Decizia nr. 2337/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 309/2015 a Curții de Apel Timișoara

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 30 iulie 2017, sub nr. x/2015, pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE, anularea Deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecție B. pentru anul 2014; anularea deciziei transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa nr. x/2015, precum și obligarea pârâtului să-i recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 309 din 17 noiembrie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția de tardivitate invocată de pârât și respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL AGRICULTURII ȘI DEZVOLTĂRII RURALE.

Recursul formulat în cauză și motivele de casare invocate Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei pentru rejudecare sau rejudecarea cauzei după casarea hotărârii. În motivare, recurentul-reclamant susține că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și nu a stăruit pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecății. Mai susține că instanța s-a pronunțat pe un alt obiect decât cel al cererii de chemare în judecată și că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea normelor de drept material. Arată că instanța de fond nu a avut în vedere cuprinsul răspunsului intimatului-pârât la plângerea sa prealabilă, înregistrat sub nr. x și nu a stăruit pentru aflarea adevărului în legătură cu decizia de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de partenerul contractual. Menționează că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie anularea actului administrativ nelegal prin care s-a adoptat decizia invalidării certificatului său de conformitate. Prin acest răspuns, deși pârâtul nu se pronunță explicit, recunoaște implicit faptul că la nivelul MADR exista o decizie de invalidare a certificatului de conformitate, adoptată printr-un act administrativ, astfel cum acesta este definit prin dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, recurentul-reclamant solicitând prin plângerea prealabilă revocarea deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa x/15.01.2015 și comunicată acestuia cu adresa DAJ Caraș-Severin nr. x/19.01.2015. Cu toate că, în răspuns, nu se face vorbire despre actul administrativ prin care a fost adoptată măsura/decizia de invalidare a certificatului de conformitate, i se comunică dreptul de a contesta pentru nelegalitate actul administrativ, ceea ce echivalează cu recunoașterea faptul că exista un act administrativ de invalidare a certificatului de conformitate, fără ca acesta să fi fost explicit menționat și comunicat către recurentul-reclamant. Consideră că intimatul-pârât, cu rea-credință, nu i-a comunicat actul administrativ, pentru a nu fi atacat, ci a transmis adrese DAJ prin care informa despre deciziile adoptate, pentru a putea susține ulterior că deciziile sunt simple adrese, dar, cu toate acestea, intimatul-pârât a emis un răspuns la plângerea prealabilă. De asemenea, mai arată că, în temeiul art. 211, art. 224, art. 237 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. și având în vedere principiul rolului activ, instanța de fond era obligată să stăruie pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecății și să dispună pârâtului să depună la dosarul cauzei actul administrativ prin care i s-a invalidat certificatul, dat fiind faptul că nu a solicitat anularea adresei nr. x/2015, ci anularea actului administrativ nelegal, respectiv a deciziei MADR de invalidare a certificatului de conformitate eliberat acestuia de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor Agricole Județene cu adresa nr. x/2015 și comunicată recurentului cu adresa DAJ Caraș-Severin nr. x/19.01.2015, precum și obligarea MADR să recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014. Recurentul-reclamant arată că instanța de fond s-a aflat în eroare atunci când a reținut că ar fi solicitat anularea adresei nr. x/2015, acesta susținând că a solicitat anularea deciziei comunicate cu adresa nr. x/2015 și nu anularea respectivei adrese, astfel că instanța de fond s-a pronunțat pe alt obiect decât cel al cererii sale de chemare în judecată și nu s-a pronunțat pe unul din