ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2032/2023

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data 2 martie 2021, reclamantul A. a formulat cerere de chemare în judecată în contradictoriu cu Colegiul Psihologilor din România, solicitând anularea rezoluției Comisiei de Psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională dată în sedința din 29.10.2020 și a rezoluției din data de 09.12.2020 a Colegiului Psihologilor din România - Conducerea Operativă prin care a fost respinsă contestația formulată de către acesta împotriva rezoluției din 29.10.2020 și să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unei rezoluții prin care să constate dobândirea atestatului de liberă practică în specialitatea psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, treapta de specializare psiholog practicant, regim de exercitare autonom, precum și anularea dispozițiilor prevăzute în hotărârile interne ale Colegiului Psihologilor din Romania care prevăd avizarea programelor de master acreditate de Ministerul Educației și avizate ARACIS, care încalcă prevederile Legii 213/2004, respectiv H.G. nr. 788/20005.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond Prin sentința nr. 259/2021 din 22 septembrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ a respins atât excepția inadmisibilității invocată de pârât, cât și acțiunea precizată, formulată de reclamantul A., obligând reclamantul către pârât la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10675,85 RON, compuse din cheltuieli de deplasare în sumă de 675,85 RON și onorariu de avocat în sumă de 10000 RON, redus potrivit art. 451, alin. (2) din C. proc. civ.

Calea de atac exercitată Recurentul-reclamant A. a declarat recurs împotriva sentinței nr. 259/2021, solicitând casarea acesteia și admiterea contestației. Se critică raționamentul instanței de fond întrucât este format pe baza unei greșite interpretări a normelor juridice aplicabile în cauză. Potrivit art. 45 din H.G. nr. 788/2005 "Comitetul director, prin comisiile sale, avizează profesional formele de pregătire continuă a psihologilor." Dacă ar fi analizat prevederile legale în ansamblu, instanța ar fi interpretat corect aceste dispoziții și ar fi constatat că, potrivit art. 20 din H.G. nr. 788/2005 se face distincție clară între competențele psihologilor obținute prin programe universitare la nivel de licență, master sau doctorat și cursurile de formare profesională complementară. Articolul expus reglementează foarte clar faptul că, competențele psihologilor se obțin prin cursuri de master universitare și programe complementare de formare profesională, înțelegându-se foarte clar că pentru cursurile universitare de licență, master sau doctorat nu e nevoie de avizul CPR, în caz contrar, pe viitor CPR, pe același raționament putând aviza și cursurile de licență. Art. 45 arată în mod expres ce fel de cursuri poate aviza Comitetul Director și anume formele de pregătire continuă ale psihologilor, în nici un caz cursurile de master. Instanța nu a făcut în nici un fel trimitere la dispozițiile Legii nr. 245/09.11.2020 privind efectuarea unui test de proporționalitate anterior emiterii unor noi reglementări referitoare la profesii ce transpune dispozițiile Directivei UE 2018/958 a Parlamentului european și a Consiliului din 28i 2018,care la art. 1 prevede că "Prezenta lege reglementează efectuarea unui test de proporționalitate, prevăzut la art. 7, anterior introducerii unor noi reglementări profesionale sau, după caz, înainte de modificarea sau completarea celor existente care restricționează accesul liber la profesiile reglementate sau exercitarea acestora, garantând un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, în vederea asigurării bunei funcționări a pieței interne. Testul de proporționalitate se aplică cerințelor care restricționează accesul liber la profesiile reglementate existente sau la noile profesii, precum și celor care restricționează exercitarea acestora’’. Ca atare a reținut în mod greșit că CPR poate adăuga la lege fără un test de proporționalitate, fără avizul Ministerului Educației, pe un domeniu deja reglementat doar în concordanță cu propriile interese de natură financiară, pentru că rațiunea avizării constă în plata unei taxe de către Universități, pe lângă constituirea unui dosar de avizare. CPR este inconstant în apreciere, din moment ce, pentru accederea pe o treaptă superioară celei de psiholog autonom și anume aceea de psiholog specialist (cea mai înaltă treaptă profesională) nu mai este nevoie de avizarea cursurilor de master. Cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea actelor administrativ individuale vătămătoare pentru reclamant, respectiv a rezoluției