Prima instanță a analizat motivele cererii de chemare în judecată, invocate de reclamant, raportat la apărările formulate prin întâmpinare de pârâta A.P.I.A., iar în cuprinsul hotărârii recurate se evidențiază argumentele instanței de fond care au condus la formarea convingerii sale. Totodată în cuprinsul sentinței nu există motive contradictorii, ori străine de natura cauzei.

În speță, instanța de fond, la pronunțarea hotărârii recurate a respectat prevederile art. 425 C. proc. civ., republicat, privitoare la conținutul hotărârii.

În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de casare invocat de recurentul-reclamant, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a făcut aplicarea corectă a normelor de drept material la pronunțarea hotărârii.

În conformitate cu prevederile art. 38 lit. b) din O.U.G. nr. 66/2011, "Stingerea creanțelor bugetare rezultate din nereguli se realizează prin: (...) b)*) deducere din plățile/rambursările următoare;".

Totodată, prin art. 1 al Ordinului nr. 66 din 28 martie 2011 emis de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a mecanismului de compensare de către Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a debitelor și creanțelor beneficiarilor Fondului european de garantare agricolă și ai Fondului european agricol de dezvoltare rurală, precum și ai fondurilor de la bugetul de stat s-au stabilit Normele metodologice de aplicare a mecanismului de compensare de către A.P.I.A. a debitelor și creanțelor beneficiarilor Fondului european de garantare agricolă și ai Fondului european agricol de dezvoltare rurală, precum și ai fondurilor de la bugetul de stat.

Înalta Curte apreciază că prevederile legale menționate anterior reprezintă temeiul de drept pentru emiterea Notei nr. x/16.12.2014 privind compensarea debitelor. Sub acest aspect, instanța de fond a reținut în mod corect că reclamantul nu a prezentat niciun motiv de nelegalitate a actului contestat.

În consecință, criticile formulate de recurentul-reclamant (rezumate la pct. 3. din prezenta decizie), în raport cu situația de fapt și temeiurile de drept arătate anterior, sunt neîntemeiate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte, constată că motivele de casare invocate de recurentul-pârât, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat, sunt neîntemeiate, și urmează ca, în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, să respingă recursul formulate de acesta, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A., împotriva Sentinței civile nr. 335 din 3 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2018.

GGC - GV