ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2971/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, anularea Deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate, eliberat acesteia de organismul de inspecție B., pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu Adresa nr. x/15.01.2015, precum și obligarea pârâtului să-i recunoască validitatea certificatului eliberat reclamantei pentru anul 2014.

Prin Sentința civilă nr. 341 din 3 decembrie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a luat act de renunțarea pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la cererea de introducere în cauză, în calitate de pârât, a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și la cererea de chemare în garanție.

A respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Împotriva Sentinței civile nr. 341 din 3 decembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare sau, după caz, rejudecarea cauzei.

Recurenta-reclamantă a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, anume nu a avut în vedere răspunsul intimatului-pârât la plângerea prealabilă a recurentei, depus la dosar, și nu a a stăruit pentru aflarea adevărului cu privire la decizia de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acesteia.

Obiectul cererii deduse judecății îl constituia anularea actului administrativ nelegal prin care s-a adoptat decizia invalidării certificatului de conformitate al recurentei, comunicat prin Adresa nr. x/15.01.2015, iar nu anularea Adresei nr. x/15.01.2015, astfel încât instanța de fond s-a pronunțat pe alt obiect.

În speță s-a emis inițial o Notă de control nr. x/16.12.2014, care nu a fost comunicată recurentei, acesta fiind actul prin care s-a adoptat decizia invalidării certificatului de conformitate a acesteia și radierea certificatului de pe site-ul MADR, prin propunere aprobată de ministrul în funcție la acea vreme, care a devenit astfel act administrativ.

Recurenta a mai criticat faptul că decizia de invalidare a certificatului său de conformitate nu i-a fost comunicată, precum și culpa intimatului-pârât în crearea unei situații defavorabile recurentei.

Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii instanței de fond, ca legală și temeinică.

Intimatul a invocat, mai întâi, excepția netimbrării și excepția nulității recursului, prin prisma dispozițiilor art. 488 raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 488 alin. (3) C. proc. civ.

A argumentat că judecătorul fondului a motivat soluția dată, atât în fapt, cât și în drept.

În speță, recurenta-reclamantă solicită MADR recunoașterea validității unui înscris care nu a fost emis de minister, față de care reclamanta nu a demonstrat care sunt măsurile la care face referire, ce prejudiciu îi aduc și a cărui existență nu a probat-o, pentru ca instanța să poată efectua controlul de legalitate.

În mod corect instanța de fond a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, apreciind argumentat că actul atacat nu poate fi calificat drept act administrativ, întrucât acesta nu produce prin sine însuși efecte juridice.

Actul contestat s-a adresat Direcțiilor de Agricultură Județene din subordinea MADR și aduce la cunoștința destinatarilor că în perioada 02 - 05.12.2014, Direcția Generală Control Antifraudă Inspecții - Direcția de Inspecții de Stat a efectuat verificări cu privire la criteriile de funcționare și la activitatea desfășurată de B. - Sucursala Iernut/C. S.R.L., iar în urma controlului, prin Nota de control nr. x/16.12.2014, s-a propus informarea operatorilor cărora le-au fost eliberate certificate de către entitatea verificată, că organismul de inspecție și certificare B. - Sucursala Iernut a fost radiat conform certificatului de radiere din data de 28.11.2014, emis în baza rezoluției nr. 14426/26.11.2014, iar societatea nou înființată - C. S.R.L. nu a fost aprobată de M.A.D.R., ca organism de inspecție și certificare.

De asemenea, s-a mai precizat, prin aceeași adresă, că certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după data de 24.07.2014 și care au aplicată ștampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice, apreciind că se impune reorientarea către un alt organism de inspecție și certificare aprobat de M.A.D.R., în vederea continuării activității în sistemul de agricultură ecologică.

Actul contestat, deși este emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii, nu produce prin sine însuși efecte juridice, în sensul că nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice.

Intimatul a solicitat respingerea precizărilor recurentei privind calificarea cererii principale ca fiind îndreptată împotriva Notei de control, argumentând că acestea sunt elementele unei cereri noi, recurenta extinzând obiectul cererii cu care a fost învestită instanța de fond.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 iunie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 24 aprilie 2018, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs formulată de reclamanta A. îndeplinește condițiile de admisibilitate, a respins excepția nulității recursului, invocată de intimatul MADR, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a acestuia.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, față de următoarele considerente:

Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamanta a solicitat anularea actului administrativ nelegal, respectiv a deciziei ministerului pârât de invalidare a certificatului de conformitate care i-a fost eliberat de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor agricole județene cu Adresa nr. x/15.01.2015, precum și obligarea pârâtului să recunoască valabilitatea acestui certificat.