Comisiei de Psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională dată în ședința din 29.10.2020, a Hotărârii Comitetului director al CPR nr. 24 din data de 09.11.2020 și a rezoluției din data de 09.12.2020 a Colegiului Psihologilor din România-Conducerea Operativă, se arată că a fost apreciat în mod greșit ca fiind nefondat, reținând că în absența avizării programului universitar de master de Colegiul Psihologilor din România, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 5, pct. 5, lit. b) din Anexa 3 la Hotărârea nr. 1/2019, conform cărora "după minimum 1 an de la obținerea dreptului de liberă practică la nivel de practicant în condiții de supervizare, psihologul poate solicita trecerea la practica autonomă în aceeași specialitate/competență generală dacă: b) deține o diplomă de master în psihologie sau o diplomă echivalentă în condițiile legii". Curtea de apel nu reține că norma internă, emisă de CPR, la lit. b) nu precizează că "deține o diplomă de master în psihologie obținută într-o universitate avizată de CPR sau o diplomă echivalentă în condițiile legii". Recurentul arată că interpretarea îndeplinirii condițiilor din art. 5 alin. (5) lit. b) din Norma nr. 1 a CPR din 2019 ca fiind inexistentă, este o interpretare prin analogie care ar restrânge drepturile civile ale absolvenților studiilor universitare de master în psihologie neavizate de CPR față de aceleași studii avizate de CPR. Această abordare ar reprezenta o încălcare flagrantă a dispozițiilor art. 10 din C. civ.-interzicerea analogiei-potrivit cărora "Legile care derogă de la o dispoziție generală, care restrâng exercițiul unor drepturi civile sau care prevăd sancțiuni civile se aplică numai în cazurile expres limitativ prevăzute de lege, același master urmat înainte respectiv după "avizare, are efecte diferite, la unii se recunoaște, la alții nu se recunoaște ca formă de pregătire complementară, dând naștere la situații aberante. Instanța de fond nu face decât să justifice și să permită un adevărat abuz al CPR, deschizând poarta pentru orice altă profesie liberală la avizarea cursurilor universitare, nu numai de master dar și de licență sau doctorat, lipsind de substanță avizarea acestora legală și suficientă de către ARACIS. În continuare, instanța reține în mod greșit că legea nu a fost aplicată retroactiv și că e importantă reglementarea (fie ea și nelegală) de la momentul absolvirii cursurilor de master si nu cea de la debutul acestora. Un astfel de raționament nu poate fi acceptat, recurentul urmând cursurile de master tocmai pentru a îndeplini cerință legală și neputând anticipa că CPR urmează să adauge la lege alte cerințe ce nu vor fi îndeplinite la momentul absolvirii cursurilor. De asemenea, menționează că deși CPR-ul este autoritate de reglementare conform legii pentru psihologii cu drept de liberă practică nu are nici o reglementare, regulament, procedură de lucru care să statueze relația cu facultățile de profil, ci reglementează haotic și subiectiv, făcând din profesia liberală pe care o reprezintă un domeniu suprareglementat cum numai există în nici un stat membru UE. Deși instanța face trimitere și la o normă aparent aplicabilă din 2016 și aceasta este în contradicție cu norma generală și nu a fost oricum aplicată în practică până în anul 2019 când s-a prevăzut în mod explicit procedura de "avizare’’ a cursurilor de master. Instanța a ignorat, pur și simplu, dispozitiile: - art. 20 din Hotărârea nr. 6/09.11.2018 in vigoare de la 08.01.2019 "instituțiile de învățământ superior care solicită înregistrarea studiilor universitare de master cu relevanță în profesia de psihologilor depun la secretariatul Comitetului Director cerere de înregistrare în original’’. - completat cu art. 21 din aceeași hotărâre care prevede în mod expres că "studiile universitare de master în specialitate inițiate până la data intrării în vigoare a prezentelor norme nu se supun procedurilor de înregistrare prevăzute la art. 20. Deși impune o cerință nelegală, începând cu data de 08.01.2019,CPR are grija să excepteze de la această procedură studiile universitare de master inițiate până la data intrării în vigoare a normelor, dar instanța de fond ține t să justifice nelegalitatea prin orice raționament. Potrivit art. 5 din H.G. nr. 404/2006 actualizată în 2020: , Studiile universitare de masterat se pot organiza numai de către instituțiile de învățământ superior acreditate, în cadrul facultăților sau departamentelor stabilite prin hotărâre a Guvernului, care oferă studii universitare pentru mai multe cicluri de învățământ sau numai pentru ciclul II. (1) Pentru a organiza studii universitare de masterat, instituțiile de învățământ superior menționate la alin. (1) trebuie