capetele de cerere, motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. A precizat că s-a adresat chematei în garanție C. S.R.L. pentru a-i comunica o copie de pe nota de control nr. x, la care se face referire în adresa x/15.01.2015, presupunând că prin acest act s-ar fi adoptat măsurile de invalidare a certificatului de conformitate, dar nici acestei societăți nu i-a fost comunicată respectiva notă de control nici la solicitare, reușind să o obțină numai după ce instanța Curții de Apel Cluj a dispus înfățișarea ei. Din cuprinsul notei de control reiese că acesta este actul administrativ prin care s-a adoptat decizia invalidării certificatului de conformitate al recurentului și radierea acestuia de pe site-ul MADR, prin propunere aprobată de ministrul în funcție la acea vreme. Nota de control a fost aprobată de ministrul agriculturii, purtând viza de aprobare și semnătura acestuia, devenind act administrativ emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii și produce prin sine însăși efecte juridice, în sensul că dă naștere, modifică și stinge raporturi juridice, deoarece certificatul de conformitate al recurentului a fost radiat de pe site-ul ministerului, acesta a pierdut calitatea de operator în agricultura ecologică, având în vedere că raportul de inspecție a fost întocmit după data de 24.07.2014. Recurentul-reclamant susține că neavând acces la acest document - notă de control, a fost nevoit să solicite instanței revocarea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate, decizie transmisă cu adresa nr. x/2015, fără a se referi direct la această notă de control pentru că nu cunoștea conținutul acesteia. Mai mult, arată că în anexa la ordinul MADR nr. 5/05.01.2015, Secțiunea a 3-a, art. 22 alin. (11) se arată că notele de control sunt documente confidențiale și se comunică altor instituții și/sau persoane fizice sau juridice numai cu acordul scris al conducerii DGCAI. Totodată, arată că răspunsul la plângerea prealabilă nu a fost elaborat de structura care a avut calitatea de emitent, deși la art. 193 din anexa la Ordinul nr. 5/05.01.2015 se prevede că structurile din cadrul aparatului central al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale au obligația de a elabora răspunsurile la plângerile prealabile de revocare/anulare a actelor administrative pentru care au avut calitatea de emitent, cu avizul Direcției Juridice. Or, actul administrativ nr. x, în baza căruia i-a fost invalidat certificatul de conformitate, după cum se precizează în adresa nr. x/2015, a fost emis de către Direcția Generală Control, Antifraudă și Inspecții, iar răspunsul la plângerea prealabilă a fost elaborat de Direcția Generală Politici Publice și Strategii. Acest lucru reiese și din faptul că Direcția Generală Control, Antifraudă și Inspecții, în răspunsul la memoriul adresat de grupul de operatori supuși sancțiunilor, a comunicat propunerea din nota de control nr. x de la pct. 5, însă, fără a reproduce și concluzia din finalul propunerii. Astfel, s-a comunicat operatorilor că prin Nota de control nr. x, aprobată de conducerea MADR, întocmită în urma verificărilor efectuate în perioada 02-05.12.2014 de către consilieri din cadrul DGCAI-DIS și transmisă în copie către DGPAS au fost dispuse măsuri, în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, împotriva celor ce se fac vinovați de netransmiterea în timp legal a răspunsurilor la adresele nr. x și nr. y/28/07.2014, fără a se comunica cele precizate în continuare în Nota de control, respectiv că vinovăția funcționarilor MADR a generat starea de fapt constatată ulterior tot de intimatul-pârât, fapt ce a condus la desfășurarea unei activități ilegale de către societatea C. S.R.L. De asemenea, recurentul-reclamant critică invalidarea certificatului său de conformitate, în condițiile în care nu a fost afectată legalitatea sau conformitatea respectivului certificat prin eroarea aplicării ștampilei C. S.R.L. pe raportul de inspecție, în loc de ștampila B. - Sucursala Iernut, deoarece în legătură cu această eroare trebuia să fie informat pentru corectarea acesteia, din moment ce organismul B. - Sucursala Iernut era aprobat de către MADR la data efectuării controlului și un angajat al acestuia a efectuat inspecția.

