ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3840/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, la data de 31.07.2015, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale anularea Deciziei M.A.D.R. de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, anularea deciziei transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa nr. x/15.01.2015, precum și obligarea pârâtului să recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 382 din data de 17 decembrie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a luat act de renunțarea pârâtului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale la cererea de introducere în cauză în calitate de pârât a Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și la cererea de chemare în garanție a SC C. SRL și a respins (ca inadmisibilă) acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., criticând hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, în principal, cu trimitere spre rejudecare, iar, în subsidiar, rejudecarea și admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurentul a arătat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, nu a stăruit pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecății, iar instanța s-a pronunțat cu privire la alt obiect decât al cererii de chemare în judecată.

De asemenea, s-a arătat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea normelor de drept material.

Astfel, recurentul precizează că prin plângerea prealabilă a solicitat revocarea deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa nr. x/15.01.2015 și comunicată recurentului-reclamant cu adresa DAJ Caraș Severin nr. 127/19.01.2015. S-a arătat că în conformitate cu această adresă, certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după data de 24.07.2014 și care au aplicată ștampila C. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice.

S-a arătat că prin această adresă intimatul-pârât recunoaște adoptarea unei decizii de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantului de partenerul contractual, chiar dacă nu o face direct și nu indică și nu comunică actul administrativ prin care s-a concretizat respectiva decizie. S-a arătat că în acest mod intimatul încearcă să inducă în eroare instanța de judecată prin prezentarea adresei nr. x/15.01.2015 ca fiind actul atacat și nu decizia MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantului de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa nr. x/15.01.2015.

1.4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului, ca urmare a neîncadrării motivelor de recurs în cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 24.05.2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin rezoluția completului învestit cu soluționarea dosarului din data de 2 octombrie 2018 a fost fixat termen de judecată a recursului la data de 9 noiembrie 2011.

Analizând motivele de recurs formulate, Înalta Curte constată că excepția nulității recursului este neîntemeiată, întrucât recurentul și-a încadrat în drept motivele de recurs depuse la dosar și a adus argumente în sprijinul cazurilor de casare prezentate, astfel încât excepția invocată de intimat urmează a fi respinsă.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va admite recursul, va casa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru considerentele ce urmează.

3.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Din modul de formulare a obiectului cererii de chemare în judecată se reține că acesta este reprezentat de solicitarea de anulare a deciziei de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantului pentru anul 2014, de organismul de inspecție B., decizie transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa nr. x/15.01.2015.

Se înțelege cu certitudine din cererea introductivă că se solicită anularea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate și nu anularea adresei cu care această decizie a fost transmisă.

Faptul că aceasta este solicitarea reclamantului este confirmată atât de cele arătate în cererea introductivă, dar și prin motivele de recurs formulate.

În speță s-a emis, inițial, Nota de control nr. x/16.12.2014, iar ulterior, s-a procedat la emiterea actului subsecvent - adresa nr. x/15.01.2015.

Înalta Curte constată că, din moment ce recurentul-reclamant solicită anularea deciziei ministerului pârât de invalidare a certificatului de conformitate care i-a fost eliberat de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor agricole județene cu adresa nr. x/15.01.2015, se impunea ca instanța de fond să se pronunțe pe obiectul cererii de chemare în judecată.

În cererea de chemare în judecată reclamantul arată că "MADR, prin adresa cu nr. x/15.01.2015 transmisă Direcției Agricole Județene Caras Severin și al cărei conținut a fost comunicat subsemnatului cu adresa sus menționată decide că "certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după data de 24.07.2014 și care au aplicată ștampila C. SRL nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice", iar Înalta Curte reține că respectiva constatare este cuprinsă în Nota de control anterior menționată, din conținutul căreia sunt redate paragrafe în această adresă.

Obligația de a lămuri obiectul cererii de chemare în judecată îi revenea instanței potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc.

Or, instanța de fond a soluționat cauza fără a lămuri cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, analizând legalitatea adresei nr. x/15.01.2015, deși reclamantul solicitase anularea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate care îi fusese eliberat pentru anul 2014, iar respectiva adresă nu constituie decizia de invalidare.

Având în vedere că această adresă nu reprezintă decizia de invalidare a certificatului de conformitate al reclamantului, iar în afara înscrisurilor depuse la dosar și a celor la care acestea fac trimitere, ministerul pârât nu a emis un alt înscris prin care să dispună invalidarea certificatului de conformitate deținut de reclamant, era necesar ca instanța de fond să solicite reclamantului să precizeze care este actul a cărui anulare o solicită, respectiv care este, în opinia sa, actul prin care i-a fost invalidat certificatul de conformitate și pe care îl consideră vătămător, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 și să pună în vedere pârâtului să depună la dosar actul pretins vătămător.

Prima instanță a procedat la analizarea adresei nr. x/15.01.2015, apreciind că se solicita anularea acesteia, cu toate că aspectele privind eliberarea certificatelor de conformitate fără respectarea prevederilor legislative naționale și comunitare în vigoare în domeniul agriculturii ecologice erau cuprinse, așa cum s-a arătat, în Nota de constatare, iar prin adresă se solicita direcțiilor pentru agricultură județene să-i informeze pe operatorii clienți ai D. - Sucursala Iernut/C. SRL cu privire la aspectele semnalate.

În aceste condiții, se constată că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitor la pronunțarea hotărârii cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor prevăzute la art. 488 alin. (1) - (4), precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

În speță se reține încălcarea principiului rolului judecătorului în aflarea adevărului, încălcare ce constă în faptul că nu a fost lămurit cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv nu s-a stabilit, cu respectarea principiului disponibilității care guvernează desfășurarea procesului civil, care este actul administrativ supus cenzurii instanței de contencios administrativ, analiza instanței de fond vizând un alt act decât cel a cărui anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată.

3.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 și art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamant; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite recursul declarat de A. împotriva Sentinței civile nr. 382 din 17 decembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 noiembrie 2018.

GGC - GV