ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2997/2018

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 05 martie 2015, sub nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 5 Vest, a solicitat anularea Deciziei nr. 40791/27.11.2014, de soluționare a contestației administrative, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/01.10.2014 și pe cale de consecință, anularea măsurii de recuperare a ajutorului financiar acordat, precum și menținerea în vigoare a Contractului de finanțare nr. x, cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată. Prin cererea modificatoare și completatoare a acțiunii inițiale, formulată și depusă la termenul de judecată din data de 24 iunie 2015, reclamanta a chemat în judecată, în temeiul art. 16 din Legea nr. 554/2004, alături de pârâtul inițial, și pe funcționarii semnatari ai Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/01.10.2014, respectiv pârâții B., C. și D., solicitând obligarea acestora la plata despăgubirilor, în solidar cu autoritatea publică pârâtă, reprezentate de contravaloarea pierderilor suferite de societate ca urmare a executării silite.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 277 din 22 octombrie 2015, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, prin Agenția pentru Finanțarea investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea investițiilor Rurale 5 Vest, B., C. și D.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 277 din 22 octombrie 2015 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul cărora a solicitat casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii acțiunii, astfel cum a fost formulată. Recurenta-reclamantă a reluat argumentele expuse în cererea de chemare în judecată, susținând că sentința atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, în esență, pentru următoarele motive: Singurul element comun al societăților A. S.R.L. și E. S.R.L., este administratorul F., care nu este adevăratul proprietar al societății A. S.R.L. și implicit al societății E. S.R.L., deoarece acesta nu beneficiază de niciun drept patrimonial ce s-ar cuveni prin obținerea de dividende sau care ar rezulta în eventualitatea dizolvării persoanei juridice și nu se află în conflict de interese sau incompatibilitate. De asemenea, între cele două societăți nu există niciun raport de asociere juridică reglementat de Legea nr. 31/1990 sau de dispozițiile C. civ., neexistând nici o formă de asociere pe baza de grup de interes economic, iar simpla coincidență a exploatării în comun a unui spațiu, utilizat de către A. S.R.L. ca sediu social, iar de către E. S.R.L., ca punct de lucru, sediu secundar, nu poate conduce la concluzia că societatea beneficiară a finanțării nerambursabile a fost creată în mod artificial. De asemenea, este lipsit de relevanță faptul că asociatul unic al uneia dintre societăți este căsătorit cu administratorul celor două societăți, câtă vreme căsătoria dintre cei doi a avut loc în anul 1994, în regim de separație de bunuri. Dispozițiile art. 4 4 alin. (4) din Legea nr. 346/2004, reținute de către organele de control, nu sunt aplicabile în speță, deoarece raporturile descrise de alineatele anterioare ale acestui articol se referă la asociați și acționari ai unei întreprinderi și care exercită o influență dominantă asupra celeilalte ori este acționară sau asociată în cealaltă întreprindere, deținând majoritatea drepturilor de vot. Este real că ambele societăți își desfășoară activitatea în același segment de piață, respectiv sectorul agricol, însă fiecare are un specific al actelor și operațiunilor comerciale pe care le desfășoară, conform codului CAEN corespunzător și aprobat pentru fiecare societate. Afirmația autorității publice pârâte, reținută și de prima instanță, în sensul că indicatorii prognozați pentru viabilitatea investiției nu sunt realizați, este nesusținută. Cu toate că s-au respectat angajamentele asumate de beneficiarul finanțării, asigurându-se front de lucru pentru toate echipamentele achiziționate și resursele umane angajate, din cauza unor motive obiective (inclusiv criza economică), nu s-a putut realiza în totalitate fluxul financiar stipulat prin contract, motiv pentru care, la data de 10.06.2014, s-a întocmit un plan economic de redresare a A. S.R.L. pentru perioada 2014-2016, prin care s-a propus, în primul rând, reducerea cheltuielilor, exploatarea la maximum a utilajelor achiziționate prin identificarea de noi beneficiari ai prestărilor de servicii oferite și creșterea productivității muncii, toate având ca scop obținerea de profit, astfel încât, neîndeplinirea indicatorilor prognozați nu constituie o condiție legitimă pentru recuperarea ajutorului financiar și încetarea contractului de finanțare. Susținerea instanței de fond, potrivit căreia societatea reclamantă nu a respectat statutul de micro-întreprindere, este nefundamentată. Reglementarea juridică privind condițiile pe care trebuie să le îndeplinească o micro-întreprindere are două funcții, una economică și una privind resursele umane, funcții