să obțină aprobarea Ministerului Educației și Cercetării, prin ordin al ministrului, la propunerea ARACIS pe baza evaluării periodice a capacității instituționale de a oferi un mediu integrat de învățare și cercetare, la nivel național sau internațional’’. Calitatea programului de studii universitare este verificată de către agențiile de asigurare a calității din țară(ARACIS) sau din străinătate, înregistrate în Registrul European pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior (EQAR), prin procesul de autorizare/acreditare. În conformitate cu prevederile art. 137 alin. (5) din Legea Educației Naționale nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare, programele de studii universitare se depun pentru evaluare la agențiile de asigurare a calității, din țară sau din străinătate, înregistrate EQAR, doar în situația în care conduc la o calificare relevant pe piața muncii, astfel încât "programele de studii universitare dau acces la ocupații și funcții specific fiecărui ciclu de studii universitare absolvit". Se arată de asemenea că, pentru problemele de calitate și recunoaștere a nivelului educației și formării inițiale și continue a resursei umane care operează în profesia de psiholog pe piața internă, inclusiv pe piața liberă europeană, responsabilitatea publică o are Ministerul Educației, iar acesta nu o poate exercita decât prin programele de studii furnizate de instituțiile de învățământ din subordine care sunt evaluate periodic. Prin legislație subsecventă, respectiv Hotărâri de aprobare a unor Norme privind educația și formarea profesională a psihologilor cu drept de liberă practică nu se pot aviza instituții de învățământ superior de master și aceasta este litera și spiritul legii, în caz contrar s-ar aviza în mod arbitrar, de către orice profesie liberală, cursuri de master trecute deja prin filtrul Ministerului Educației și ARACIS, aspect ce nu se întâmplă în realitate, nici o altă profesie neprocedând la "avizarea’’ unor cursuri de master. Ar urma în mod firesc avizarea cursurilor de licență de către CPR care ar putea căpăta putere de decizie în ceea ce privește Universitățile și acreditarea acestora, alegând, pe baza unor criterii subiective și pe baza unor taxe. Sintetizând, normele de drept material încălcate sau greșit aplicate sunt cele expuse anterior și anume: art. 20, 45, 51, 52 din H.G. nr. 788/2005, art. 5 din H.G. nr. 404/2006 actualizată 2020, art. 1 și 7 din Legea 245/2020 raportat la Directiva UE 2018/958 în vigoare la data emiterii rezoluției atacate.

Apărările formulate Intimatul-pârât Colegiul Psihologilor din Romania a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate în recurs, prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8) din C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu cererea reclamantului-recurent (precizată ulterior) prin care a solicitat anularea rezoluției Comisiei de Psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din 29.10.2020 și a rezoluției din 9.12.2020 a Colegiului Psihologilor din România –Conducerea Operativă prin care a fost respinsă contestația împotriva rezoluției din 29.10.2020. Recurentul-reclamant a solicitat și obligarea pârâtei la emiterea unei rezoluții prin care să se constate dobândirea atestatului de liberă practică, confirmarea în specialitatea psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, treapta de specializare psiholog practicant, regim de exercitare autonom precum și anularea dispozițiilor prevăzute în hotărârile interne ale Colegiului Psihologilor din România care prevăd avizarea programelor de master acreditate de Ministerul Educației și avizate ARACIS, care încalcă prevederile Legii nr. 213/2004, respectiv H.G. nr. 788/2005. Prin precizarea cererii de chemare în judecată s-a solicitat anularea dispozițiilor art. 2 alin. (3) din Hotărârea Comitetului Director al Colegiului Psihologilor din România nr. 2/2016, dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Hotărârea Comitetului Director al Colegiului Psihologilor din România nr. 6/2018, dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Hotărârea Comitetului Director al Colegiului Psihologilor din România nr. 1/11.01.2019. În motivarea cererii de chemare în judecată s-a arătat că la data depunerii cererii pentru dobândirea atestatului de liberă practică în specialitatea psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, treapta de specializare psiholog practicant, regim de exercitare autonom îndeplinea cumulative toate cerințele legale prevăzute de art. 5, pct. 5, lit. b) din Anexa 3 a Hotărârii nr. 1/2019 modificata prin Hotărârea nr. 7/2019, respectiv: - a efectuat orele obligatorii de supervizare; - deținea o diplomă de master în psihologie