ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5282/2021

Ședința publică din data de 04 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, secția civilă la data de 06 iulie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul Municipiul București prin Primar General a chemat în judecată pârâta A. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să o oblige să-i plătească suma de 218.415,25 RON cu titlu de despăgubiri reprezentând cheltuieli de judecată suportate în dosarele nr. x/2013 și nr. y/2015

În motivare reclamantul a arătat că în dosarele menționate, ce au fost reunite, pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata de despăgubiri pentru prejudiciul produs ca urmare a rezilierii contractului nr. x/2010, iar reclamantul a solicitat să se constate intervenită rezilierea contractului de execuție din culpa pârâtei, prin sentința civilă nr. 4351/2017 Tribunalul București respingând ca neîntemeiate cererile părților.

Reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata celor două cauze, constând în onorariul pentru asistență juridică, întemeindu-și cererea pe dispozițiile art. 1349-1395 din C. civ. și art. 453 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 266 din data de 13 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția civilă în dosarul nr. x/2020, s-a respins cererea formulată de pârâta A. S.R.L., în insolvență, pentru suspendarea judecării cauzei, s-au respins excepțiile de inadmisibilitate, putere de lucru judecat și prescripție a dreptului la acțiune și s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Municipiul București prin Primar General împotriva pârâtei A. S.R.L.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Municipiul București prin Primar General, fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 25.02.2021, sub nr. x/2020. Prin cererea de recurs formulată, recurentul-reclamant Municipiul București prin Primar General, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L., în insolvență, prin administrator judiciar B. și C., a solicitat: (i) admiterea recursului, casarea sentinței pronunțate de prima instanță și rejudecarea litigiului în fond, cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată; (ii) în ipoteza recalificării căii de atac din recurs în apel, admiterea apelului și, în principal anularea, iar în subsidiar schimbarea în tot a sentinței apelate, cu consecința admiterii în totalitate a cererii de chemare în judecată.

2.1. Prin încheierea din data de 07 mai 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței materiale procesuale a secției de contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel, ca neîntemeiată; a admis excepția necompetenței materiale procesuale a completului nespecializat în materia achizițiilor publice din cadrul secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București și a înaintat cauza la Registratură pentru a fi repartizat unui complet de recurs cu specializarea în materia achizițiilor publice din cadrul secției a VIII-a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut, în esență, că litigiul soluționat în cadrul dosarului nr. x/2013 privește rezilierea unui contract de achiziție publică.

2.2. Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin încheierea din data de 15 septembrie 2021, a admis excepția necompetenței materiale procesuale a completului specializat în achiziții publice C2 RAP; a declinat competența soluționării cauzei privind pe recurentul-reclamant Municipiul București prin Primar General, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L., prin administrator judiciar B. SPRL, la C6 RNPC, complet de contencios administrativ și fiscal; a constatat ivit conflict negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut, în esență, că obiectul dosarului nu vizează un contract de achiziție publică, ci cheltuielile de judecată efectuate într-un dosar de achiziție publică.

II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport de obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii, reținând că este vorba despre ipoteza prevăzută la art. 136 alin. (4) din C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 136 alin. (1) și alin. (4) din C. proc. civ., dispozițiile privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate și completelor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, care se pronunță prin încheiere.

Demersul judiciar al reclamantului Municipiul București prin Primar General în cauza pendinte vizează calea de atac promovată împotriva sentinței civile nr. 266 din 13 octombrie 2020 a Tribunalului Giurgiu, secția civilă, prin care s-a respins cererea reclamantului de obligare a pârâtei A. S.R.L. în insolvență, prin administrator judiciar B. și C., la plata sumei de 218.415,25 RON cu titlu de despăgubiri reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de judecarea dosarelor reunite nr. x/2013 și y/2015

Problema care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe privește stabilirea competenței materiale procesuale în raport de obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente în materie, prin prisma normelor de competență materială procesuală a completurilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești, și anume Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

În speță, se reține că obiectul dedus judecății privește solicitarea reclamantului de obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, ocazionate de judecarea cauzelor reunite nr. x/2013 și nr. y/2015, având ca obiect rezilierea unui contract de achiziție publică.

Referitor la chestiunea supusă analizei Înalta Curte reține, cu titlu preliminar, că în literatura de specialitate au fost exprimate argumente în sensul că, atunci când cererea de cheltuieli de judecată este formulată pe calea unei acțiuni separate, vor fi urmate regulile de competență de drept comun, pretenția nemaiputând fi considerată accesorie, pentru ca, prin efectul prorogării de competență, să fie în căderea instanței învestite cu judecata litigiului principal.

