ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2195/2022

Ședința publică din data de 8 aprilie 2022

Asupra cererii de completare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 159 din 14 ianuarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii din 23 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2021, ca nefondată.

Ulterior, petentul A. a formulat cerere de completare a Deciziei nr. 159 din 14 ianuarie 2022.

În motivarea cererii se arată că hotărârea nu răspunde la criticile aduse în plângerea împotriva încheierii asupra contestației la tergiversare. Aceste critici au fost: necompetența și incompatibilitatea și nu există nici un temei de inadmisibilitate a acestor motive de plângere.

Astfel, secția de contencios administrativ a Curții de Apel București, investită cu judecarea contestației la tergiversare a considerat, fără discuție și fără motivare, că excepția de necompetență materială a instanței de contencios administrativ nu privește secția în întregul ei deși motivarea excepției este cât se poate de clară în această privință.

Potrivit art. 132 alin. (1) C. proc. civ. când în fața instanței de judecată se pune în discuție competența acesteia, ea este obligată să stabilească instanța judecătorească competentă sau alt organ cu activitate jurisdicțională competent.

Secția de contencios administrativ a CAB a continuat să tergiverseze prin omisiune soluționarea excepției de necompetență materială în materia infracțiunilor săvârșite de stat a faptelor de încălcare a drepturilor omului, de încălcare a tratatelor în materia drepturilor omului, de încălcare a obligațiilor internaționale.

Secția de contencios administrativ a CAB a continuat să tergiverseze prin încălcarea primului principiu al justiției naturale soluționarea excepției de necompetență materială în materia infracțiunilor săvârșite de stat, a faptelor de încălcare a drepturilor omului, de încălcare a tratatelor în materia drepturilor omului, de încălcare a obligațiilor internaționale.

Examinând cererea formulată de petentul A., în raport cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.

Pentru a ajunge la această soluție, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ.:

"Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare."

Din actele și lucrările dosarului rezultă că instanța a analizat susținerea petentului conform căreia a solicitat instanței să își verifice competența.

Astfel, prin decizia contestată s-constatat că în mod corect s-a reținut faptul că excedează obiectului învestirii instanței, care se limitează doar la soluționarea contestației la tergiversare.

Prin urmare, instanța a analizat și examinat toate susținerile prezentate în plângerea formulată.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 444 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de completare a deciziei nr. 159 din 14 ianuarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petentul A. privind completarea Deciziei nr. 159 din 14 ianuarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2021.1, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 aprilie 2022.