îndeplinite în totalitate, în referire la cea economică, parțial și temporar referitor la cea privind resursele umane. Din analiza reglementării cuprinse la art. 112 1 din Codul fiscal, care definește micro-întreprinderea, se observă că s-a abrogat funcția privind resursele umane, iar art. 6 alin. (2) din Legea nr. 346/2004 prevede că dacă la data întocmirii situațiilor financiare anuale, întreprinderea nu se mai încadrează la plafoanele stabilite la art. 3 și 4, aceasta nu-și va pierde calitatea de întreprindere mică, mijlocie sau micro-întreprindere decât dacă depășirea acestor plafoane se produce în două exerciții financiare consecutive. Raportat la dispozițiile art. 8 pct. 3 din H.G. nr. 224/2008, prin care se stipulează că pentru categoriile de beneficiari ai co-finanțării din FEADR, care pe perioada derulării proiectului precum și în perioada de monitorizare, își schimbă tipul și dimensiunea întreprinderii avute la data depunerii cererii de finanțare, în sensul trecerii de la categoria de micro-întreprindere la categoria de întreprindere mică sau mijlocie, respectiv de la categoria de întreprindere mică sau mijlocie la categoria alte întreprinderi, cheltuielile pentru finanțare rămân eligibile pe toate perioada derulării proiectului și în perioada de monitorizare. Atât autoritatea publică pârâtă, cât și instanța de fond, nu au ținut cont de prevederile art. 17 din O.U.G. nr. 66/2011, în aplicarea cărora, în speță, în cel mai rău caz, societatea reclamantă ar fi beneficiat de o finanțare în procent de 50%.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. Prin întâmpinările formulate în cauză, intimații-pârâți B., D. și C. au invocat, în principal, excepția nulității recursului, motivat de faptul că susținerile reclamantei nu se circumscriu niciunui motiv de casare prevăzut de art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, au solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului 5.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 01 noiembrie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din data de 25 aprilie 2018, completul de filtru a respins, ca neîntemeiată, excepția nulității recursului, invocată de intimații-pârâți B., D. și C., și constatând că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, fixând termen de judecată pe fond a căii de atac. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, este neîntemeiat, sentința atacată fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei. Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a supus controlului de legalitate Decizia nr. 40791/27.11.2014, prin care autoritatea publică pârâtă a respins contestația administrativă formulată împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/01.10.2014, prin care s-a stabilit în sarcina societății o creanță bugetară în cuantum de 659.810,46 RON. În fapt, se reține că între Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, în calitatea de autoritate contractantă și A. S.R.L., în calitate de beneficiar, a fost încheiat la data de 12.07.2010, Contractul de finanțare nr. x, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile pentru proiectul "Achiziție utilaje agricole prestări servicii lucrări viticole A. SRL", încadrat în Măsura 312, "Sprijin pentru crearea și dezvoltarea de micro-întreprinderi". Procedându-se la efectuarea unei verificări documentare a cazului de suspiciune de nereguli înregistrat la Autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene, ce a avut drept scop analizarea aspectelor menționate în Raportul de control nr. x, întocmit de Compartimentul Control Ex-Post din cadrul CRFIR 5 Vest, s-a constatat că societatea A. S.R.L. a obținut finanțare nerambursabilă prin crearea în mod artificial a condițiilor de accesare a fondurilor, aspectele care au condus la această concluzie fiind rezumate astfel: - există legături între A. S.R.L., beneficiarul proiectului verificat și agentul economic către care prestează servicii, E. S.R.L., prin dl. F., responsabil legal al proiectului "Achiziție utilaje agricole prestări servicii lucrări viticole A. SRL" și persoană împuternicită în calitate de administrator statutar al A. S.R.L. și E. S.R.L.; S-a opinat că A. S.R.L. a fost creată și a aplicat pentru accesarea Măsurii 312 în mod artificial, deoarece E. S.R.L. are nevoie de utilaje pentru întreținerea și exploatarea terenului aflat în proprietate și dacă această societate ar fi aplicat pentru finanțare, nu ar fi fost co-finanțată decât în procent de maxim 50%, pe Măsura 121, față de 70%, cât a beneficiat A. S.R.L. pe Măsura 312. Societatea E. S.R.L. fiind o societate mai veche de 1 an, nu ar fi beneficiat de punctaj pentru micro-întreprindere nou înființată. De asemenea, s-a reținut că persoană împuternicită F., pare a fi adevăratul proprietar al societății A. S.R.L., acesta locuind la aceeași adresă cu asociatul unic al societății A. S.R.L., dna G. - indicatorii prognozați pentru viabilitatea investiției nu sunt realizați, deoarece beneficiarul înregistrează consecutiv pierderi, încălcând criteriul