În mod similar, s-a apreciat că în toate situațiile în care cheltuielile de judecată sunt solicitate printr-o acțiune separată, aceasta se înfățișează ca o cerere având caracter principal, temeiul acesteia constituindu-l principiul răspunderii civile delictuale. Totodată, s-a apreciat că în cazul în care cheltuielile de judecată sunt solicitate printr-o cerere separată (fie că nu au fost solicitate în procesul care le-a prilejuit, fie că, deși au fost solicitate, instanța a omis să se pronunțe asupra lor), atunci, indiferent de natura procesului în care au fost efectuate cheltuielile respective, procesul care are ca obiect numai acordarea cheltuielilor de judecată este un proces civil, distinct. Aceste aspecte au fost reținute și de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesului legii, în Decizia nr. 19/2013.

În egală măsură, prezintă relevanță considerentele Deciziei nr. 59/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat în sensul că "76. Doctrina a subliniat caracterul autonom al unei astfel de acțiuni, menționând că, în toate situațiile în care cheltuielile de judecată sunt solicitate printr-o acțiune separată, aceasta se înfățișează ca o cerere având caracter principal, iar temeiul acțiunii îl constituie culpa procesuală decurgând din pierderea procesului, respectiv că, indiferent de natura procesului în care au fost făcute cheltuielile respective (civil, comercial, litigiu de muncă etc.), procesul care are ca obiect numai acordarea cheltuielilor de judecată este un proces civil, distinct, așa încât cererea se judecă în primă instanță de judecătorie sau, după caz, de tribunal, în funcție de criteriul valoric. De asemenea, s-a arătat că în cazul cererilor de acordare a cheltuielilor pe cale separată vor fi urmate regulile de competență de drept comun, pretenția nemaiputând fi considerată accesorie, pentru ca, prin efectul prorogării de competență, să fie în căderea instanței învestite cu judecata litigiului principal"."77. Prin urmare, este firesc ca o astfel de cerere, care capătă autonomie în raport cu litigiul ce a generat cheltuielile respective, să fie văzută și tratată ca una cu individualitate proprie, care stă la baza declanșării unui litigiu independent de cel inițial, care generează propriile cheltuieli și care se supune regulilor generale de judecată, inclusiv a acelora reglementate în cuprinsul dispozițiilor art. 451-455 din C. proc. civ..".

În fine, aceeași opinie a caracterului principal al acțiunii separate prin care se solicită cheltuieli de judecată derivate dintr-o altă cauză, a fost exprimată și de către Curtea Constituțională a României în considerentele Deciziei nr. 463/2016, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ.

În acest context, Înalta Curte reține că în stabilirea competenței materiale procesuale de soluționare a cauzei nu prezintă relevanță faptul că suma solicitată de către reclamant, pe calea unei acțiuni separate, reprezintă cheltuieli de judecată derivate dintr-un dosar ce a avut ca obiect rezilierea unui contract de achiziție publică, acest aspect nefiind de natură a atrage competența completului specializat în achiziții publice.

Distinct de cele reținute, se observă că prin Legea nr. 212/2018, care a modificat Legea nr. 101/2016 și Legea nr. 554/2004, legiuitorul a stabilit că procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în prima instanță de către instanța civilă de drept comun, dispozițiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 interpretându-se în sensul că recursul va fi soluționat de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, complet specializat în achiziții publice, doar în situația în care calea de atac este formulată într-o cerere din materia ce face obiectul specializării lor, respectiv în litigiile prevăzute la art. 53 alin. (1) din același act normativ.

Or, hotărârea de fond în cauza pendinte a vizat cererea de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de un proces având ca obiect rezilierea unui contract de achiziție publică, fiind pronunțată de Tribunalul Giurgiu, respectiv de un complet ce soluționează cauzele de contencios administrativ și fiscal.

În consecință, cum litigiul pendinte vizează solicitarea reclamantului Municipiul București prin Primar General, de obligare a societății pârâte la plata sumei de 218.415,25 RON cu titlu de despăgubiri reprezentând cheltuieli de judecată ocazionate de judecarea dosarelor reunite nr. x/2013 și y/2015, Înalta Curte, în raport și de prevederile art. 1 din Legea nr. 101/2016, constată că, în prezenta cauză, competența de soluționare a recursului declarat de recurentul-reclamant Municipiul București prin primar General revine Completului de recurs nespecializat în materia achizițiilor publice, conform art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Față de considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - Complet de contencios administrativ și fiscal nespecializat în materia achizițiilor publice.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe recurentul Municipiul București prin Primar General, în contradictoriu cu intimata A. S.R.L., în insolvență, prin administrator judiciar B. și C., în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal - Complet de contencios administrativ și fiscal nespecializat în materia achizițiilor publice.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 04 noiembrie 2021, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.