Prin această adresă, ministerul pârât a adus la cunoștința tuturor direcțiilor pentru agricultură județene faptul că în perioada 02 - 5.12.2014, Direcția Generală Control Antifraudă Inspecții - Direcția de Inspecții de Stat a efectuat verificări cu privire la criteriile de funcționare, precum și la activitatea desfășurată de B. - Sucursala Iernut/C. S.R.L.

În urma controlului, prin Nota de control nr. x/16.12.2014 s-a propus ca operatorii să fie informați asupra următoarelor aspecte: organismul de inspecție și certificare B. - Sucursala Iernut a fost radiat conform Certificatului de radiere din data de 28.11.2014, emis în baza rezoluției aprobate de MADR ca organism de inspecție și certificare. Certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după data de 24.07.2014 și care au aplicată ștampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice. Se impune orientarea către un alt organism de inspecție și certificare aprobat de MADR, în vederea continuării activității în sistemul de agricultură ecologică.

Finalul adresei conține solicitarea de a identifica operatorii clienți ai B. - Sucursala Iernut/C. S.R.L. și de a-i informa cu privire la cele semnalate.

Instanța de fond a respins cererea, reținând, în esență, că prin acțiunea promovată reclamanta a solicitat anularea actului emis de pârâtul MADR sub nr. x/15.01.2015, al cărui scop l-a constituit exclusiv informarea Direcțiilor de Agricultură Județene și a operatorilor din agricultura ecologică în legătură cu aspectele de nelegalitate constatate, act care nu a modificat și nu a stins raporturi juridice în care reclamanta se află sau s-a aflat ca subiect de drept, nici măcar în sensul invalidării certificatului de conformitate eliberat acesteia pentru anul 2014.

Nu se poate considera că eventuala respingere a cererii de plată formulată de reclamantă pentru anul 2014 sau emiterea unui act de obligare a acesteia la rambursarea unor sume primite în anii anteriori ar putea fi considerată efecte juridice ale Adresei MADR nr. x/15.01.2015, întrucât aceste măsuri sunt luate prin acte distincte, emise de autoritatea cu atribuții în gestionarea fondurilor nerambursabile a căror accesare a solicitat-o reclamanta, acte ce pot îndeplini în mod distinct condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pentru a fi calificate ca acte administrative și a fi contestate, eventual, în fața instanței de contencios administrativ.

Adresa MADR nr. x/15.01.2015 nu este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, astfel încât nu poate face obiect al acțiunii în anulare în fața instanței de contencios administrativ.

A mai reținut prima instanță că solicitarea de obligare a pârâtului MADR la recunoașterea validității certificatului de conformitate eliberat pentru anul 2015 este la rândul său inadmisibilă, pe de-o parte, întrucât se află în legătură de accesorialitate cu primul petit, iar pe de altă parte, în considerarea faptului că prin formularea sa nu se reclamă un pretins refuz nejustificat de soluționare a unei cereri ori nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, ci nerecunoașterea unei împrejurări de fapt, anume, validitatea certificatului de conformitate emis în beneficiul reclamantei, validitate ce nu a fost contestată prin vreun act juridic emis de pârât.

În esență, prin cererea de recurs se invocă faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, nu a stăruit pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecății, s-a pronunțat pe alt obiect decât cel al cererii de chemare în judecată și hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, motive pe care recurenta reclamantă le-a încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că aceste critici pot fi încadrate în motivele de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care vizează ipoteza în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Criticile privind nepronunțarea instanței de fond asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, lipsa stăruinței pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecății și pronunțarea pe alt obiect decât cel al cererii de chemare în judecată se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitor la pronunțarea hotărârii cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor prevăzute la art. 488 alin. (1) - (4), precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Examinând cauza prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reține, din modul de formulare a obiectului cererii de chemare în judecată, că acesta este reprezentat de solicitarea de anulare a deciziei de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantei pentru anul 2014, de organismul de inspecție B., Adresa nr. x/15.01.2015 fiind, în opinia reclamantei, adresa cu care se comunică respectiva decizie.

Faptul că solicitarea reclamantei este aceea de anulare a deciziei de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de organismul de inspecție B. pentru anul 2014 este confirmat și de motivele invocate în cererea de recurs, în care se arată în mod expres că a solicitat anularea Deciziei comunicate cu adresa nr. x/15.01.2015 și nu anularea acestei adrese.

