ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2017/2023

Ședința publică din data de 06 aprilie 2023

Asupra cererii de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 141 din 12 ianuarie 2023 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins contestația privind tergiversarea procesului formulată de contestatorul A., cu privire la dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

La data de 01 februarie 2023, contestatorul A., în temeiul dispozițiilor art. 444 din C. proc. civ., a formulat cerere de completare a dispozitivului deciziei nr. 141 din 12 ianuarie 2023.

În susținerea cererii a arătat că statul român mimează constituționalitatea și calitatea de persoană juridică internațională, iar autoritatea judecătorească mimează înfăptuirea justiției. Astfel, în cauză, a fost pusă în discuție nealinierea statului român la standardele de statalitate definite de Constituția României și dreptul internațional precum și competenta de soluționare, iar ănstanța nu a dat soluție la problema competenței de soluționare a excepției.

În cauză a fost pusă în discuție compatibilitatea instanțelor judecătorești complice la tergiversarea restituirii suveranității naționale către deținătorul de drept poporul român, potrivit Constituției și dreptului internațional, după înlăturarea regimului comunist nelegitim și criminal, iar instanța nu a dat soluție la excepția de incompatibilitate în cauză.

În cauză a fost pus în discuție vidul legislativ privind competența și procedura de soluționare a plângerilor cetățenilor români vătămați grav prin acte de încălcare a C. pen., Constituției, Dreptului internațional și Dreptului natural de către stat și autorități publice, iar instanța nu a dat soluție la problema de drept pusă în discuție cu privire la sesizarea, competența și procedura de soluționare a plângerilor de această natură.

Instanța nu a luat de îndată măsurile necesare pentru înlăturarea situației care a provocat tergiversarea judecății prin neformarea dosarului asupra cererii de sesizare a CCR cu excepția de neconstitutionalitate a art. 135 (1) din C. pen. care instituie, prin excepție, imunitate de jurisdicție penală pentru stat și autorități publice.

Asupra cererii, din examinarea lucrărilor dosarului Înalta Curte constată următoarele:

Procedura completării hotărârii este reglementată la art. 444 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia, dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare.

Înalta Curte reține faptul că dispozițiile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. permit completarea hotărârilor judecătorești în situația în care instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, deși partea nu a renunțat la judecata acestora.

De asemenea, această procedură se aplică și în cazul în care instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra cererilor formulate de martori, experți, traducători sau avocați, referitoare la drepturile lor pentru activitatea prestată în proces.

De exemplu, se poate formula cerere de completare a hotărârii atunci când instanța de judecată a omis să se pronunțe asupra unei cereri de intervenție sau cu privire la cererea pentru acordarea cheltuielilor de judecată ori în situația în care instanța nu s-a pronunțat asupra solicitării unui expert pentru majorarea onorariului etc.

În cauză, Înalta Curte a fost învestită exclusiv cu soluționarea contestației privind tergiversarea procesului formulată de contestatorul A., cu privire la dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

În consecință, având în vedere că prin decizia nr. 141 din 12 ianuarie 2023, a cărei completare se solicită în speță, a fost soluționată contestația privind tergiversarea procesului formulată de contestatorul A., cu privire la dosarul nr. x/2022 al Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în sensul respingerii acesteia ca nefondată, iar în fața instanței de control judiciar nu au fost formulate alte cereri conexe sau incidentale, Înalta Curte constată că dispozițiile prevăzute de art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., nu sunt incidente în cauză.

Pentru aceste considerente, nefiind incidente dispozițiile art. 444 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de A. de completare a dispozitivului deciziei nr. 141 din 12 ianuarie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de A. de completare a dispozitivului deciziei nr. 141 din 12 ianuarie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 06 aprilie 2023.