sau o diplomă echivalentă în condițiile legii; - a practicat minim un an în condiții de supervizare. A mai arătat că studiile de master se organizează conform H.G. nr. 404/2006 și se desfășoară conform prevederilor Legii 288/2004 privind "organizarea studiilor doar în unități de învățământ superior acreditate, în cadrul facultăților sau departamentelor stabilite prin hotărâre a Guvernului. Pentru organizarea studiilor de master, instituțiile de învățământ superior trebuie să obțină aprobarea Ministerului Educației și Cercetării, la propunerea Agenției Romane pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior, pe baza evaluărilor periodice a capacității instituțiilor de a oferi un mediu integrat de învățare și cercetare la nivel național și internațional. B. București este acreditată și avizată ARACIS pentru programul de master Psihologie Judiciară și face parte din Sistemul National de Învățământ al României cu toate drepturile și obligațiile ce decurg de aici. A susținut că reglementările stabilite prin hotărâri ale Consiliului Director al Colegiului Psihologilor din România - au caracter de legislație subsecventă - și nu pot excede prevederilor înscrise în Legea 213/2004 și H.G. nr. 788/2005, ci să clarifice și să detalieze cât mai fidel "în spiritul și litera legii" tot ce a reglementat legiuitorul. Dacă statul român, prin Ministerul Învățământului, acordă acreditare ARACIS studiilor de master în domeniul Psihologiei Judiciare, iar Guvernul României prin hotărâri de guvern anuale stabilește numărul de locuri pe care le alocă fiecărei instituții de învățământ superior, nu se poate spune că diploma de master în acest domeniu pe care a obținut-o nu este relevantă în formarea sa ca psiholog cu drept de liberă practică. A arătat că a urmat cursurile de master acreditate de Ministerul Învățământului și ARACIS la B. în perioada și i-a fost eliberată diploma seria x nr. x prin care se atestă titlul de master la Facultatea de Psihologie din cadrul B. din București, specializarea Psihologie Judiciară. La data absolvirii cursurilor de master din cadrul B., respectiv anul 2019 prevederile legale invocate de către pârâtă pentru respingerea solicitării sale nu mai erau în vigoare din anul 2016. Altfel spus, Colegiul Psihologilor din Romania nu poate aviza cursuri de master ale unor universități acreditate de Ministerul Învățământului și ARACIS. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este fondat, pentru următoarele considerente: Argumentele de fapt și de drept relevante Potrivit certificatului de înregistrare nr. x/12.07.2019 emis de Colegiul Psihologilor din România s-a hotărât înregistrarea formei de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică A.-Cabinet individual de psihologie, specialități de competență - 2. I Comisia de psihologie clinică și psihoterapie – Psihologie Clinică, 2. IV Comisia de psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională – Psihologie Aplicată în Domeniul Securității Naționale. Recurentul-reclamant a urmat cursurile de master acreditate de Ministerul Învățământului și ARACIS la B. în perioada 2017-2019, fiindu-i eliberată diploma seria x nr. x prin care se atestă obținerea titlului de master la Facultatea de Psihologie din cadrul B. din București, specializarea Psihologie Judiciară. Prin rezoluția Comisiei de Psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională din 29.10.2020, menținută prin rezoluția din 9.12.2020 a Colegiului Psihologilor din Romania-Conducere Operativă, s-a respins cererea recurentului-reclamant referitoare la dobândirea atestatului de liberă practică în specialitatea psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, treapta de specializare psiholog practicant, regim de exercitare autonom, reținându-se neîndeplinirea de către petent a condițiilor prevăzute de art. 5 pct. 5 lit. b) din anexa 3 la Hotărârea Comitetului Director al Colegiului Psihologilor din România nr. 1/2019, respectiv faptul că programul de master absolvit de către recurent nu a fost avizat de Colegiul Psihologilor din România la data absolvirii. Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că dispozițiile Legii nr. 213/27.05.2004 reglementează la nivel primar modul de exercitare a profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, precum și înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului Psihologilor din România dispozițiile art. 65 din acest act normativ stabilind că normele metodologice de aplicare se vor aproba prin hotărârea a Guvernului în termen de 60 de zile de la constituirea forurilor de conducere ale Colegiului. Prin H.G. nr. 788/14.07.2005 au fost aprobate normele metodologice de aplicare a Legii nr. 213/2004, norme care în cuprinsul art. 51 abilitează Președintele Comitetului Director al Colegiului Psihologilor din România la emiterea de dispoziții, iar Comitetul Director la adoptarea unor hotărâri obligatorii pentru aplicarea unitară și detalierea dispozițiilor legii, ale prezentelor norme, precum și ale altor acte normative ulterioare emise potrivit art. 50 din hotărârea de guvern. În temeiul art. 51 din H.G. nr. 788/2005, Comitetul Director al Colegiului Psihologilor din România a emis Hotărârea nr. 1/2019, act normativ în baza căruia cererea recurentului-reclamant referitoare la dobândirea atestatului de liberă practică în specialitatea psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, treapta de specializare psiholog practicant, regim de exercitare autonom, a fost respinsă. Măsura a fost adoptată în raport de dispozițiile art. 5 pct. 5 lit. b) din anexa 3 a hotărârii sus menționate, dispoziții conform cărora după minimum un an de la obținerea dreptului de liberă practică la nivel de practicant în condiții de supervizare, psihologul poate solicita trecerea la practică autonomă în aceeași specialitate/competență generală dacă: a) a efectuat orele obligatorii de supervizare; b) deține o diplomă de master în psihologie sau o diplomă echivalentă în condițiile legii; c) a practicat minimum 1 an în condiții de supervizare. De asemenea, pârâtul-intimat a reținut că, deși recurentul-reclamant deține o diplomă de master în psihologie, aceasta nu corespunde condițiilor din art. 5 pct. 5 lit. b) din anexa 3 la Norma din 2019, întrucât instituția organizatoare a studiilor de master nu a supus comitetului director cererea privind avizarea profesională conform art. 10 și art. 20 alin. (3) din anexa 2 la Norma din 2019 privind educația și formarea profesională ale psihologilor cu drept de liberă practică. Înalta Curte reține în analiza argumentației juridice a pârâtului-intimat relativ la necesitatea avizării programelor universitare de masterat în psihologie dispozițiile art. 2 alin. (1) din anexa 2 a Normei din 2019 potrivit cărora "formarea profesională a psihologilor este realizată prin intermediul programelor de formare care vor fi derulate de mai multe categorii de unități cu statut de furnizor în formare, în funcție de tipul programului, cu excepția programelor de studii universitare acreditate ARACIS. Programele de formare profesională pentru psihologi se organizează numai sub egida Colegiului Psihologilor din România și cu avizul Comitetului Director al Colegiului Psihologilor din România." Este de subliniat de asemenea că procedura de avizare la care face referire pârâtul-intimat este reglementată în anexa referitoare la educația și formarea profesională a psihologilor cu drept de liberă practică. Condițiile pentru trecerea la practica autonomă în aceeași specialitate/competență generală a unui psiholog sunt reglementate în anexa 3 a Normei din 2019 privind atestarea profesională a psihologilor cu drept de liberă practică, anexă distinctă așadar de cea la care face referire intimatul-pârât. Totodată, Înalta Curte observă că doar în situația obținerii nivelului treptei de specialist în aceeași specialitate/competență generală, dispozițiile art. 5 pct. 3 din anexa 3 a Normei din 2019 privind atestarea profesională a psihologilor cu drept de liberă practică impun absolvirea unui program de master în psihologie acreditat de Ministerul Educației Naționale și avizat de Colegiul Psihologilor din România pentru un domeniu profesional. Altfel spus, întrucât anexa 3 nu reglementează formarea profesională a psihologilor, ci atestarea profesională a acestora, nu se poate extrapola condiția avizării studiilor de masterat și în acest domeniu al atestării profesionale, iar acolo unde legiuitorul secundar a înțeles să impună această condiție a avizării a precizat-o expres. Or, în ceea ce privește trecerea la practică autonomă în aceeași specialitate, dispozițiile art. 5 lit. b) impun existența unei diplome de master în psihologie, fără alte condiționări. Din interpretarea sistematică a normelor legale anterior menționate, instanța de control judiciar apreciază că rezoluția din 29.10.2020 menținută prin cea din 9.12.2020 emisă de pârâtul Colegiul Psihologilor din România este nelegală, întrucât impun o condiție neprevăzută de legislația primară sau de cea secundară. Relevante sunt de altfel atât dispozițiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 213/2004 și ale art. 2 din H.G. nr. 788/2005 (emisă în aplicarea legii) care stabilesc în mod expres faptul că exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică se face de către persoanele care au absolvit o instituție de învățământ superior cu diplomă de licență în psihologie sau asimilată, atestate în condițiile Legii nr. 