de eligibilitate EG2 - "beneficiarul trebuie să demonstreze viabilitatea investiției" - reclamanta nu se încadrează în categoria micro-întreprindere, conform declarației din cadrul Anexei 4.1 a cererii de finanțare. Susținerile recurentei-reclamante potrivit cărora, în speță, nu s-a dovedit existența unor legături între societățile A. S.R.L. și E. S.R.L., întrucât singurul element comun al acestora este administratorul F., care nu obține niciun beneficiu material asimilat asociatului unei societăți, iar între cele două societăți nu există nicio formă de asociere pe bază de grup de interese economic, sunt neîntemeiate. În acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar constată că în cauză, s-a dovedit existența legăturilor între societățile A. S.R.L. și E. S.R.L., aspect ce rezultă din analiza mai multor indicatori. Astfel, în cadrul ambelor societăți, F. este persoană împuternicită, având calitatea de administrator cu puteri depline, iar soția acestuia este unicul asociat al societății A. S.R.L.,în persoana numitei G., care are același domiciliu cu soțul său. În privința obiectului de activitate al celor două societăți, se relevă că ambele își desfășoară activitatea pe aceeași piață, și anume, sectorul agricol, iar domeniul principal de activitate al societății reclamante îl constituie "Activități auxiliare pentru producția vegetală" - cod CAEN 0161, în timp ce E. S.R.L. are ca obiect principal de activitate "Cultivarea strugurilor" - cod CAEN 0121 iar ca activități secundare și "Activități auxiliare pentru producția vegetală", obiect de activitate identic cu cel al reclamantei. În baza contractului de comodat încheiat cu E. S.R.L., societății reclamante îi este permisă înființarea unui punct de lucru pentru depozitarea echipamentelor agricole, în vederea desfășurării activității cod CAEN 0161 - "Activități auxiliare pentru producția vegetală", contractul fiind semnat pentru ambele societăți de F., în calitate de administrator. Amplasamentul beneficiarului finanțării este situat pe proprietatea societății E. S.R.L., aceasta punând în mod gratuit, la dispoziția beneficiarului, terenul pentru gararea utilajelor achiziționate prin FEADR. Din analiza activităților prestate pe durata de implementare a proiectului, potrivit scopului propus prin accesarea finanțării nerambursabile, se constată că E. S.R.L. este singurul beneficiar al activității prestate de reclamantă cu utilajele agricole achiziționate în baza contractul de finanțare, iar administratorul comun a semnat contractul de comodat și contractele de prestări servicii încheiate între cele două societăți, atât în calitate de prestator, cât și de beneficiar. Până la data controlului ce a condus la întocmirea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din 01.10.2014, lucrările efectuate nu erau decontate. Se reține din aspectele anterior menționate, că utilajele achiziționate prin proiect nu au contribuit la diversificarea serviciilor agricole în mediul rural, ci în fapt, societatea reclamantă a fost înființată în mod formal, în scopul de a beneficia de sprijin financiar nerambursabil în vederea achiziționării de utilaje pentru servicii viticole necesare desfășurării activității E. S.R.L., persoana fizică F. controlând, în calitate de administrator cu puteri depline, aceste două societăți. Nefondată este și susținerea recurentei privind interpretarea greșită a dispozițiilor art. 4 4 din Legea nr. 346/2004, întrucât în mod corect a reținut prima instanță că societatea reclamantă nu se încadrează în categoria de micro-întreprindere autonomă, statut declarat la depunerea cererii de finanțare, fiind incidente dispozițiile art. 4 4 alin. (1) lit. c) și alin. (4) din Legea nr. 346/2004. Chiar dacă în aparență, cele două entități juridice sunt separate, interdependențele existente între acestea, evidențiate anterior, conduc la calificarea lor ca întreprinderi legate, în sensul prevederilor art. 4 4 alin. (4) din Legea nr. 346/2004, fapt ce dovedește existența premiselor creării de condiții artificiale pentru a beneficia de ajutorul nerambursabil alocat Măsurii 312, prin obținerea unui punctaj sporit pentru micro-întreprinderi cu statut autonom, în condițiile în care caracterul autonom al solicitantului nu a fost menținut pe durata valabilității proiectului. Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, materializată prin hotărârea din 12.09.2013, în cauza C-434/12 Slancheva sila EOOD, "[…] proba unei practici abuzive a potențialului beneficiar de un astfel de ajutor impune, pe de o parte, un ansamblu de circumstanțe obiective din care rezultă că, în pofida respectării formale a condițiilor prevăzute de reglementarea relevantă, obiectivul urmărit de această reglementare nu a fost atins și, pe de altă parte, un element subiectiv care constă în intenția de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii creând în mod artificial condițiile necesare pentru obținerea acestuia." Art. 52 din Regulamentul (CE) nr. 1698/2005, în baza căruia a fost solicitat ajutorul financiar nerambursabil pentru proiectul recurentei- reclamante, are ca obiectiv susținerea măsurilor de diversificare a economiei rurale și cuprinde ajutoarele pentru înființarea și dezvoltarea micro-întreprinderilor, în scopul promovării spiritului antreprenorial și consolidării mediului economic. În condițiile reținerii în cauză a existenței unor întreprinderi legate, este evident că nu este îndeplinit obiectivul general al Măsurii 312, care vizează dezvoltarea durabilă prin încurajarea activităților non-agricole în scopul creșterii numărului de locuri de muncă în spațiul rural și a veniturilor adiționale, deoarece nu s-a finanțat un proiect independent (pentru societatea A. S.R.L.), care ar fi condus la dezvoltarea zonei în care aceasta funcționează, ci s-a constatat o serie de acțiuni coordonate între cele două entități juridice, existând suspiciunea creării unor condiții artificiale de eligibilitate în vederea obținerii sprijinului financiar nerambursabil în cadrul Măsurii 312, prin înființarea unei noi societăți și îndeplinirea aparentă a condițiilor de eligibilitate. Această concluzie rezidă din faptul că utilajele achiziționate prin proiect nu au contribuit la diversificarea serviciilor pentru populația rurală, deoarece au fost destinate efectuării de lucrări viticole necesare activității societății E. S.R.L., care este unicul beneficiar al activității prestate de A. S.R.L. În ceea ce privește existența elementului subiectiv, acesta presupune intenția beneficiarului de a obține un avantaj rezultat din reglementarea Uniunii, ce contravine obiectivelor schemei de ajutor de minimis, creând în mod artificial condițiile necesare pentru dobândirea acestuia. Reperul jurisprudențial în analiza acestui element este cel oferit de hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene pronunțată la data de 12.09.2013 în cauza C-434/12 (paragrafele 40, 41 și 43). În speță, îndeplinirea elementului subiectiv poate fi probată prin interconectarea anumitor elemente care, privite separat, par independente, însă ele converg spre o intenție asumată de persoana fizică care controlează cele două entități juridice, aceea de a crea condițiile de eligibilitate pentru solicitantul nou înființat, în scopul obținerii unui punctaj maxim pentru micro-întreprindere de tip start-up, deși proiectul propus nu era unul de sine stătător. Declararea de către solicitantul A. S.R.L. a caracterului autonom al întreprinderii nou înființate a condus la stabilirea punctajului obținut, consecința fiind cea a declarării eligibilității proiectului propus. În ipoteza indicării, în declarația prevăzută de Anexa 4.1, a tipului de întreprindere ca fiind una legată, nu autonomă, punctajul ar fi fost diminuat, fapt de natură a afecta eligibilitatea proiectului întocmit de recurenta-reclamantă. Prin urmare, în mod corect instanța de fond a reținut că au devenit aplicabile prevederile art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (UE) nr. 65/2011, de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005, privind punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală. Înalta Curte apreciază nefondate și afirmațiile recurentei-reclamante privind demonstrarea viabilității economice. În acord cu opinia exprimată de prima instanță, din analiza rezultatelor financiare obținute de reclamantă (bilanțuri contabile/balanțe de verificare prezentate) rezultă că rezultatele economice nu sunt în concordanță cu indicatorii economici prognozați în cererea de finanțare, societatea înregistrând pierderi consecutive, constatându-se că beneficiarul nu a realizat viabilitatea minimă obligatorie, indicator ce reprezintă unul din criteriile de eligibilitate. Mai mult, potrivit datelor cuprinse în planul de redresare economică a societății reclamante pentru perioada 2014-2016, nu s-a demonstrat că societatea își poate redresa activitatea finanțată prin FEADR, respectiv că își poate plăti obligațiile și datoriile în mod regulat, fără să supună la niciun risc desfășurarea activității sale economice și că va înregistra venituri semnificative, astfel încât să se asigure respectarea criteriului de eligibilitate pentru care proiectul a fost selectat și contractat. Prin urmare, comparând rezultatele obținute cu cele prognozate, se constată că indicatorii prognozați pentru viabilitatea investiției nu sunt realizați și nu se demonstrează viabilitatea investiției, nefiind respectat criteriul general de eligibilitate EG2 "beneficiarul trebuie să demonstreze viabilitatea investiției", fapt ce contravine prevederilor art. 3 (1) din Anexa I a contractului de finanțare. În privința respectării de către intimata-pârâtă a principiului proporționalității, reglementat de art. 2 lit. n) din O.U.G. nr. 66/2011, în mod întemeiat judecătorul fondului a reținut că, în aplicarea prevederilor art. 11 alin. (3) din Anexa I la contractul de finanțare, a fost retrasă întreaga finanțare nerambursabilă obținută în cadrul programului FEADR, potrivit clauzei contractuale anterior menționate. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta A. S.R.L., ca nefondat.