Apărările intimatului-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale Intimatul-pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii de fond ca fiind temeinică și legală. Susține că instanța de fond, în mod corect, a respins acțiunea reclamantului ca inadmisibilă, apreciind că actul atacat nu poate fi calificat drept un act administrativ, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, deoarece, deși este emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii, nu produce prin sine însăși efecte juridice, în sensul că nu dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice, ci acest act s-a adresat Direcțiilor de Agricultură Județene din subordinea MADR, solicitându-se informarea operatorilor în agricultura ecologică, care au beneficiat de serviciile de inspecție și certificare ale organismului B. - Sucursala Iernut, în intervalul 01.01-28.11.2014 (data la care acesta a fost radiat din evidențele ONRC), asupra unor aspecte de nelegalitate ce afectează certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după 24.07.2014 și care au aplicată ștampila C. S.R.L., precum și asupra obligației de accesare a serviciilor altui organism de inspecție și certificare autorizat de MADR, în scopul continuării activității în sistemul de agricultură ecologică. Arată că scopul emiterii actului l-a constituit exclusiv informarea Direcțiilor de Agricultură Județene și a operatorilor din agricultura ecologică vizați de aspectele semnalate și că actul emis nu a modificat și nu a stins raporturi juridice, respectiv nu a invalidat certificatul de conformitate eliberat acestuia pentru anul 2014 de B., nu a făcut vreo referire la înlăturarea pe viitor a efectelor actelor de certificare emise și nici nu a dispus revocarea lor. Deși avea posibilitatea de a revoca acest certificat, întrucât fusese emis în numele și pe seama sa, urmare a delegării către organismul de inspecție și certificare a atribuțiilor de control ce revin ministerului, potrivit art. 7 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28.06.2007, intimatul-pârât nu a emis vreun act de revocare a certificatului. Se mai arată în întâmpinare că, în mod corect, instanța de fond s-a pronunțat și cu privire la solicitarea reclamantului privind validitatea certificatului de conformitate eliberat pentru anul 2014, apreciind că și această solicitare era inadmisibilă, întrucât se află în strânsă legătură de accesorialitate cu primul petit, iar pe de altă parte, prin modul în care a fost formulată, nu reclamă un pretins refuz nejustificat de soluționare a unei cereri ori nesoluționare a acesteia în termenul legal, ci nerecunoașterea unei împrejurări de fapt, și anume, validitatea certificatului de conformitate printr-un act juridic emis de MADR. Referitor la critica privind necomunicarea notei de control, arată că, în perioada 02-05.12.2014, Direcția Inspecții de Stat din cadrul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale a efectuat un control la B. - Sucursala Iernut, rezultatele controlului fiind cuprinse în Nota de control nr. x, constatându-se că organismul de inspecție și certificare aprobat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, B. Sucursala Iernut a fost radiat de la Oficiul Registrul Comerțului din data 28.11.2014. Ulterior, după înființarea S.C. C. S.R.L., s-a trimis către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale documentația în vederea aprobării ca organism de inspecție și certificare, prima decizie a ministerului fiind de respingere și s-a datorat exclusiv unor dispoziții legale care nu au fost respectate în totalitate de către S.C. C. S.R.L., respectiv lipsei documentației prevăzute de Ordinul nr. 181/2012. La decizia respectivă, S.C. C. S.R.L. a făcut contestație în data de 15.01.2015, completând dosarul în conformitate cu prevederile legale, dar în respectiva perioadă, societatea și-a atribuit activități specifice organismelor de inspecție și certificare aprobate. Intimatul-pârât precizează că aceste fapte au fost considerate de către inspectorii Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale ca fiind de natură penală, motiv pentru care Nota de control nr. x a fost transmisă și către organele de urmărire penală, aspectele sesizate făcând obiectul unui dosar penal aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca. Referitor la lipsa informării sau comunicării către recurentul-reclamant, intimatul-pârât arată că, potrivit art. 7 lit. f) din Ordinul nr. 181/2012, organismul de inspecție și certificare, în speță B.