213/2004. Or, cererea recurentului-reclamant a fost formulată în exercitarea profesiei de psiholog, astfel încât, în absența vreunei prevederi de natura celei invocate de pârâtul-intimat cuprinsă în legislația primară sau secundară, respingerea solicitării formulate de recurent reprezintă o măsură excesivă. Înalta Curte va înlătura susținerile intimatului-pârât potrivit cărora avizarea programelor de masterat de către Colegiul Psihologilor din România nu înlocuiește și nu aduce atingere acreditării obținute de instituția de învățământ superior pentru programul de master întrucât cazul este diferit, respectiv recunoașterea dobândirii de către psiholog a anumitor competențe relevante într-o anumită specialitate profesională sau pentru schimbarea regimului de exercitare a profesiei, având în vedere dispozițiile art. 51 și 52 din H.G. nr. 788/2005 conform cărora: "Art. 51 (1) Președintele Comitetului director este abilitat să emită dispoziții, iar Comitetul director are dreptul de a adopta hotărâri obligatorii pentru aplicarea unitară și detalierea dispozițiilor legii, ale prezentelor norme, precum și ale altor acte normative ulterioare emise potrivit art. 50. (2) Dispozițiile și hotărârile cu caracter normativ vor fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, potrivit legii. Art. 52 (1) Cursurile complementare de specializare în domeniul psihologiei, altele decât cele universitare, se organizează numai sub egida și cu avizul Comitetului director al Colegiului Psihologilor din România. (2) Valoarea creditelor privind formarea profesională continuă se stabilește, la propunerea comisiilor aplicative, prin dispoziție scrisă a președintelui Comitetului director." Din interpretarea acestor dispoziții legale reiese cu evidență că numai cursurile complementare de specializare sunt supuse avizării Comitetului Director al Colegiului Psihologilor din România și nu programele de masterat organizate de instituțiile de învățământ superior acreditate conform Legii nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare. Autonomia decizională la care se referă intimatul-pârât și care i-ar permite avizarea programelor de masterat organizate de alte instituții cu avizul autorității prevăzute de lege ARACIS nu poate permite însă adăugarea unor prevederi care încalcă legislația primară în cuprinsul actelor normative pe care le emite. În acest context și având în vedere cele anterior menționate, Înalta Curte constată că rezoluțiile emise de autoritățile pârâte sunt nelegale întrucât sunt întemeiate pe dispoziții cuprinse în legislația secondară care nu sunt aplicabile cererii formulate de către recurentul-reclamant. Reținând așadar că în privința solicitării recurentului referitoare la dobândirea atestatului de liberă practică în specialitatea psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, treapta de specializate psiholog practicant, regim de exercitare autonom sunt aplicabile exclusiv dispozițiile art. 5 pct. 5 din anexa nr. 3 la Hotărârea Comitetului Director al Colegiului Psihologilor din România nr. 1/2019, dispoziții care nu impun deținerea unor studii masterale avizate de Colegiul Psihologilor din România, Înalta Curte apreciază că celelalte dispoziții legale a căror anulare a fost solicitată de către recurent prin cererea precizatoare, respectiv art. 2 alin. (3) din Hotărârea Comitetului Director al Colegiului Psihologilor din România nr. 2/2016, dispozițiile art. 20 alin. (1) din Hotărârea Comitetului Director al Colegiului Psihologilor din România nr. 6/2018, dispozițiile art. 20 alin. (3) din Hotărârea Comitetului Director al Colegiului Psihologilor din România nr. 1/11.01.2019 nu pot fi supuse cenzurii instanței de contencios administrativ, întrucât nu au aplicabilitate în cauză, reglementând la nivel secundar alte domenii decât atestarea profesională a psihologilor.

Soluția instanței de recurs În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, în rejudecare, va admite în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, va anula rezoluția Comisiei de Psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională dată în ședința din 29.10.2020 și rezoluția din data de 09.12.2020 a Colegiului Psihologilor din România - Conducerea Operativa, va obliga pârâtul Colegiul Psihologilor din România la emiterea atestatului de liberă practică în specialitatea psihologie pentru apărare, ordine publică și siguranță națională, treapta de specializare psiholog practicant, regim de exercitare autonom, pentru reclamantul A. și va respinge celelalte capete de cerere, ca nefondate, obligând intimatul-pârât Colegiul Psihologilor din Romania la plata sumei de 3.350 de RON reprezentând cheltuieli de judecată către recurentul-reclamant A..