Înalta Curte constată că, din moment ce reclamanta solicită anularea deciziei ministerului pârât de invalidare a certificatului de conformitate care i-a fost eliberat de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor agricole județene cu Adresa nr. x/15.01.2015, se impunea ca instanța de fond să clarifice obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv să identifice actul a cărui anulare o solicită reclamanta în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004.

Obligația de a lămuri obiectul cererii de chemare în judecată îi revenea instanței potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Or, instanța de fond a soluționat cauza fără a lămuri cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, analizând legalitatea Adresei nr. x/15.01.2015, deși reclamanta solicitase anularea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate care îi fusese eliberat pentru anul 2014, iar respectiva adresă nu constituie decizia de invalidare, astfel cum se susține de către pârât și chiar de reclamantă în fața instanței de fond și a instanței de recurs.

Având în vedere că această adresă nu reprezintă decizia de invalidare a certificatului de conformitate al reclamantei, era necesar ca instanța de fond să stabilească dacă ministerul pârât a emis o astfel de decizie și, în caz afirmativ, să solicite depunerea acesteia la dosar pentru a se pronunța asupra obiectului cererii de chemare în judecată.

În cererea de recurs se susține că instanța de fond nu a avut în vedere cuprinsul răspunsului intimatului-pârât la plângerea prealabilă, înregistrat sub nr. x/24.02.2015, și nu a stăruit pentru aflarea adevărului în legătură cu decizia de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de partenerul contractual. Prin acest răspuns, deși pârâtul nu se pronunță punctual și explicit, recunoaște faptul că la nivelul MADR exista o decizie de invalidare a certificatului de conformitate, adoptată printr-un act administrativ, în înțelesul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Cu toate că în răspuns nu se face vorbire despre actul administrativ prin care s-a adoptat măsura/decizia de invalidare a certificatului de conformitate, i se comunică dreptul de a contesta pentru nelegalitate actul administrativ, astfel că intimatul-pârât recunoaște implicit existența unui act administrativ de invalidare a certificatului de conformitate, fără a-l indica explicit și fără a-l comunica.

Consideră recurenta-reclamantă că intimatul-pârât, cu rea-credință, nu i-a comunicat actul administrativ, pentru a nu fi atacat, ci a transmis adrese DAJ prin care informa despre deciziile adoptate, pentru a putea susține ulterior că deciziile sunt simple adrese, dar, cu toate acestea, intimatul-pârât a emis un răspuns la plângerea prealabilă.

Înalta Curte apreciază că în cauză se impune a se lămuri dacă ministerul pârât a emis un act prin care să invalideze în mod formal certificatul de conformitate deținut de reclamantă, având în vedere susținerile acesteia, care insistă asupra faptului că un asemenea act a fost emis, dar nu i-a fost comunicat pentru a nu putea fi atacat sau care este actul administrativ în baza căruia certificatul său de conformitate a fost considerat ca lipsit de valabilitate, împiedicând astfel pe reclamantă să își continue activitatea în condițiile permise de acest certificat.

Aceste lămuriri sunt absolut necesare pentru justa soluționare a litigiului având ca obiect anularea deciziei de invalidare a certificatului și nu anularea Adresei nr. x/15.01.2015.

În cazul în care o asemenea decizie a fost emisă, aceasta urmează a fi depusă la dosar împreună cu documentația care a stat la baza emiterii ei, iar în situația în care rezultă din probatoriul ce va fi administrat că, în afara înscrisurilor depuse la dosar și a celor la care acestea fac trimitere, ministerul pârât nu a emis un alt înscris prin care să dispună invalidarea certificatului de conformitate deținut de reclamantă, se va solicita reclamantei să precizeze, în raport de documentația emisă de autoritatea publică, care este actul a cărui anulare o solicită, respectiv care este, în opinia sa, actul prin care i-a fost invalidat certificatul de conformitate și pe care îl consideră vătămător, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.

În speță se reține, așadar, incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere încălcarea rolului activ al judecătorului, încălcare ce constă în faptul că nu a fost lămurit cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv nu s-a stabilit, cu respectarea principiului disponibilității care guvernează desfășurarea procesului civil, care este actul administrativ supus cenzurii instanței de contencios administrativ, analiza instanței de fond vizând un alt act decât cel a cărui anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în condițiile în care incidența motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. atrage soluția de casare a sentinței atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 și art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 341 din 3 decembrie 2015, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 341 din 3 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată. Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2018.

Procesat de GGC - NN