-Sucursala Iernut, are obligația de a transmite structurii cu atribuții în elaborarea politicilor în domeniul agriculturii ecologice orice modificări intervenite, în vederea verificării îndeplinirii condițiilor care au stat la baza aprobării inițiale. Față de cererea recurentului-reclamant de a se constata că, până la data de 28.11.2014, organismul de inspecție B. Sucursala Iernut România figura pe site-ul MADR, ca organism aprobat să desfășoare activități de inspecție și certificare pe teritoriul României și a funcționat în paralel cu noua reprezentanță juridică C. S.R.L., intimatul-pârât consideră că această solicitare este vădit netemeinică, întrucât modul de desfășurare a activității organismelor de inspecție și certificare este reglementat în Ordinul nr. 181/2012, în conformitate cu prevederile Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007, iar orice altă modalitate de funcționare a unei societăți în domeniul inspecției și certificării care excede cadrului legal, nu se poate lua în considerare. De asemenea, este nelegală solicitarea de a se reface unele documente de o persoană juridică care și-a încetat activitatea. Urmare a constatărilor și documentelor justificative și a controalelor efectuate, MADR a procedat la informarea operatorilor certificați, prin publicarea pe site-ul instituției asupra faptului că organismul de inspecție și certificare B. - Sucursala Iernut a fost radiat din Registrul comerțului, ceea ce a determinat radierea din lista organismelor de inspecție și certificare în agricultura ecologică. Recurentul-reclamant, prin capătul de cerere privind obligarea MADR să recunoască validitatea certificatului eliberat pentru anul 2014, solicită ca instanța să dispună măsuri privind eligibilitatea activității sale ca fermier, ceea ce presupune depășirea atribuțiilor judecătorești. Activitatea de inspecție și certificare în agricultură are fundament în prevederile europene și naționale, respectiv Regulamentul nr. 834/2007 și Ordinul nr. 181/2012, aceste prevederi fiind aplicate de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în mod unitar tuturor organismelor de certificare ale produselor ecologice care își desfășoară activitatea pe teritoriul României. B. - Sucursala Iernut a fost aprobat de Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și și-a desfășurat activitatea din anul 2005 pe teritoriul României, iar MADR a recunoscut certificatele de conformitate emise de către D. și certificatul de acreditare eliberat de DAKKS, documente ce fac parte din dosarul de aprobare necesar emiterii Certificatului de aprobare de către MADR, în conformitate cu legislația europeană și națională în vigoare, până la momentul când organismul a solicitat radierea sa de la Oficiul Registrului Comerțului. Mai mult, când condițiile legale au fost îndeplinite, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale a aprobat și noul organism înființat, S.C. C. S.R.L.

Răspunsul la întâmpinare Recurentul reclamant a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului pentru motivele menționate în cererea de recurs. II. Procedura de soluționare a recursului 1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și a fost comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 13 iunie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din același act normativ. Prin încheierea de ședință din data de 27 martie 2018, completul de filtru a constatat, analizând conținutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată a fondului recursului, în ședință publică, pentru data de 5 iunie 2018. 2. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința atacată în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale relevante, Înalta Curte constată, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar, că recursul declarat în cauză este fondat, pentru considerentele ce urmează: Prin prezenta cerere de chemare în judecată, reclamantul a solicitat anularea unui act administrativ ilegal, indicat ca fiind decizia ministerului pârât de invalidare a certificatului de conformitate care i-a fost eliberat de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor agricole județene cu adresa nr. x/2015, precum și obligarea pârâtului să recunoască valabilitatea acestui certificat. Prin respectivă adresă, ministerul pârât aducea la cunoștința tuturor direcțiilor pentru agricultură județene faptul că, în perioada 02-5.12.2014, Direcția Generală Control Antifraudă Inspecții - Direcția de Inspecții de Stat efectuase verificări cu privire la criteriile de funcționare, precum și la activitatea desfășurată de B. - Sucursala Iernut/C. S.R.L. În urma controlului, prin Nota de control nr. x, s-a propus ca operatorii să fie informați asupra următoarelor aspecte: (i) organismul de inspecție și certificare B. - Sucursala Iernut a fost radiat conform Certificatului de radiere din data de 28.11.2014, emis în baza rezoluției aprobate de MADR ca organism de inspecție și