ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1478/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2015, la data de 31.07.2015 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anularea Deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa nr. x/2015, precum și obligarea pârâtului să-i recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

Prin sentința civilă nr. 338 pronunțată în data de 3 decembrie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a luat act de renunțarea pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la cererea de introducere în cauză în calitate de pârât a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, a anulat ca insuficient timbrată cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

I.3. Recursul formulat în cauză și motivele de casare invocate

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamantul A., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

A susținut că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, respectiv nu a avut în vedere cuprinsul răspunsului intimatului-pârât la plângerea sa prealabila, înregistrată sub nr. x/2015, înscris existent la dosarul cauzei-fond și nu a stăruit pentru aflarea adevărului in legătura cu decizia de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de partenerul contractual; anularea actului administrativ nelegal prin care s-a adoptat decizia invalidării certificatului său de conformitate făcând obiectul acțiunii și acesta fiind în fapt obiectivul urmărit prin desfășurarea activității de judecată.

Recurentul a apreciat că instanța de fond era obligată să stăruie pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecații și să dispună pârâtului să depună la dosarul cauzei actul administrativ prin care i s-a invalidat certificatul, pentru că, în realitate nu a solicitat anularea adresei cu nr. 114654/15.01.2015, ci a solicitat anularea actului administrativ nelegal, respectiv a deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa x/15.01.2015 și comunicata reclamantului cu adresa DAJ Caras Severin nr. x/19.01.2015 și obligarea MADR sa recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

În acest context rezultă că instanța de fond s-a pronunțat pe alt obiect decât cel al cererii sale de chemare în judecata, astfel că nu s-a pronunțat pe unul din capetele de cerere, motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

A mai susținut că, din cuprinsul notei de control se poate observa că acest înscris este actul administrativ prin care s-a adoptat decizia invalidării certificatului său de conformitate și radierea lui de pe site-ul MADR, prin propunere aprobata de ministrul in funcție la acea vreme, C..

A mai învederat că nota de control a fost aprobată de ministrul agriculturii, purtând viza de aprobare și semnătura acestuia pe prima pagina a acestui act administrativ și astfel, odată cu aprobarea devine act administrativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, in vederea organizării executării legii și produce prin sine insăși efecte juridice, in sensul că dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice. Din moment ce certificatul său de conformitate a fost radiat de pe site-ul ministerului, recurentul nu mai există ca operator in agricultura ecologica, pierzând această calitate, având in vedere că raportul de inspecție a fost intocmit după data de 24.07.2014.

I.4. Apărările intimaților

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 23 februarie 2016, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând, în esență, apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

I.5. Derularea procedurii judiciare în fața instanței de recurs și analiza motivelor de casare

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 noiembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ.

Prin încheierea de ședință din data de 05 februarie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 16 aprilie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, reține următoarele:

Astfel, procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, reglementată de art. 205 - 218 Codul de procedură fiscală constituie o procedură administrativă prealabilă, iar nu o jurisdicție specială administrativă, în sensul art. 21 din Constituție.

Verificând sentința recurată prin prisma cazului de casare reglementat art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat de către recurentul-reclamant, Înalta Curte constată că în cauză nu este incidentă niciuna dintre ipotezele reglementate de textul de lege menționat.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se poate susține incidența niciuneia dintre ipotezele reglementate de textul de lege invocat, în speță fiind respectate exigențele prevăzute de dispozițiile art. 425 alin. (1) din C. proc. civ.

Motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În speța de față, instanța de control judiciar consideră că hotărârea recurată îndeplinește cerințele impuse de art. art. 425 alin. (1) C. proc. civ., întrucât, raportat la obiectul cauzei, instanța de fond a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se, atât la susținerile părților, cât și la dispozițiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecății.

Considerentele hotărârii atacate fac referire în mod convingător la aspectele de fapt și de drept relevante pentru soluționarea cauzei.

Nu este incident nici cazul de casare, invocat de reclamant, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de fond făcând o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor C. proc. civ.

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat anularea Deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa nr. x/2015, precum și obligarea pârâtului să-i recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014 .

Adresa atacată are caracterul unei informări din partea pârâtului către directorii executivi din cadrul Direcțiilor pentru Agricultură Județene privind situația organismului de inspecție și certificare B. - Sucursala Iernut.

Informarea emisă de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu întrunește cerințele prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind actul administrativ.

Potrivit textului menționat "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ".

Pentru a fi considerat act administrativ, condițiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naștere, a modifica sau a stinge drepturi și obligații.

Adresa nr. x/2015 nu este un act administrativ cu caracter individual în accepțiunea a art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu dă naștere, modifica sau stinge drepturi și obligații în sarcina reclamantului, ci reprezintă o informare întocmită de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale către direcțiile sale județene.

Judecătorul fondului a constatat în mod legal că actul astfel emis nu a modificat și nu a stins raporturi juridice în care acesta se află ori s-a aflat ca subiect de drept, nici măcar în sensul invalidării certificatului de conformitate eliberat acestuia pentru anul 2014 de B..

În acord cu instanța de fond Înalta Curte constată că pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu a emis vreun act de revocare a certificatului nr. x/2014, iar în adresa cu nr. x/15.01.2015 nu a dispus revocarea ori o altă măsură de înlăturare a efectelor juridice produse de certificatul de conformitate, deși avea posibilitatea potrivit art. 27 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28.06.2007 privind producția ecologică și etichetare a produselor ecologice.

Atât timp cât adresa constată o stare de fapt și constituie doar un mijloc de informare, nu poate fi contestată în procedura administrativă prealabilă și, implicit, în fața instanței de contencios administrativ și fiscal.

În acest context susținerile recurentului, potrivit cărora adresa în discuție produce efecte juridice, nu pot fi reținute, întrucât aceasta nu stabilește un raport juridic cu reclamantul.

Înalta Curte apreciază că în mod corect a fost admisă excepția inadmisibilității, adresa nr. x/2015 a fost emisă în scopul informării, nefiind susceptibilă de a fi contestată pe calea contenciosului administrativ.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamantul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 338 din 3 decembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 aprilie 2018.