ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 276/2023

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 885 din 21 aprilie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal-Complet specializat în materia achizițiilor publice a admis excepția necompetenței funcționale a completului specializat în achiziții publice invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe recurenta-pârâtă Direcția Generală de Arhitectură Peisagistică și Monumente de For Public și pe intimatul-reclamant A., în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal- Completul 2 recurs, a constatat invit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 4072 din 21 septembrie 2021, a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal cu soluționarea regulatorului de competență, ca inadmisibilă.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal- Completul 2 recurs, prin încheierea din 21 septembrie 2022, a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe Direcția Generală de Arhitectură Peisagistică și Monumente de For Public, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., în favoarea completului specializat în materia achizițiilor publice – Complet C2 RAP din cadrul secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal- Completul 2 recurs.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.".

Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.

Astfel, în prezenta cauză, fondul litigiului a fost soluționat de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, completul C 15 - CA, nespecializat în achiziții publice.

Prima instanță a stabilit natura litigiului, în momentul în care a disjuns cererea reconvențională, considerând că aceasta este o veritabilă cerere de chemare în judecată și că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 209, alin. (1) C. proc. civ., considerându-l ca fiind un litigiu de contencios administrativ, având ca obiect anulare act și obligație de a face.

De asemenea, competența a fost menținută pe întreaga durată a judecății în primă instanță, ca urmare a necontestării acesteia de către părți prin invocarea unei eventuale excepții, iar instanța a apreciat implicit asupra propriei competențe, din moment ce nu a considerat necesară punerea în discuție sau invocarea din oficiu a unei eventuale necompetențe sub aspectul specializării completului.

Înalta Curte are în vedere hotărârea pronunțată în fond, motiv pentru care se va raporta în stabilirea competenței la instanța de fond care a soluționat cauza și nu la pretențiile din cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, completul din cadrul instanței de fond a cărui competență a rămas câștigată cauzei este unul de contencios administrativ. Or, este fără putință de tăgadă faptul că și calea de atac a recursului se impune a fi soluționată tot de un complet ce judecă în această materie, iar nu de un complet specializat în achiziții publice.

Înalta Curte apreciază că, în stabilirea propriei competențe, instanța de control judiciar nu poate reveni asupra competenței stabilite de către instanța de fond, competență câștigată ca urmare a necontestării sale, competența instanței de recurs derivând, în acest caz, din competența primei instanțe.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal- Completul 2 recurs, complet nespecializat în achiziții publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe recurenta-pârâtă Direcția Generală de Arhitectură Peisagistică și Monumente de For Public și pe intimatul-reclamant A., în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal- Completul 2 recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 ianuarie 2023.