certificare. (ii) Certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după data de 24.07.2014 și care au aplicată ștampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice. (iii) Se impune orientarea către un alt organism de inspecție și certificare aprobat de MADR, în vederea continuării activității în sistemul de agricultură ecologică. Finalul adresei conținea solicitarea privind identificarea acelor operatori care erau clienți ai B. - Sucursala Iernut/C. S.R.L. și de a fi informați în legătură cu cele semnalate. Prin hotărârea primei instanțe a fost respinsă acțiunea, ca inadmisibilă, reținându-se că natura juridică a actului nu poate fi stabilită prin raportare la titulatura dată acestuia, ci doar prin raportare la conținutul său. Având în vedere tocmai acest conținut, instanța a reținut că actul în discuție, respectiv adresa transmisă Direcțiilor agricole județene, nu putea fi calificată drept act administrativ, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât, deși era emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii, nu produce prin sine însuși efecte juridice, în sensul că nu dă naștere, nu modifică și nu stinge raporturi juridice. Dimpotrivă, s-a reținut că actul era adresat Direcțiilor de Agricultură Județene din subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, iar prin acesta se solicita doar informarea a operatorilor în agricultura ecologică, care beneficiaseră de serviciile de inspecție și certificare ale organismului B. - Sucursala Iernut, în intervalul 01.01.-28.11.2014 (dată la care acesta a fost radiat din evidențele ONRC), asupra unor aspecte de nelegalitate vizând certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după 24.07.2014 și care aveau aplicată ștampila C. S.R.L., precum și asupra obligației de accesare a serviciilor altui organism de inspecție și certificare autorizat de MADR, în scopul continuării activității în sistemul de agricultură ecologică. S-a reținut ca fiind evident că scopul emiterii actului l-a constituit exclusiv informarea Direcțiilor de Agricultură Județene și a operatorilor din agricultura ecologică vizați de aspectele de nelegalitate constatate la verificările efectuate de MADR, în condițiile în care, la rândul său, Direcția de Agricultură a județului Caraș-Severin, după primirea respectivei adrese, s-a limitat la informarea reclamantului asupra acelorași aspecte de nelegalitate. Instanța de fond a înlăturat susținerile reclamantului, reținând că actul astfel emis nu a modificat și nu a stins raporturi juridice având ca titular de pe reclamant și nici nu a invalidat certificatul de conformitate eliberat de B. pentru anul 2014. Sub acest aspect, s-a arătat de către instanță că actul emis de MADR nu cuprinde nicio referire la înlăturarea pe viitor a efectelor actelor de certificare emise, ci doar menționează aspectele de nelegalitate constatate în privința lor, fără să prevadă vreo dispoziție în legătură cu revocarea lor (în ciuda faptului că acestea erau emise de către prestatorul de servicii autorizat de MADR, urmare a delegării de către acesta a atribuțiilor de control în agricultura ecologică ce reveneau însuși MADR, potrivit ordinului MADR nr. 181/16.08.2012, rezultând astfel că certificatele au fost emise în numele și pe seama MADR). Cu alte cuvinte, s-a arătat că, deși avea posibilitatea de a revoca certificatul de conformitate privind pe reclamant, întrucât fusese emis în numele și pe seama sa, urmare a delegării către organismul de inspecție și certificare a atribuțiilor de control ce revin ministerului potrivit art. 27 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28.06.2007 privind producția ecologică și etichetare a produselor ecologice, pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale nu a emis vreun act de revocare a certificatului, iar în adresa nr. x/2015 nu a dispus o atare revocare ori o altă măsură de înlăturare a efectelor juridice produse de certificatul de conformitate. Prin urmare, bucurându-se de prezumția de legalitate, până la revocarea ori anularea sa, certificatul produce efecte juridice, neputându-se deci considera că adresa MADR nr. x/15.01.2015 ar fi modificat ori ar fi stins raportul juridic în cuprinsul căruia se află drepturile și obligațiile atestate de certificat. A mai arătat instanța de fond că eventuala respingere a cererii de plată formulată de reclamant pentru anul 2014, în vederea accesării ajutorului specific pentru îmbunătățirea calității produselor agricole în sectorul de agricultură ecologică ori emiterea unui act de obligare a reclamantului la rambursarea unor sume primite în anii anteriori cu titlu de ajutor financiar pentru pachetul P5 pentru agricultura ecologică, nu puteau fi considerate ca reprezentând efecte juridice ale adresei MADR nr. x/15.01.2015, întrucât respectivele măsuri constituiau operațiuni distincte, luate prin acte separate, emise de autoritatea cu atribuții de gestionare a fondurilor nerambursabile, a căror accesare concretizează solicitarea reclamantului, acte ce pot îndeplini în mod distinct, prin ele însele, condițiile impuse de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, pentru a fi calificate drept acte administrative, precum și pentru a fi eventual contestate în fața instanței de contencios administrativ. Altfel spus, efectele juridice la care face referire reclamantul nu sunt produse de actul a cărui anulare o solicită în cauză, ci de alte acte administrative, subsecvente acestuia, susceptibile la rândul lor de control judecătoresc în contencios administrativ, împreună cu operațiunile administrative ce le-au precedat și au determinat emiterea lor, conform art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. În esență, prin cererea de recurs se invocă faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, nu a stăruit pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecății, s-a pronunțat pe alt obiect decât cel al cererii de chemare în judecată și hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, motive pe care recurentul reclamant le-a încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. Înalta Curte constată că aceste critici pot fi încadrate în motivele de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care vizează ipoteza în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Criticile privind nepronunțarea instanței de fond asupra unei probe hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, lipsa stăruinței pentru aflarea adevărului cu privire la obiectul dedus judecății și pronunțarea pe alt obiect decât cel al cererii de chemare în judecată se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitor la pronunțarea hotărârii cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor prevăzute la art. 488 alin. (1)-(4), precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs. 2.1 Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte reține, din modul de formulare a obiectului cererii de chemare în judecată, că acesta este reprezentat de solicitarea de anulare a deciziei de invalidare a certificatului de conformitate eliberat reclamantului pentru anul 2014, de organismul de inspecție B., adresa nr. x/2015 fiind, în opinia reclamantului, adresa cu care se comunică respectiva decizie. Este adevărat că, în cererea de chemare în judecată, reclamantul arată că "MADR, prin adresa cu nr. x/15.01.2015 transmisă Direcției Agricole Județene Caraș Severin și al cărei conținut a fost comunicat subsemnatului cu adresa sus menționată decide că "certificatele de conformitate emise în baza rapoartelor de inspecție întocmite după data de 24.07.2014 și care au aplicată ștampila C. S.R.L. nu sunt eliberate în conformitate cu prevederile legislative naționale și comunitare în vigoare din domeniul agriculturii ecologice", dar Înalta Curte reține că respectiva constatare este cuprinsă în Nota de control nr. x, din conținutul căreia sunt redate paragrafe în această adresă. Împrejurarea că reclamantul susține că prin adresa (...) MADR decide (...) nu este de natură să ducă la concluzia că pretinsa decizie de invalidare a certificatului a fost luată prin adresa de comunicare, câtă vreme în cuprinsul acesteia doar sunt redate constatările activității de control finalizate prin încheierea notei amintite. Faptul că solicitarea reclamantului este aceea de anulare a deciziei de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de organismul de inspecție B. pentru anul 2014 este confirmat și de motivele invocate în cererea de recurs, în care se arată în mod expres că a solicitat anularea deciziei comunicate cu adresa nr. x/2015 și nu anularea acestei adrese. Înalta Curte constată că, din moment ce reclamantul solicită anularea deciziei ministerului pârât de invalidare a certificatului de conformitate care i-a fost eliberat de organismul de inspecție B. pentru anul 2014, decizie transmisă Direcțiilor agricole județene cu adresa nr. x/2015, se impunea ca instanța de fond să clarifice obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv să identifice actul a cărui anulare o solicită reclamantul în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004. Obligația de a lămuri obiectul cererii de chemare în judecată îi revenea instanței potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc. Or, instanța de fond a soluționat cauza fără a lămuri cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, analizând legalitatea adresei nr. x/2015, deși reclamantul solicitase anularea deciziei de invalidare a certificatului de conformitate care îi fusese eliberat pentru anul 2014, iar respectiva adresă nu constituie decizia de invalidare, astfel cum se susține de către pârât și chiar de reclamant în fața instanței de fond și a instanței de recurs. Având în vedere că această adresă nu reprezintă decizia de invalidare a certificatului de conformitate al reclamantului, era necesar ca instanța de fond să stabilească dacă ministerul pârât a emis o astfel de decizie și, în caz afirmativ, să solicite depunerea acesteia la dosar pentru a se pronunța asupra obiectului cererii de chemare în judecată. În cererea de recurs se susține că instanța de fond nu a avut în vedere cuprinsul răspunsului intimatului-pârât la plângerea prealabilă, înregistrat sub nr. x, și nu a stăruit pentru aflarea adevărului în legătură cu decizia de invalidare a certificatului de conformitate eliberat de partenerul contractual. Prin acest răspuns, deși pârâtul nu se pronunță punctual și explicit, recunoaște faptul că la nivelul MADR exista o decizie de invalidare a certificatului de conformitate, adoptată printr-un act administrativ, în înțelesul prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Cu toate că în răspuns nu se face vorbire despre actul administrativ prin care s-a adoptat măsura/decizia de invalidare a certificatului de conformitate, i se comunică dreptul de a contesta pentru nelegalitate actul administrativ, astfel că intimatul-pârât recunoaște implicit existența unui act administrativ de invalidare a certificatului de conformitate, fără a-l indica explicit și fără a-l comunica. Consideră recurentul reclamant că intimatul-pârât, cu rea-credință, nu i-a comunicat actul administrativ, pentru a nu fi atacat, ci a transmis adrese DAJ prin care informa despre deciziile adoptate, pentru a putea susține ulterior că deciziile sunt simple adrese, dar, cu toate acestea, intimatul-pârât a emis un răspuns la plângerea prealabilă. Înalta Curte apreciază că în cauză se impune a se lămuri dacă ministerul pârât a emis un act prin care să invalideze în mod formal certificatul de conformitate deținut de reclamant, având în vedere susținerile reclamantului care insistă asupra faptului că un asemenea act a fost emis, dar nu i-a fost comunicat pentru a nu putea fi atacat sau care este actul administrativ în baza căruia certificatul său de conformitate a fost considerat ca lipsit de valabilitate, împiedicându-l astfel pe reclamant să își continue activitatea în condițiile permise de acest certificat. Aceste lămuriri sunt absolut necesare pentru justa soluționare a litigiului având ca obiect anularea deciziei de invalidare a certificatului și nu anularea adresei nr. x/2015. În cazul în care o asemenea decizie a fost emisă, aceasta urmează a fi depusă la dosar împreună cu documentația care a stat la baza emiterii ei, iar în situația în care rezultă din probatoriul ce va fi administrat că, în afara înscrisurilor depuse la dosar și a celor la care acestea fac trimitere, ministerul pârât nu a emis un alt înscris prin care să dispună invalidarea certificatului de conformitate deținut de reclamant, se va solicita reclamantului să precizeze, în raport de documentația emisă de autoritatea publică, care este actul a cărui anulare o solicită, respectiv care este, în opinia sa, actul prin care i-a fost invalidat certificatul de conformitate și pe care îl consideră vătămător, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004. În speță se reține, așadar, incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., având în vedere încălcarea rolului activ al judecătorului, încălcare ce constă în faptul că nu a fost lămurit cadrul procesual sub aspectul obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv nu s-a stabilit, cu respectarea principiului disponibilității care guvernează desfășurarea procesului civil, care este actul administrativ supus cenzurii instanței de contencios administrativ, analiza instanței de fond vizând un alt act decât cel a cărui anulare s-a solicitat prin cererea de chemare în judecată. 2.2 Al doilea motiv de recurs invocat este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitor la pronunțarea hotărârii cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Înalta Curte apreciază că nu se mai impune analizarea acestui motiv de recurs, în condițiile în care incidența motivului de recurs reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. atrage soluția de casare a sentinței atacate și de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 și art. 498 alin. (2) din C. proc. civ., constatând că prima instanță a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 309 din 17 noiembrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal și va dispune casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.